15,743 matches
-
de clasă se ascute», a avut un efect devastator pentru numeroși români, a căror libertate și chiar viață se aflau într-un permanent pericol. Pe de altă parte, exista credința că regimul impus de sovietici nu se va menține. «Vin americanii» a fost poate cea mai populară lozincă, deși circula mai mult în șoaptă, fiind contrapusă celei oficiale. Ea exprima o speranță, care s-a dovedit o gravă iluzie. Astfel, „în contextul acțiunilor vizând demascarea «titoiștilor», la 21 noiembrie (1948) s-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Lincoln, înainte de moartea sa). Națiunea era divizată de războiul purtat împotriva ei înșiși; guvernul era slăbit de asasinarea lui Lincoln și alegerea în funcția de președinte a alcoolicului erou de război, Ulysses S. Grant. Țara era în dezordine. Milioane de americani au fost lăsați fără loc de muncă în recesiunea economică ce a urmat. Și o alegere prezidențială falsificată în 1876 a fost aranjată prin negocieri secrete. La vremea respectivă „corupția și afacerile de culise atinseseră cote nebănuite. [...] Bogăția trăgea după
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
totul pe seama școlii. Dacă e adevărat ce spunea Octavian Paler și anume că: „civilizația doar modelează bruta din noi”, atunci familia este cea care îl formează pe om, școala neputând decât să l finiseze, pe ici, pe acolo. Nu întâmplător, americanii acordă o atenție specială familiei. La noi, ea trece printr-o criză puternică. Se nasc tot mai puțini copii, în schimb crește numărul divorțurilor. Chiar și credința în Dumnezeu începe din sânul familiei și se păstrează tot în cadrul ei cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor. În cele din urmă s-a născut comercializarea ca o specialitate de management și primele școli de afaceri au început să ofere cursuri pentru a satisface cererea. [...] Astăzi, televiziunea este principalul mijloc prin care corporațiile modelează cultura și comportamentul americanilor [...] este mijlocul de comunicare aproape ideal pentru servirea scopurilor corporatiste. [...] «The Economist» raporta că în 1989 cheltuielile corporațiilor pentru reclamă au totalizat peste 240 miliarde de dolari. Încă 380 miliarde dolari au fost cheltuiți pe designul ambalajelor și alte mijloace
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care îl percepi tu, ea există. Ia o castană din București și pune-o lângă una din Budapesta - și vei vedea că cea magheară este maro sau castanie, iar a noastră, gri. Sau pune mâna ta lângă mâna unui american, a lui va fi mai albă și mai roz decât a ta... dacă nu cumva și ochii tăi, retina, pupila etc. au o pânză gri pe ei... - Ciudate lucruri zici, moș Francisco, am spus. Și griul ăsta cum ajunge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să stai. Poate vrei să vizităm totuși sectorul grecesc? Sau pe cel albanez? - Nu, Mathieu, nu mă interesează nici unul, nici altul. - Atunci? - Uite care-i treaba: eu, de fapt, aș vrea în sectorul american, sau măcar în ăla englez. La americani, înțelegi, acolo-i lumea bună, cred. Miles Davis, Coltrane, Armstrong, Hendrix, Cobain, Otis... Toți jazzmanii și bluesmanii sunt acolo. Și o sumedenie de actori, regizori, scriitori... Hemingway, de exemplu, sau Mark Twain... Acolo-i de mine, sunt sigur... - Te înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aici, cum să le bag, ce-s nebun!? Doar știu cât muncești la ele... - Mda... Zi, vrei să halești ceva? Manson se ridică și se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-ți centura, m-a avertizat Manson, și am pornit către aeroport. - Bagă și tu un CD, a zis. Sunt în cutia asta de la mijloc. Am pus un Pixies, B-Sides. - Și ia zi, măi Manson, ești în continuare cel mai detestat american în America? l-am întrebat. - Da, încă, dar vin Bush și Kerry tare din urmă. - Da, dar ăștia nu depășesc 50%, - Nici eu, să știi. - Nu? m-am mirat eu pe bune. - Mă rog, poate cu puțin. Da’ știi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
engleză - și ideea era că eu sunt un neînțeles în America, un renegat, că lumea mă urăște... - Da... - Da, și cât de liberali sunt europenii, care nu au nimic cu mine, ei fiind cică mai culți, mai inteligenți, nu ca americanii, care sunt în covârșitoarea lor majoritate niște fundamentaliști creștini... - Da... - Și mă gândeam ce prostii scrie omul ăla. Pentru că el nu a înțeles că eu vreau să șochez. Și dacă aș vrea să șochez publicul englez, francez sau german, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Corect. - Și nemții sau francezii m-ar urî dacă aș declara că sunt de acord cu războiul contra Irakului... - Sigur. - Sau dacă aș fi pentru sex cu minori... - Da, bineînțeles... - Înțelegi ce vreau să spun, nu? Că îi șochez pe americani pentru că sunt american și pentru că îi cunosc foarte bine și pentru că aici trăiesc... - Da... - Dar la urma urmei, biletele la concertele mele se vând la fel de bine în Seattle ca în Paris, nu? Așa că nici... - Vezi, ieșirea următoare este înspre aeroport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căcat și put, am zis. Pute tot blocul. Vreau răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un... - Mă doare-n cur. Ești mort. - Am sindromul Tourette, nene, am sindromul Münchhausen... - Avem noi cură pentru sindromul tău, nici o grijă. Avem noi doctorii pentru tine. - Nene, iartă-ma, lasă-ma să plec, uite, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-i numea tot ceea ce vedeau: plantele din grădină, norii de pe cer, păsările. — Fiul dumneavoastră învață cu ușurință, îmi spunea. Inima lui bate pentru Africa. Eu doar îi învăț inima să vorbească. Michael își făcu și el prieteni. Mai erau câțiva americani în Gaborone, unii de aceeași vârstă cu el, dar nu arăta un interes prea mare pentru aceștia sau pentru alți tineri străini care erau aici cu părinții lor de profesie diplomați. Îi plăcea compania oamenilor de prin partea locului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da, acela. A fost un om bun, dar a plecat. Apoi mai erau și ceilalți, batswana, care și-au spus că le-a fost de-ajuns. Și ei au plecat. — Și un american? insistă Mma Ramotswe. Mai era și un băiat american? Mma Potsane își frecă ochii. — Băiatul ăla parcă a intrat în pământ. A dispărut într-o noapte. Au chemat poliția și l-au căutat, și l-au tot căutat. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Aș vrea să intru în casa asta. Mma Potsane clătină din cap. — N-o să găsiți nimic, zise ea. Casa aia e goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Potsane să vină lângă ea. — Cine-i bărbatul ăsta? Mma Potsane se uită cu atenție la fotografie, ținând-o aproape de ochi. — Îmi amintesc de bărbatul ăsta, răspunse ea. Și el a lucrat aici. E un motswana. Era prieten cu americanul. Vorbeau și vorbeau și vorbeau tot timpul ca doi bătrâni la o kgotla. — Era din sat? se interesă Mma Ramotswe. Mma Potsane pufni în râs. — Nu, nu era unul de-al nostru. Era din Francistown. Tatăl lui era director de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Potsane pufni în râs. — Nu, nu era unul de-al nostru. Era din Francistown. Tatăl lui era director de școală acolo și era un bărbat foarte inteligent. Și fiul, omul acesta, era la fel de inteligent. Știa multe lucruri. De-aia stătea americanul de vorbă tot timpul cu el. Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
secretară cum vorbește. Uite o fată isteață, reflectă ea. Înțelesese exact modul de gândire al americancei și apreciase exact cât de greu ar fi să explici aceste adevăruri subtile cuiva care percepe lumea ca fiind în întregime explicabilă prin știință. Americanii sunt foarte deștepți; au trimis rachete în spațiu și au inventat mașini care gândesc mai repede decât orice om, dar toată deșteptăciunea asta îi și orbește. Nu-i înțeleg pe alții. Își închipuie că toată lumea privește lucrurile la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toată deșteptăciunea asta îi și orbește. Nu-i înțeleg pe alții. Își închipuie că toată lumea privește lucrurile la fel ca ei, dar se înșală. Știința reprezintă numai o parte a adevărului. Lumea e constituită din multe alte lucruri pe care americanii adesea nu le văd, deși ele sunt întotdeauna sub nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Vreau să spun că la vremea respectivă locuiați acolo. Erați unul dintre oamenii care-l vedeau în fiecare zi. L-ați văzut și în ziua morții. Trebuie să vă fi făcut o idee. — Am spus atunci totul, și poliției și americanilor care au venit și ne-au pus tuturor întrebări. L-am văzut, o dată, de dimineață, și apoi la ora prânzului. Le-am spus ce am mâncat la prânz. Le-am descris hainele cu care era îmbrăcat. Le-am spus tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă plăcea. A încercat să se debaraseze de mine la scurt timp după ce am sosit, dar avem contract cu Fundația, iar cei de-acolo au refuzat să-l rezilieze. Le-a turnat minciuni despre mine, dar nu l-au crezut. Americanul era foarte politicos. Vorbea binișor setswana, iar oamenii îl plăceau. Sud-africana a prins drag de el și s-au mutat în aceeași cameră. Îi făcea totul - îi gătea, îi spăla hainele și făcea mare caz de el. Apoi a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vrea să-i rănească sentimentele, așa că ne vedeam în secret, ceea ce era destul de greu acolo, dar ne-am descurcat. Burkhardt a bănuit cam ce se întâmplă și m-a chemat în biroul lui să mă amenințe că-i va spune americanului totul dacă nu încetez să mă mai întâlnesc cu Carla. I-am replicat că nu-i treaba lui și treaba asta l-a enervat. Mi-a zis că o să scrie la Fundație din nou, să-i anunțe că dezbin munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
eram în colibă împreună. Era lună plină și era destul de multă lumină afară. Dintr-o dată mi-am dat seama că lângă colibă-i cineva și m-am sculat. M-am strecurat spre ușă și am deschis-o încetișor. Afară era americanul. Nu purta decât o pereche de pantaloni scurți și pantofii lui veldschoen. Era o noapte fierbinte. M-a întrebat: „Ce faci aici?“ Eu nu i-am răspuns nimic și, dintr-o dată, m-a împins și s-a uitat înăuntru. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce-o fi venit? Mma Ramotswe se uită la mâinile ei și la inelul de logodnă cu micuța piatră strălucitoare. — Acum zece ani, începu ea, ați locuit aproape de Molepolole, la ferma condusă de Burkhardt Fischer. Vă aflați acolo când un american pe nume Michael Curtin a dispărut în împrejurări misterioase. Se opri. Carla se holbă la ea cu ochi sticloși. — N-am de-a face cu poliția, se grăbi să adauge Mma Ramotswe. N-am venit aici să vă iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]