3,538 matches
-
S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un punct luminos, de la ceaiuri dansante, iarna. Știe perfect toate dansurile noi, la nevoie chiar acompaniază la piano, improvizează cu dexteritate un jazband și gungurește fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și tact. Și dacă consider totuși tovărășia lor drept idilă, o fac numai ca să repet clevetirea vecinilor și pentru că devine de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și mă adăpostesc și eu lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
împlinit, grație la râs și la mers, pricepere cum să puie pe ea cea mai neînsemnată haină. În costumul ei de baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bărbie cu un elastic. Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Stranie apariție și Hacik, așa de străin și totuși atât de apropiat de peisagiul acesta, că nu l-aș putea închipui în alt loc. Un om ridicol: mic, subțire, păros, cu sprincenile împreunate, fără vârstă. Limbaj amuzant, dar și mai amuzant e timbrul vocii, pe care nu-l pot reda prin scris. O caracteristică are că te salută ori de câte ori te-ar întîlni, și te întîlnește de o sută de ori pe zi. Prima dată l-am descoperit pe o bicicletă, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viața și în salturi mai forțate, fără prudența burgheză și logica măruntă a celor mediocri. În orice om se găsește o veleitate de a porni în lume și a descoperi un continent.) În cazul acesta planurile Ioanei luaseră o înfățișare amuzantă, căci era comic să-ți imaginezi pe grațioasa Viky, cu surâsul înflorit, cu hainele nostime de veritabilă pariziancă, cu silueta delicioasă, vindecând o vacă sau un cal. Noroc că Ioana nu-și susține planurile ei multă vreme, și, de altfel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevăr transmis direct de unde îl aflase. Sau poate că și acum brodase numai ca să explice acea senzualitate extremă. Bineînțeles, Ioana era de bună-cre-dință în tot ce pretindea, căci n-a mințit niciodată și nici nu se pricepe să mintă. E amuzant de văzut această femeie atât de inteligentă ce puerilă e când încearcă vreo minciună. Complică, se supără, argumentul ei pare tot mai neverosimil și la urmă avem scandal. În orice caz, atâtea îmi povestise Ioana despre Charles, încît îl priveam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau să vadă până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt - lungeam o discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dânsa va pleca din nou, fantezia ei va imagina noi posibilități de răzbunare și încercarea unei noi existențe în afară de mine. Și frica de ridicol e mai presus de dragoste. N-aș suporta nimic pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prefer altminteri, căci de prima imagine, a Ioanei nenorocită, mi-e milă cumplită, iar de a doua mă simt umilit, îndepărtat; când o găsesc fără să se fi așteptat, și atunci se bucură toată, se grăbește spre mine, o incomodează amuzant vreun pachet pe care îl are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
găsit la dispoziție o teorie bine făcătoare. Și la dânsul e mai grav, căci știe precis că a fost părăsit cu scârbă, deci amorul lui propriu e rănit. Probabil că acum spune cu aceeași inepuizare, altcuiva, istorii cu strigoi, evenimente amuzante din cine știe care secol sau cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
descoperit-o (îi uitasem numele), după ce mi se vorbise mult timp de ea. Fusesem cu câțiva ani mai înainte, ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voi, bărbații, din toate aceste! M-am dus pe plajă numai cu Arabella, căci ceilalți aveau alte treburi și acolo, fără nici o poză, ca unui vechi prieten, cu un ton de femeie nenorocită, care nu mai păstrează nimic din gluma amuzantă și artificială de odinioară, mi-a spus amănunte din viața ei tristă, la întîmplare, bucurii și mai ales necazuri, așa cum îi veneau în minte și așa cum le trăise. Și în clipele acele m-am simțit frate cu Arabella, tovarăș, mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plecare am întîlnit pe madame Pitpalac. Ea ne-a spus misterios: - Doctorul Abramoff susține ca el a știut totdeauna că nu e tifos.Mai degrabă tuberculoza intestinelor. Trăind aceste scene și transcriindu-le, îmi dau seama ce ridicole sunt, ce amuzante chiar, parcă imitație după cine știe ce pagină de satiră a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau chiar mai rău. - Dar ce-ai pățit, Hacik? - Câte n-am pățit! Este atât de amuzant spunând aceasta, încît îmi vine să râd. Deseori nu ne interesează o durere adevărată numai pentru că se prezintă caraghios. - Și nu poți să ne spui și nouă necazurile? - Mașinka ne-a făcut familia de râs. Hacik are o mulțime de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă bucur, căci mă tem de mari disperări. Ce tragedie pentru toți cei care o cunosc pe Viky! Minunată fată... Niciodată nu ne-a supărat. Și rămâne aici pentru totdeauna, în acest pustiu! Tocmai ea, căreia, îi plăcea societatea! Ce amuzant se strecura printre tineri! Ce trebuie să fie iarna aici! Apoi ne aducem aminte deodată de Ahmed. - Și pisicul? Ce se va întîmpla cu el? O fi murit? Ce să facem cu el? Să-l azvîrlim? Unde? Cum să punem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pelerina sa neagră, cu fața inteligentă și senină, Salazar aștepta să fie întrebat:- "Domnul acela care stă în fund, ar putea să-mi răspundă?" întreabă Moreira. Toată sala întoarce ironic privirile către necunoscut; de data aceasta, cel puțin, va fi amuzant; tânărul "din fund" fără îndoială că va spune destule prostii ca să înveselească seminarul și să descrețească fruntea lui Moreira. Dar Salazar se ridica și începe să vorbească, măsurat, fără grabă, fără emoție, fără nici cea mai mică lucire de triumf
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai mulți oameni, și fiecare rămâne convins că dreptatea e de partea lui, deși este evident că din toate aceste milioane de antagoniști numai jumătate au dreptate în cazul cel mai bun, și nici unul în cazul cel mai rău. E amuzant. De obicei, o femeie care iubește de mai multe ori, dă bărbaților aceleași nume drăgălașe, fără nici un scrupul de delicatețe, pentru că în amor femeia nu are trecut. Ea trăiește în prezent. Delicatețea este calitatea supremă și cea mai rară a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apărem în budoar într-o atât de inexpresivă ipostază. "Învățații au reconstituit cu imaginația pitecantropul. Dar numai femeile au ocazia să-l vadă, în anumite momente" (192). Depășind imanentul și contingentul, Ibrăileanu surprinde comicul, hilarul situațiilor umane (144). Astfel este amuzantă pretenția celor aflați în conflict că toți au dreptate (150), așa cum fiecare înamorat din "cele câteva sute de milioane" crede că "femeia pe care o iubește este unica ă...î, singura ființă fermecătoare..." (38). Amorul propriu ii repugnă, îi provoacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ciudat, poate că nu, dar moralul celui devenit acum Al Doilea Cel Mai Iute Alergător din Lume nu a scăzut simțitor. În primul rând, pentru că fusesem depășit de el. Și apoi îmi făcea plăcere să văd cum gâfâia. Era al naibii de amuzant să-l văd că gâfâie. Am terminat și cu asta. Sau, mai curând, a terminat ea cu mine. Spiritul meu s-a împotrivit întotdeauna, fundamental, oricărui fel de sfârșit. Câte povestiri am rupt eu, din adolescență și până acum, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În Transnistria, angajându-se ca gestionară la o fabrică de armament. Înainte de-a o duce la locuința doamnei Bertha, delegatul firmei Golden Weyr Îi spuse Mașei că va avea o misiune cât se poate de ușoară, dacă nu chiar amuzantă. Și la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bruiezi? De unde ai mai apărut? Te-a adus diavolul din cimitir ? Ce, crezi că am chef să-ți văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi spuse Mașei că va avea o slujbă amuzantă. Dacă la Început comportamentul bătrânei o distra Într-o oareșicare măsură, după nici două luni de la angajare, Mașa simțea că a ajuns la epuizare. Veșnica agitație a nonagenarei o dăduse pur și simplu gata. Trebuia Însă să tacă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aminteau. Câteodată făceau mult, dar nu ca să te poți baza, nu În mod regulat. De rutină făcea singur. Era de conceput chiar că ar fi fost parte din Întinerirea lui - Întinerire susținută cu oarece tremur. Sammler știa tremurul acesta. Era amuzant - Sammler observa la femei bătrâne care purtau pantaloni strânși, la bătrâni sexuali, acest tremur de vivacitate cu care se supuneau stilului tineresc suveran. Puterile sunt puteri - suzerani, regi, zei. Și bineînțeles că nimeni nu știa când să se dea bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cele din urmă decât să facă de doi bani și să blesteme pe toți. Bineînțeles că scrisese asemenea lucruri În boala lui de pe urmă, oribil de deprimat de al Doilea Război Mondial. Ce spunea Shula-Slawa se Întorcea În mod amuzant la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se bucure de primăvară - una din acele penultime primăveri. Sigur că era necăjit. Foarte. Sigur că toate acele lucruri despre Brest-Litovsk, toate acele lucruri fumate despre intelectuali revoluționari puși Împotriva ofițerimii germane erau În acest context de-a dreptul amuzante. Lipsite de vreo finalitate. Sigur că acei studenți era comici și ei. Și ce era așa de rău (afară de grosolănie)? Existau moduri potrivite de a pune la locul lui un bătrân plicticos. Putea foarte bine să fie, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]