1,851 matches
-
prin a cădea definitiv Învinsă. Spre deosebire de morala Antichității clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de divinitate, prin iubire. În creștinism, omul nu mai este singur, ci Într-o permanentă relație de comuniune cu Dumnezeu (arhetipul Tatălui creatoră. Iubirea este mai puternică decât păcatul. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care Îl putem raporta la instinctul de conservare. Orice dificultate pune În primejdie existența unei persoane. Ea afectează sau atinge siguranța acesteia. Panica, grija care mă cuprinde În aceste situații este o incertitudine a instinctului meu de conservare. Mă simt amenințat. Acest sentiment al insecurității mele este comunicat, transmis celorlalți. Cel care ajută vede, simte și Înțelege situația dificilă ca o neliniște interioară. Amenințarea existenței celuilalt este o primejdie generală. Ajutându-l, mă pun și eu la adăpost, prin anularea răului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
total, cumulând inclusiv virtuți de agapé fără a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de jurnal liric nu acumulează niciodată declarații patetice ori detalii voit sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
era supus. Nu este altul, anunță el, decît cel așteptat. Cel căruia providența i-a încredințat misiunea glorioasă de a face să izbucnească "incendiu salvator" care trebuie să lumineze lumea. Flacăra trebuie purtată în Franța, explică el: Un rege bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe tronul Franței. I-au mai rămas doar cîțiva ani să trăiască. În ceea ce privește ziua morții sale, viitorul trebuie să ne fie nouă prielnic. Franța este cheia de boltă a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nou în fruntea statului, "încredințîndu-și persoana" patriei sale, învestit provizoriu cu o putere supremă, cum e cea monarhică, misiunea sa e să liniștească lucrurile, să protejeze, să restaureze. Virtuțile care îi sînt atribuite și de la care se așteaptă salvarea cetății amenințate corespund întru totul termenului general folosit de latini pentru a desemna o anumită formă a exercitării autorității politice, aceea numită gravitas: fermitate în ceea ce faci, experiență, prudență, sînge rece, măsură, moderație. "Nu-mi doream decît odihnă", ne asigura în martie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și cu toții credem în tine, Germanie. PECETEA ISTORIEI Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile în ordine sau anunță pe cel care va veni, personajul său se implică într-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acțiune. Într-o societate în care puterea nu mai reprezintă decît o ordine necunoscută sau discreditată, în care, din această pricină, valori fundamentale ce țin de unitate și de coeziune par, pe de altă parte, a fi în mod tragic amenințate, rolul de intermediar nu mai poate fi, într-adevăr, disociat de cel de protector, cu atît mai puțin de acela de părinte sau de călăuză. Celor care îl recunosc drept substitut al unei puteri paterne extrem de slăbite, ca si pentru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Miturile se afirmă mai clar, se impun mai intens, își manifestă cu violență forța lor de atracție îndeosebi în "perioadele critice". Nu e întîmplător nici faptul că, în general, impulsul care le activează pare a veni din interiorul grupurilor minoritare amenințate sau oprimate, sau asupra cărora apasă sentimentul amenințării sau al opresiunii. Cel mai adesea, între aceste grupuri și situația generală există un echilibru fragil, între ele și sistemul existent, sau pe cale de instaurare este o distorsiune. Faptul că o atare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încă un chip. Rămîne mereu valabilă necesitatea de "a înscrie incertitudinea în gîndirea noastră", "de a reuni riscul și șansa în spiritul nostru" (infra, p. 251): "Noua conștiință europeană este conștiința că totul este nesigur, că amenințările sînt ele însele amenințate și că, așa cum spunea Hölderlin, odată cu primejdia sporește deopotrivă și ceea ce izbăvește" (p. 190). În orice caz însă, în 1989-1990 am trecut în altă epocă. Europa de Vest este salvată de amenințarea sistemului care înrobise Europa de Est, lumea este izbăvită de Viitorul luminos
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
căderea Granadei (1492), i-au alungat curînd pe musulmanii și evreii care nu se convertiseră, ceea ce avea să impună pentru multă vreme creștinismul ca unică religie a Europei. Doar evreii i-au supraviețuit, ici și colo, în mici ghetouri mereu amenințate. Creștinismul triumfător s-a închis cu aroganță în el însuși, urmărind și suprimînd ezitările și ereziile. Monopolul creștin asupra oricărei credințe și asupra oricărui mod de gîndire avea să domnească în Europa medievală. Recucerirea creștină s-a oprit la Gibraltar
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca o atitudine mai puțin nobilă, motiv de trufie atunci cînd priveau cu dispreț spre Statele Unite. Însă teama s-a alăturat treptat mîndriei pe măsură ce a devenit tot mai limpede faptul că aceste culturi ale noastre se numărau acum printre culturile amenințate ale lumii. Conștiința diversității Noua conștiință europeană este așadar din ce în ce mai sensibilă la diversitatea culturală fără seamăn a Europei; ea înțelege că această diversitate constituie patrimoniul său; ea pricepe din ce în ce mai bine că această cultură europeană este o policultură. În sfîrșit, potrivit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
franco-german privind Alsacia s-a stins, în Alsacia s-a reaprins dorința de autonomie și europenizare. De fapt, curentul dominant ce tinde să distrugă originalitățile culturale a declanșat contra-curentul ce tinde să le salvgardeze. Nu putem ști dacă aceste culturi amenințate vor fi asimilate de noul curs sau dacă vor ști să asimileze ingredientele acestuia. Salvarea nu stă nici în muzeificarea și folclorizarea acestor culturi în holydaylands pentru turiști, nici în respingerea a tot ceea ce oferă tehnicile. Ea stă într-un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
statelor (regionalism, ecologism) și al culturilor, pentru salvgardarea identităților, diversităților, adevărurilor europene. Este, în același timp, conștiința unei necesare sinergii a tuturor acestor forțe. În sfîrșit, noua conștiință europeană este conștiința că totul este nesigur, că amenințările sînt ele însele amenințate și că, așa cum spunea Hölderlin 30, odată cu primejdia sporește deopotrivă și ceea ce izbăvește. Astfel, toate problemele, incertitudinile, riscurile, șansele prezentului și ale viitorului sînt astăzi comune pentru toate regiunile, provinciile, țările și națiunile Europei, ceea ce le face să împărtășească un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
acest sens între Statele Unite și Rusia. În caz favorabil, putem spera la suprimarea armelor tradiționale, așa cum se întîmplă deja în Costa Rica și cum s-a preconizat în Elveția în 1989. Ar fi menținută doar o Armată de Ajutorare pentru democrația amenințată sau minoritățile persecutate, o Armată a Salvării și a Solidarității, dedicată de asemenea protecției civile și intervenției în caz de catastrofă sau cataclism. Aceste perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1848, revoluționarii munteni evocau însemnătatea mișcării lor pentru "întregul continent", știindu-se parte din economia acestuia, fie și o parte mereu frustrată prin chiar poziția ei marginală. N-au făcut românii, secole în șir, de strajă la frontiera cea mai amenințată a Europei? Au fost și numiți, cândva, "poartă a creștinătății", zid, "sarai", bastion, "propugnaculum". Cruciați târzii, ei n-au mai putut înfrunta de la un timp colosul islamic și s-au supus, nu fără a-ți asigura o certă autonomie și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este justificată de celebra doctrină Brejnev, a suveranității limitate, formulată în 1968. Aceasta prevede dreptul țărilor comuniste (de fapt, al Uniunii Sovietice) de a interveni prin orice mijloace, inclusiv militare, în momentul în care în vreunul dintre statele surori este amenințată orânduirea politică și socială. În perioada postbelică, practica politică a făcut ca în Lumea a Treia forțele de inspirație marxistă să-și unească de cele mai multe ori eforturile cu cele de ordin național, mai ales în procesul decolonizării, în lupta împotriva
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
de a se apăra împotriva a ceea ce percepe drept un atac; ba mai rău, poate va dori să inițieze ofensiva. Amenințările indirecte au aceleași efecte. Chiar dacă nu sînt o declarație clară de război, îl determină pe șef să se simtă amenințat. Acesta începe să observe că ai început să păstrezi cópii ale mesajelor de e-mail și ale circularelor, prin care să te poți justifica mai tîrziu. își dă seama că petreci din ce în ce mai mult timp cu managerul zonal, de cîte ori apare
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
interesau. în mintea șefului începe să sune clopoțelul de avertizare, iar lucrurile care nu mergeau bine în relația cu el încep să meargă și mai prost. Asemeni nouă tuturor, șeful tău dificil posedă un instinct de supraviețuire. Cînd se simte amenințat, se declanșează mecanismul luptă-sau-fugi. Avînd în vedere autoritatea conferită de poziția sa și relațiile sale în cadrul companiei, probabil mai bune decît ale tale, te afli în ipostaza învinsului. E ca și cum ai încerca să spargi un perete cu capul. Chiar dacă scorul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
validează opinia criticului N. Manolescu, care afirma: „Poetul se joacă pe sine... dar nu spre a se disimula, ci spre a se exprima“. În primul rând, subiectul liric este omul care trăiește, destrămat de spaime, sentimentul eșecului. El se simte amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apropie mai mult de statele din lumea a treia. „Experimentul comunist a lăsat moștenire poporului rus o agricultură ruinată, o infrastructură socială înapoiată care se confruntă tot mai mult cu riscul dezindustrializării progresive, un mediu înconjurător devastat și o populație amenințată demografic." La începutul anilor `90 situația U.R.S.S.-ului este dramatică, ajungând de la statutul de putere capabilă să decidă soarta întregii lumi la un stat depășit de realitățile prezentului. „Sfârșitul U.R.S.S.-ului și a comunismului în Europa de Est, a dus
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
la diverse căi și mijloace pentru a convinge oamenii politici europeni, în special pe miniștrii de externe ai țărilor garante, de „ilegalitatea dublei alegeri a lui Alexandru Cuza” și de necesitatea de a se interveni prompt pentru „remedierea” situației. Dar, amenințată și apoi implicată în războiul pentru stăpânirea posesiunilor sale din Italia, Austria, în problema Principatelor, a adoptat treptat o atitudine prudentă, de natură să nu-i complice și mai mult poziția. Franța a fost statul care a susținut cel mai
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
tehnologii, precum Slavoj Zizek (vezi interviul în Gutmair și Fluor, 1998Ă, de pildă, nu întrevede decât isteria din versiunile „paranoice” ale cyberspațiului. Pentru Virilio, umanul cibernetizat devine subordonat mașinii, atât ontologic-epistemologic, cât și social-politic, în cadrele vulnerabile ale unei subiectivități amenințate. De la perspectiva vizualizării automate a „mașinii viziunii” (fenomenul de universalizare a vizualuluiă, fenomenologul ajunge la perspectiva virtualizării globale a „bombei informatice” (procesul de mondializare a virtualizăriiă, atât în ceea ce privește cronopolitica (temporalitatea instantă și mondială instituită de telecomunicațiiă, cât și politica biologicului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interpretând datele clinice și de laborator știe să le corecteze. Reanimarea în sens figurat, înseamnă „a reda forțe”, adică, ansamblul terapeutic care are scopul de a reda forțe. Teoretic, reanimarea a fost definită ca: menținerea, restabilirea sau suplearea funcțiilor fundamentale amenințate, compromise sau suprimate, menționează autorii în lucrarea mai sus citată. Practic, în chirurgie, reanimarea este un moment important în îngrijirea bolnavului urmărindu-se, preoperator, restabilirea constantelor biologice pe care să le mențină (homeostazia) în timpul operației și după aceasta, atâta timp cât durează
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
pot fie să corespundă unei activități dureroase sau care generează un sentiment de nesiguranță (pierderea serviciului, divorț, doliu), fie să dezvăluie temeri ascunse cu privire la pierderea iubirii sau a sprijinului. Persoana nu mai are încredere în cei din jur, se simte amenințată, chiar exclusă sau trădată. Astfel, scenele de despărțire, de adio, de divorț, de văduvie revelează o angoasă conștientă sau inconștientă a morții sau, dimpotrivă, întăresc dorința de eliberare. Poate fi vorba și de o veritabilă angoasă legată de moarte, de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]