3,548 matches
-
materializează, că materia se spiritualizează ceea ce este același lucru -, sau cum susține mitul creștin că SPIRITUL SE TRANSFORMĂ ÎN CARNE, SE ÎNCARNEAZĂ. Este vorba aici despre un simbolism cu totul nou, propriu exclusiv mitului creștin. Greșeala capitală a dogmatismului este ancorată în perceperea greșită a simbolului "încarnării". Simbolul "încarnării" și înțelegerea lui greșită guvernează toate riturile sacramentale: botezul, împărtășania, confirmarea 29 și în special liturghia și pretinsa ei transformare a pîinii în spirit, a nafurei în trupul real al lui Iisus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea de dincolo este ancestral ancorată în stratul magic și legată de imaginația consolatoare de a regăsi defunctul în lumea de dincolo. Au existat și există încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată încă din copilărie asigură pe tot parcursul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
politică au cîte două înțelesuri, unul din sfera lui "ce este", celălalt din sfera lui "ce trebuie să fie." Mai toți acești termeni au o "încărcătură valorică". Terminologia are o importanță aparte în științele sociale. Ea exprimă idei novatoare sau ancorate în tradiție. Metodele teleologice și normative au dobîndit caracter de evidență. Pînă la urmă, alegerea unui punct de vedere va depinde, în ultimă instanță, de abordarea epistemologică subiacentă. Altminteri, disputele fundamentale și continui din filosofia socială și din cea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se conferă sens și semnificație din punct de vedere uman". Cunoașterea economică este, de aseme-nea, una nomologică, adică referitoare la conexiuni cauzale uniforme. Stabilirea unor astfel de regularități nu este scopul, ci un mijloc de cunoaștere. Toți indivizii istorici se ancorează în anumite idei-valori, în calitatea lor de ființe culturale, care dețin o anumită atitudine față de lume și caută să-i confere un sens. Oricare ar fi acest sens, prin prisma lui vor fi interpretate fenomenele economice, și astfel ele capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de la Craiova, lui Alexandru Lapedatu i-a fost trimisă, pentru a o consulta, o copie a memoriului înaintat guvernului, conținând argumente de ordin istoric, etnografic și economic în ceea ce privește teritoriul cedat Bulgariei 52. În timp ce se realiza angajamentul cu Bulgaria, România era ancorată în negocieri cu Ungaria privind teritoriul Transilvaniei, provincie considerată leagănul națiunii. Lapedatu se remarcă prin redactarea la 6 august, alături de I. Maniu, C. I. C. Brătianu, Gh. Brătianu, C. Angelescu a unui apel către opinia internațională. El a fost cel care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de la Craiova, lui Alexandru Lapedatu i-a fost trimisă, pentru a o consulta, o copie a memoriului înaintat guvernului, conținând argumente de ordin istoric, etnografic și economic în ceea ce privește teritoriul cedat Bulgariei 52. În timp ce se realiza angajamentul cu Bulgaria, România era ancorată în negocieri cu Ungaria privind teritoriul Transilvaniei, provincie considerată leagănul națiunii. Lapedatu se remarcă prin redactarea la 6 august, alături de I. Maniu, C. I. C. Brătianu, Gh. Brătianu, C. Angelescu a unui apel către opinia internațională. El a fost cel care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
la Concursul Național de Poezie "Porni luceafărul...", Botoșani-Ipotești (2000), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001), Premiul Festivalului româno-canadian de poezie "Ronald Gasparic" (2001). Cu ani în urmă, Cezar Ivănescu intuia în debutantul Liviu Apetroaie un poet de certă erudiție poetică, ancorat într-o tradiție de cea mai bună calitate, sugerându-i, în același timp, un proces de clarificare interioară: "Lui Liviu Apetroaie nu-i rămâne decât să-și împlinească erudiția și să-și exerseze intuiția lirică. Rădăcinile sunt vii, maeștrii de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al crimei/ Thebă a incestului,/ Egipt al robiei/ Canaan al făgăduinței/ mizeră drojdie a visului", în sfârșit, drept spațiul perfect de textualizare a morții ("așteptând să vină moartea/ treaz lucrez pentru gloria ei" La Baaad)], mitologia aceasta lirică este puternic ancorată în mai multe culturi. S-au și descoperit, în poezia lui Cezar Ivănescu, influențele cele mai diverse: poetul ar fi fost marcat de David și marii mistici creștini (San Juan de la Cruz și Tereza de Avila), de poeți damnați precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din propriile lor țări. Domeniul cel mai important al bărbatului francez sunt femeile; ele constituie, cum menționează R.Barthes în Mythologies [p.26-32], terenul de vânătoare al bărbaților. Femeile fac parte din bunurile franceze, "gestiunea lor" este o tehnică națională ancorată într-o veche tradiție, comentată în proverbe, cântece, ilustrata în literatura, teatru și cinema, în viața privată a oamenilor iluștri. Bărbații francezi declina doar la superlativ calitățile concetățenelor lor, care sunt perfecte la masă, la bucătărie, la birou, în pat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plan individual (a se vedea Balzac și Frații Goncourt), dar încă niciodată reprezentată că o forță socială [Préface aux R.M., Pléiade, p.IX]. 224 Denis de Rougemont descrie în Dragostea și Occidentul conflictul dintre pasiune și căsătorie. Acest conflict se ancorează într-un mit și într-un text, mitul lui Tristan și textul lui Beroul, Tristan et Iseute: în acest mit pasiunea este o asceza și nu este dragoste de amant, ci dragoste de dragoste și de moarte; el se prelungește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
slabi, opinie care amintește de scepticismul recanatezului cu privire la cuceririle modernității și de disprețul sau față de ideea de destin glorios al omenirii, împinse înainte de progres.54 Fără a detalia aici argumentele lui Mazzamuto, trebuie subliniat faptul că studiul său izbutește să ancoreze opera lui Quasimodo, pornind de la un mediu sicilian, în contextul mai larg, al realismului și romantismului. 2.2. Modalități de receptare a operei leopardiene la începutul secolului al XX-lea Leopardismul, deosebit de prezent pe scena culturii italiene de la începutul secolului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vârtejul propriului timp interior, care își găsea o oarecare împăcare în ritmul versurilor și în forță imaginilor, rimele sale căpătând astfel nuanțe existențiale; identificând și aceasta afinitate cu imaginea omului, așa cum îl văzuse autorul de secol al XIX-lea, se ancorau și mai solid în țesătura tradiției în linia căreia se plasaseră că mișcare cu o identitate proprie, odată cu apariția eseului lui Carlo Bo intitulat, sugestiv, Literatura că viața. Poezia actuala, sublinia Bigongiari în prefață la Elaborarea poeziei leopardiene nu mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poetului ce asculta propriile-i dinamici interioare sunt consonante cu opera maestrului; de asemenea, ambele experiențe sunt trăite în spații geografice foarte personale: colina leopardiană și Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
avea nevoie de un element compensatoriu. Compoziția terminologica a versurilor invalidează astfel opinia lui Riccobono conform căreia: poetica silabisirii viselor nocturne se epuizează în Poezii noi. Deși trimite corect la faptul ca stihurile din al doilea moment creativ sunt mai ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele volume sunt presărate cu viziuni onirice, foarte frecvente în ciuda numărului mic de ocurente, după 1945 visul este din ce in ce mai prezent că vocabula, motivul alunecând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
moarte dragoste. S-a considerat că vocabulele amore și morte sunt co-ocurente dacă se întâlnesc în aceeași poezie, la distanță de maximum 15 versuri, criteriul rămânând valabil și pentru citatele din Canturi.499 Termenii menționați, precum și câmpurile semantice ale fiecăruia ancorează lexical tema morții și a iubirii abordată, dealtminteri, de numeroși scriitori și poeți din toate timpurile. La Quasimodo, dintr-un total de 79 de fragmente ce conțin termenul morte, si de 73 în care apare amore, există 15 în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
che batte sopra îl muro / tutta la mia infanzia è passata sullo smalto / del suo quadrante, (...). Ai fratelli Cervi, alla loro Italia: Anche qui dividono în sogni la natură, / vestono la morte e ridono i nemici / familiari. (...) Mă io scrivo ancoră parole d'amore, / e anche questa è una lettera d'amore / alla mia terra. Varvàra Alexandrovna: Non ho paura della morte / come non ho avuto timore della vită. / O penso che sia un altro qui disteso. / Forse, se non ricordo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di figure / di pietra e di colore, d'antiche meditazioni. A un poeta nemico: Șu la sabbia di Gela colore della paglia / mi stendevo fanciullo în riva al mare / antico di Grecia con molti sogni nei pugni / stretti nel petto. Ancoră dell'inferno: Poi a noi morți / voi morți direte nuove tavole / della legge. Nell'antico linguaggio / altri segni, profili di pugnali. Notizia di cronaca: È necessario salvare gli stimoli / civili, la solitudine allegra / della caverna, antichissimi / latini. Balestrieri toscani: Ero
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
subito seră din 1942. 6 La sua ispirazione letteraria, se va ricondotta ad una tradizione di gusto, ci porta a quei poeți romantici e decadenți, nei quali la resa musicale è tutt'uno col senso del reale, e ci porta, ancoră più decisamente, a quei poeți veristici la cui vocazione tematico-stilistica è sensibilmente condizionata da una creatività tutta risonanze auditive e musicali. I riecheggiamenti leopardiani sono i primi a rivelare questa particolare attenzione alle cose concrete, collocate nell'alone fantastico dell
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
19 Nessuno potrebbe ammettere un Leopardi maggiore nei verși di A se stesso în confronto della poesia A Silvia, per esempio, Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 269. 20 Dopo Leopardi, infatti, la poesia italiană ha dovuto tutto rifare e ancoră oggi è în cammino, idem, p. 271. 21 La mia siepe è la Sicilia; una siepe che chiude antichissime civiltà e necropoli, e latomie e telamoni spezzati sull'erba, idem, p. 277. 22 Marinella Cantelmo, "Azzurra siepe a me d
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tempo. Tutta la tristezza accumulata nei precedenți anni di vită salivă oscuramente dalla memoria a vendicarsi del male fisico, dell'aridità interiore. Di quella aridità, proprio, che più tardi qualche critico avrebbe trovata intenzionale, volontaria; quasi che sia possibile "contemplare" ancoră nel momento della intuizione artistică senza cădere nel dettato o nell'eloquenza. Entrai, dunque, alle "Giubbe rosse" verso seră con un nome che doveva sembrare ai più, per certo tempo, la finzione generosa di qualcuno del clan solariano în vena
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, ți abbraccio fortemente. Șei un uomo unico (5 mai 1931); Ți ricordo sempre come una di quelle tre o quattro persone che mi è stato provvidenziale încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò ancoră qualcosa di decente (18 iulie 1931). Idem. 161 În introducerea la epistolarul Montale Quasimodo, Sebastiano Grasso afirmă că inimiciția dintre cei doi poeți a fost un echivoc generat și întreținut pe de o parte de lipsa documentelor doveditoare, pe de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi, bisogna saltare nel tempo nostro, da Pascoli a Quasimodo. Queste le grandi personalità, le altre figure di assai minore rilievo, epistola din 20 mai 1932 în Pugliatti-Quasimodo, op. cît., p. 113. 227 Și tratta, tuttavia, di un sentimento mistico ancoră inarticolato, diffuso (...) che și dimostra nella consapevolezza delle "corrispondenze" che uniscono lo spirito alla natură, nella brama di un infinito che superi ogn'ora / nel tempo che parve eternă, d'uno spazio che d'angeli morți sorride, d'un paradiso
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
io son sol colui che la mia mente / porto vestită d'una veste nera / în segno di dolore e di martire, Salvatore Quasimodo, 1999, op. cît., p. 9. 249 Dopo Leopardi, infatti, la poesia italiană ha dovuto tutto rifare e ancoră oggi è în cammino. Un richiamo alla tradizione (...) è qualcosa di più profondo di una discesa inerme în alcune forme di unanime consenso che diedero vită ad un determinato tempo e lo allontanarono da altri periodi già concluși e definiți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parole d'Omero le opinioni contemporanee a' traduttori; questa infedeltà, dico, commessa nel primo principio del poema, anche da' traduttori più fedeli, dotti ed accurati, e în un caso în cui le parole son chiare e note, mostră quanto sia ancoră imperfetta l'esegesi omerica (e în generale degli antichi), e quanto spesso și debba trovare ingannato, quanto spesso insufficientemente informato, chi per conoscere Omero, e gli antichi, e i loro tempi, costumi, opinioni ec. și vale delle traduzioni sole, e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]