1,788 matches
-
tiraj s-a epuizat în cinci zile, ducând la observația lui Byron că "M-am trezit într-o dimineață și am constatat că sunt celebru". La 17 mai 1824 Murray a fost protagonistul unuia dintre cele mai notorii acte din analele literaturii. Byron i-a dat manuscrisul memoriilor sale pentru a fi publicate ulterior. Împreună cu cinci prieteni și executori testamentari ai lui Byron, el a decis să distrugă manuscrisele lui Byron, deoarece a crezut că detaliile scandaloase i-ar dăuna reputației
John Murray (editură) () [Corola-website/Science/324116_a_325445]
-
1034), a fost rege al scoților din 1005 și până la moartea sa. A fost fiul lui Cináed mac Maíl Coluim; Profeția lui Berchán afirmă că mama sa era o femei din Leinster și îl denumește Máel Coluim Forranach, „distrugătorul”. Pentru analele irlandeze care i-au înregistrat moartea, Máel Coluim a fost "ard rí Alban", Înalt Rege al Scoției. În același fel în care Brian Bóruma, Înalt Rege al Irlandei, nu a fost singurul rege din Irlanda, Máel Coluim a fost unul
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
rege prin care acesta își demonstra priceperea în război), care a implicat un asediu al Durhamului. Aceasta pare să se fi soldat cu o înfrângere grea pentru northumbrienii, în frunte cu Uhtred din Bamburgh, viitorul earl al Berniciei, relatată în analele Ulsterului. Un al doilea război Bernicia, probabil în 1018, a avut și mai mult succes. Bătălia de la Carham, de pe râul Tweed, a fost o victorie a scoților în frunte cu Máel Coluim și a oamenilor lui Strathclyde în frunte cu
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
Cnut la Roma, și în încoronarea Împăratului Roman Conrad al II-lea, unde Cnut și Rudolph al III-lea, regele Burgundiei, au fost oaspeți de onoare. Dacă Máel Coluim ar fi fost prezent, și repetatele afirmații despre pioșenia sa în anale sugerează că este foarte posibil ca și el să fi făcut un pelerinaj lar Roma, așa cum a făcut și Mac Bethad mac Findláich („Macbeth”) ulterior, atunci încoronarea i-ar fi permis lui Máel Coluim să denunțe vreo suzeranitate a lui
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
cinci ani în 1014. Oricare ar fi succesiunea evenimentelor, înainte de moartea lui Máel Coluim, un vasal al regelui scoților controla Caithness și Orkney. Dacă Máel Coluim avea vreun control asupra Morayului, ceea ce este departe de a fi universal acceptat, atunci analele consemnează o serie de evenimente ce sugerează o luptă pentru putere în nord. În 1020, tatăl lui Mac Bethad Findláech mac Ruaidrí a fost ucis de fiii fratelui său Máel Brigte. Se pare că Máel Coluim mac Máil Brigti a
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
Nepotul său, Thorfinn, nu a fost acceptat ca rege al scoților, iar regele a ales unul din fiii celeilalte fiice, Bethóc, căsătorită cu Crínán, abate secular al Dunkeldului, și posibil mormaer al Athollului. Posibil doar ca o coincidență, în 1027 analele irlandeze relataseră arderea Dunkeldului, fără însă a detalia circumstanțele. Moștenitorul ales al lui Máel Coluim, și primul "tánaise ríg" cunoscut cu certitudine în Scoția, a fost Donnchad mac Crínáin („Duncan I”). Este posibil ca o a treia fiică a lui
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
nu sunt dovezi clare în acest sens. Máel Coluim a murit în 1034, Marianus Scotus punând data ca fiind 25 noiembrie 1034. Listele de regi afirmă că ar fi murit la Glamis, fiind descris ca un rege „prea-glorios” și „prea-victorios”. Analele din Tigernach afirmă că „Máel Coluim mac Cináeda, rege al Scoției, onoarea întregii Europe de vest, a murit.” Profeția lui Berchán, probabil sursa de inspirație a relatărilor lui Ioan din Fordun și Andrew din Wyntoun în care Máel Coluim este
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
că a murit violent, în luptă cu „paricizii”, despre care sugerează că ar fi fiii lui Máel Brigte din Moray. Probabil cea mai notabilă informație despre moartea lui Máel Coluim este relatarea lui Marianus, coroborată cu lipsa de informații din analele irlandeze, care arată că Donnchad I a devenit rege și a domnit cinci ani și nouă luni. Dat fiind că moartea sa în 1040 este descrisă de analele din Tigernach ca survenind „la o vârstă imatură”, în 1034 probabil că
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
Máel Coluim este relatarea lui Marianus, coroborată cu lipsa de informații din analele irlandeze, care arată că Donnchad I a devenit rege și a domnit cinci ani și nouă luni. Dat fiind că moartea sa în 1040 este descrisă de analele din Tigernach ca survenind „la o vârstă imatură”, în 1034 probabil că era tânăr. Absența oricărei opoziții sugerează că Máel Coluim înlăturase ferm orice opoziție pe parcursul vieții sale. Tradiția, din vremea lui Fordun sau chiar mai veche, este că piatra
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
ani de istorie continuă, China este una dintre cele mai vechi civilizații din lume. Istoria scrisă a Chinei începe încă din timpul dinastiei Shang (c. 1700-1046 î.Hr. ) , deși textele istorice antice, cum ar fi Cronici Istorice ( cca. 100 î.Hr. ) și Analele din Bambus afirmă existența unui dinastii Xia înainte de Shang. O mare parte a culturii chineze, literatura și filozofia, s-au dezvoltat cintinuu în timpul dinastiei Zhou (1045 -256 BC). Dinastia Zhou a început să se deterioreze la presiunile externe și interne
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
chinez, care a estompat distincția între realitate și mituri, în ceea ce privește această istorie timpurie. Dinastia Xia din China (c. 2100 -c. 1600 î.Hr.), este prima dinastie descrisă în mențiunile istorice vechi, cum ar fi Cronicile Istorice, ale lui Sima Qian și Analele din Bambus. Deși există un dezacord cu privire la existența reală a acestei dinastii, sunt unele dovezi arheologice care indică posibila sa existență.Sima Qian în scrierile sale din secolul al doilea î.Hr., datează fondarea dinastiei Xia la, aproximativ, anul 2200 î.Hr.
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
ale populație de la nord la sud în istoria Chinei. Capitale: Statul Yan - Beijing; Statul Qin - Xi'an În secolul al VIII-lea î.Hr., puterea a devenit descentralizată în perioada Primăverilor și Toamnelor (771 îHr - 403/476 îHr), numită astfel după Analele Primăverilor și Toamnelor. În această perioadă, liderii militari locali supuși Zhoului, au început să-și afirme puterea și să concureze pentru hegemonie. Situația a fost agravată de invazia de alte popoare din nord-vest, cum ar fi Qin, forțând Zhoul să
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
și-a găsit sfârșitul. Pierderile germane includ atât pe markgraful Luitpold, cât și pe arhiepiscopul Theotmar, trei episcopi și 35 de conți. Localizarea cu precizie a acestei bătălii nu este cunoscută. Singura sursă contemporană care menționează o locație o constituie Analele de la Salzburg (Annales Iuvavenses maximi); cu toate acestea, încrederea în aceste anale este discutabilă, dat fiind că ele au supraviețuit doar în câteva fragmente copiate în secolul al XII-lea. Analele de la Salzburg precizează că bătălia a avut loc în
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
și pe arhiepiscopul Theotmar, trei episcopi și 35 de conți. Localizarea cu precizie a acestei bătălii nu este cunoscută. Singura sursă contemporană care menționează o locație o constituie Analele de la Salzburg (Annales Iuvavenses maximi); cu toate acestea, încrederea în aceste anale este discutabilă, dat fiind că ele au supraviețuit doar în câteva fragmente copiate în secolul al XII-lea. Analele de la Salzburg precizează că bătălia a avut loc în apropiere de Brezalauspurc, castelul ducelui Brazlavo, situat la vest de Lacul Balaton
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
Singura sursă contemporană care menționează o locație o constituie Analele de la Salzburg (Annales Iuvavenses maximi); cu toate acestea, încrederea în aceste anale este discutabilă, dat fiind că ele au supraviețuit doar în câteva fragmente copiate în secolul al XII-lea. Analele de la Salzburg precizează că bătălia a avut loc în apropiere de Brezalauspurc, castelul ducelui Brazlavo, situat la vest de Lacul Balaton. Unele interpretări pun semnul egalității între acest "Brezalauspurc" și actuala capitală a Slovaciei, Bratislava sau situează confruntatea ca având
Bătălia de la Pressburg () [Corola-website/Science/325258_a_326587]
-
în Lucrarea celei de-a IV-a Conferințe de meteorologie carpato-balcanică, în colaborare, Cracovia, 1969; Climat de influență submarină în sud-vestul României, în „Terra” nr. 1, București, 1970; Harta topoclimatică a R.S. Română, București, 1970; • Regimul înghețurilor în Dobrogea, în „Analele Dobrogei” nr. 1, 1971; • Microclimat et topoclimat, București, 1965; Caracteristicile continentale ale climei Deltei Dunării, București, 1970; • Cercetări actuale și de perspectivă în Antarctica, în „Progresele științei” nr. 11, București, 1972; • Efectele biologice ale poluării și problema mediului în zona
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
franci etc. Istoria este povestită din punctul de vedere al unui longobard și este prețioasă în special pentru relațiile franco-longobarde. Printre sursele sale, Paul utilizează documentul intitulat "Origo gentis Langobardorum", "Liber pontificalis", istoria pierdută a lui Secundus de Trento și analele pierdute de Benevento; el a mai făcut uz de cunoscutele scrieri elaborate de Beda Venerabilul, Gregor de Tours și Isidor din Sevilla. Înrudită cu această lucrare este o alta elaborată de Paul Diaconul, anume "Historia Romana", o continuare a "Breviarium
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al "Analelor Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași", între 1956-2003 membru al comitetelor de redacție ale revistelor "Natura" și "Terra", membru în Comitetul Național de Geografie (1957-1973), membru în Asociația Internațională de Geografie (Rio de Janeiro, 1956), membru corespondent în Comisia
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
1937), Fenomene obișnuite dar rar întâlnite, An. Lic. Naț. Iași; (1937), Contribuții la climatologia Moldovei (temperatura), BSRRG, LVI, 23 p.; (1938), Mișcarea aerului în Câmpia Română, Noui contribuțiuni, BSRRG, LVII, p. 288-295; (1941), Iarna anului 1939 - 1940 în orașul Iași, Analele Moldovei, I, Iași; (1943), Note asupra vântului de S.E. (Băltărețul) în România, Analele Moldovei, II, Iași; (1973), Vântul de sud-est (Băltărețul) - contribuțiuni la climatologia României, 1943 (reeditare postumă), Terra, 2, p. 55-58; FIGURI DE GEOGRAFI IEȘENI, Iași, Editura CORSON, 1999
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
climatologia Moldovei (temperatura), BSRRG, LVI, 23 p.; (1938), Mișcarea aerului în Câmpia Română, Noui contribuțiuni, BSRRG, LVII, p. 288-295; (1941), Iarna anului 1939 - 1940 în orașul Iași, Analele Moldovei, I, Iași; (1943), Note asupra vântului de S.E. (Băltărețul) în România, Analele Moldovei, II, Iași; (1973), Vântul de sud-est (Băltărețul) - contribuțiuni la climatologia României, 1943 (reeditare postumă), Terra, 2, p. 55-58; FIGURI DE GEOGRAFI IEȘENI, Iași, Editura CORSON, 1999, pp. 69-71
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
un cuvânt pecetea diferențierii regionale”"...(Gorjeanul, XIX, nr. 5429/4 martie 2010). Sprijinită pe o bibliografie aproape exhaustivă, de sute de titluri de lucrări, studii și articole, dar și pe investigarea unui imens fond documentar (arhive, manuscrise, documente, albume, almanahuri, anale, anuare, bibliografii, calendare, dicționare, discursuri, enciclopedii, monografii, periodice, site-uri), monografia se completează cu o iconografie în parte inedită și, lucru foarte interesant, cu o anexă în care sunt reproduse, din ”Monitorul oficial” al vremii (1882-1905), unele intervenții din Parlament
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
, Analele regatului franc (cândva cunoscute sub numele de "Annales Laurissenses maiores" și reținute în istoriografia germană ca "Reichsannalen") reprezintă anale care acoperă istoria monarhilor carolingieni de la 741 la 829. Compunerea lor pare să dovedească faptul că ar fi redactate la curte
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]
-
, Analele regatului franc (cândva cunoscute sub numele de "Annales Laurissenses maiores" și reținute în istoriografia germană ca "Reichsannalen") reprezintă anale care acoperă istoria monarhilor carolingieni de la 741 la 829. Compunerea lor pare să dovedească faptul că ar fi redactate la curte, acordându-le astfel un marcant caracter oficial. Editorii din secolul al XIX-lea consideră că textul ar fi existat
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]
-
fi redactate la curte, acordându-le astfel un marcant caracter oficial. Editorii din secolul al XIX-lea consideră că textul ar fi existat în cinci versiuni, pe care le datează în momente diferite ale perioadei francilor carolingieni. O revizuire a analelor a fost atribuită istoricului franc Eginhard (cca. 775 - 840) (sub numele de "Annales qui dicuntur Einhardi"), cu toate că un argument cu adevărat categoric pentru atribuirea către Eginhard se lasă încă așteptat. Mai recent, o privire generală asupra întregului angrenaj al acestor
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]
-
cu adevărat categoric pentru atribuirea către Eginhard se lasă încă așteptat. Mai recent, o privire generală asupra întregului angrenaj al acestor anale, care are mare trecere astăzi, sugerează că întregn ansamblul ar fi fost elaborat într-o fază mai târzie. Analele constituie una dintre sursele de bază pentru istoria politică și militară a epocii lui Carol cel Mare. În occident, ele au fost continuate cu "Annales Bertiniani" și utilizate pe scară largă de cei mai timpurii compilatori ai "Annales Fuldenses".
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]