2,758 matches
-
cealaltă. A călcat exact prin balta de lichid sarin. Nu mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut nici o conexiune între starea mea și mirosul din metrou. Eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Hatchōbori, am auzit un anunț: «Pentru că există persoane cu afecțiuni grave printre călători, vom oprim metroul la stația următoare, Tsukiji. Ne cerem scuze și vă rugăm să cooperați.» Mă gândeam că poate este vorba despre niște oameni care au amețit. Se întâmplă destul de des astfel de lucruri. Trenul s-a oprit la Tsukiji și ușile s-au deschis. Imediat, vreo patru oameni au căzut secerați la pământ. Au căzut de după ușile deschise. Asta se întâmpla în al treilea vagon. «A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pricep nimic. Nu-mi intră în cap. Chiar dacă citesc printre rânduri, nu înțeleg sensul. Parcă îmi pierd toată energia. Într-un timp nu știam ce să fac, însă sunt bine, mi-a revenit vigoarea. Mi-e greu și să merg. Amețesc. Trebuie să depun efort ca să merg drept. De parcă aș fi în stare de ebrietate. Vreau să merg drept și mi se schimbă direcția. Și acum mi se întâmplă destul de des. După externare, mă duceam la programul de reabilitare cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Era doar unul singur și m-am gândit că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație de greață și eram amețit. Nu mai vedeam bine. Cu sau fără ochelari, nu era nici o diferență. Nu mă puteam concentra. Totul era în ceață. Mă durea capul. Îmi pierdusem simțul orientării, nu știam încotro să mă îndrept. M-am gândit că, dacă mergeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rămăsese la fel. M-am întins pe plapumă. Am deschis televizorul să văd ce se întâmplase. Era filmată stația Tsukiji. Era în jur de ora 9:00. Am aflat că fusese gaz otrăvitor. Mă dureau capul, ochii și gâtul. Eram amețit, aveam palpitații. Pe deasupra vedeam și dublu. Mi-am dat seama că situația era gravă. Unchiul meu e doctor în Kanagawa. L-am sunat. Mi-a spus: «Spală-te pe ochi! Du-te imediat la spital!» Am luat un taxi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ci până unde s-a ajuns. Mi-a lăsat un gust amar: „Iar au făcut-o japonezii!“. Murakami: Așa e. Este subiect de discuții și acum, continuă și acum de nu știu câți ani în fiecare zi. Cu toate că inhalaseră sarin și erau amețiți, majoritatea s-a dus așa la firmă. Au avut o răbdare incredibilă. Cu toate că nu mai era conștient, unul dintre ei a făcut gimnastică. Kawai: Chiar așa. Noi suntem total diferiți (râde). Murakami: Există două tipuri de gândire. Primul: Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în ajutor, Cuțulache a dat pace vulpoului, care, și așa, era tare amețit de izbitura mea. Sălbăticiunea s-a prăbușit la pământ. Atunci, i-am mai ars una în cap și lat l-am lăsat. I-am luat blana și am pus-o la uscat. Măcar atât câștig să am de la vicleanul ăsta
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vieții mele. Când sacul fu pe punctul de a exploda, Sigrid m-a somat să mă opresc. -Vă reamintesc că nu suntem decât doi. Cealaltă ușă dădea între un chioșc și o pubelă pentru sticle. Discret, demn de marele Olaf. Amețit de greutatea bancnotelor din spinare, o ghidai pe Sigrid spre mașină. Am demarat și am rulat la întâmplare. De fiecare dată când un panou indica „Alte direcții”, îl urmam. -Unde mergem? întrebă Sigrid. -O să vezi, am spus. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altul mai mare, mai frumos: Pe cel întîi se-nalță cu fală, luminos, Numai părea că este de mine mai aproape. Scânteietoare ploaie, lumina de pe ape, 35 Munții pierduți departe în vinetele cețe; Râuri curgând alene, arcuri de frumusețe Îmi amețeau gândirea... Sub arcurile-acele Treceau turmele toate a neamurilor mele, Treceau în șiruri oameni cu albele cămeși Mii, mii [de] oi mărunte, copiii treceau deși Și mii de vite albe și caii mici și sprinteni, Ostași cu chica lungă, bătând cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un mare fond de grandoare concentrat în unele momente, altfel meschin, caracter melancolic sanguinic (Oacheș). ARBORE. Sever, contrastat din mari speranțe în viitor - mari suveniri din trecut, și cu toate astea scepticist prin meschinătatea curtizanilor ce-l încon-gioară și-l amețesc pe Ștefan cel Tânăr. El e sufletul rămas încă pe pământ a lui Ștefan cel Mare, e suvenirea lui vie încă, e omul ce l-a văzut pe leul murind, i-a strâns mâna eroului în război, e ca un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe pământ, E numele meu. Astăzi mă simt mai slab, mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
somn de moarte, partea mea întîi, ce învinge alături cu Mihai... Partea [a] III [-a a visului] Ascultă, ascultă... partea a treia a visului meu. Visam că umerii mei prinsese aripi și mintea mea foc și, ușor cum sunt*, *** fugeam amețit pe strade......... și acea față vânătă semăna cu a mea... și acel om mort... acel om mort eram eu... (Aceste trei părți trebuie dezvoltate cu măiestrie, ca să facă efect) 2255 [Descriere] Ce vrei? Sunt visător. Aveam un frate. Amândoi eram
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce gonise pe Ieremia și intrase-n Suceava - alături cu el Marcu Vodă - era fratele meu. Descriere Fugeam amețit pe stradele ce vuiau de gurile poporului - din partea opusă s-auzea trâmbițele oștirei lui Zamoiski și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
precum suntem... taman cap tăiet. VULT[UREANU] Taci obraznicule! INTENT[ATIONEM] Stt! uite-o femeie-n balcon. SCENA A II CEI DE MAI NAINTE. ANETTA. AN[ETTA] Slavă Domnului că s-a mai făcut vreme frumoasă... că... cu ploile estea amețisem... îți vine să fugi in lume de urât. INTENT[ATIONEM] Na, na, na! ce-mi văzură... VULT[UREANU] Ce ți-i? INTENT[ATIONEM] Ea-i, așa să trăiesc! VULT[UREANU] Cine ea? INTENT [ATIONEM] Bibica mea. Ce bibică, mă? INTENT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți, când vrei însă numai la puțini să te plângi de durerile tale fiecare ușă ți se-nchide...... (șade pe bancă) Capul mi-e așa de pustiu, fierbinte, amețit... frigurile se strecoară prin vinele mele... brrr! mi-e frig, mai bine l-aș fi așteptat acasă. (se ridică, însă recade de slăbiciune) Nu vreți să mă duceți voi mai departe, picioarele mele, v-am încărcat astăzi prea mult. L-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îngrijire. însă, dacă venea[i] în contact cu oameni bolnavi, erai pierdut, mai ales aceia cari, voind să se arăte zeloși din sentiment de onoare, uitau să se păzească și veneau la amicii lor, căci și rudelor celor mai apropiate, amețite de mulțimea nenorocirilor, li se ura pîn-în sfârșit de-a tot plânge pe cei cari mureau. Mai cu seamă acei reîntremați aveau cea mai mare milă de cei care mai pătim[e]au sau erau aproape de moarte, pentru că se cunoșteau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe haidamacul de mai înainte nici nu-l mai bag în seamă, vine cucoana după ceva vreme și-mi dă un bilet de favoare la hulubărie, cu indicația că Brook mă așteaptă după spectacol. N-am izbutit prea des să amețesc o femeie, dar de data asta mi-a mers la fix. Sala era fantastică. Zdruncina din temelii tot ceea ce știam eu despre teatru. O sală a unui teatru care a ars cândva. Nu mai mirosea a fum, dar era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât colo, cad pe spate, dispozitivul de coborâre pleacă din recul înapoi, eu mă ridic amețit în fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se termină filmul, o bucată de vreme n-am avut treabă cu ei. M-am trezit mai încolo, îmi dădeau palme și erau destul de speriați. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dracu’ știe cum de au așa un nas să le ia urma, să-și dea seama după îmbrăcăminte în mijlocul aglomerației de pe bulevarde care e italian, care e francez, care e cutare. Și ce tupeu ca să danseze în jurul lor, să-i amețească cu frînturi de engleză, să i facă pînă la urmă de bani! — Ca să vezi, constată Roja, încercînd să se relaxeze de tot, lăsîndu-se moale pe spătarul scaunului, ai spus-o cu gura ta, deci recunoști că dansul e o artă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului somnul Bătrînului. Se înfioră dîndu-și seama cît de multe știa despre viața acestui om, care întotdeauna se ținuse la distanță de restul lumii, preferînd să facă totul pe cont propriu. Simți că amețește avînd impresia că recunoaște fiecare cută de material, dîndu-și seama brusc de ce Bătrînul, odată trecut în rezervă, renunțase să se mai îmbrace cu hainele pe care pînă atunci le folosise zilnic o viață întreagă. La ce bun să se mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte punînd mîna pe portieră, trăgînd energic și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]