1,972 matches
-
drăguța interlocutoare, care făcuse imprudența să-l accepte în preajmă). Imediat, rostea apăsat obscena vocabulă indiană. Atunci, fie că primea o palmă, fie doar că i se spunea neobrăzat și prost crescut, el știa că negocierile cu dumneaei erau, deja, angajate. Micul dejun și ședința de cafea cu Zoe se finalizară, după ce Vladimir, pentru a o bine dispune pe nevastă-sa, se ridică de la masă cu întrebarea: Și tu, ce mai zici? Te mai gândești la lucrarea lui Brahmagupta, intitulată?... Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era și cam timid, așa că nu era În stare să agațe o tipă Într-un club de noapte. De aceea Își aducea mereu câte o fată cu el din Japonia. Aproape toate aveau un aer de fete simple, genul de angajate pe la biroul vreunei firme. Pe vremea aceea ne plăceau amândurora drogurile, Între timp eu m-am lăsat, nu mă mai ating de așa ceva. Cam În perioada când a adus-o pe Keiko Kataoka prima dată la New York, el se droga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acest gen se iau altfel decât în funcție de note. La școală fusese învățată că munca susținută te ajută să obții o slujbă bună. — Ei bine, o lămuri prietena, zâmbind crispat, văd că tu așa crezi. Dar te-nșeli. Bărbații își aleg angajatele după felul cum arată. Le aleg pe cele frumoase și le dau slujbe. Celorlalte le spun: Ne pare rău. Nu mai facem angajări. Ne pare foarte rău. E o perioadă de recesiune mondială și, într-o astfel de situație, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puternică. Cum îndrăznesc să schimbe istoria ? Cum îndrăznesc să mă șteargă cu buretele ? Le-am dat șapte ani din viața mea. Nu pot să mă facă să dispar pur și simplu ; să se poarte ca și cum n-aș fi fost niciodată angajata lor... După care am o revelație. Oare de ce s-au obosit să facă toate astea ? Au mai plecat și alții din firmă, și numele lor au rămas acolo unde erau. De ce se jenează atât de tare cu mine ? Privesc tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întâmplă ceva. Are legături de rudenie atât cu BLLC Holdings, cât și cu Glazerbrooks, știai ?? De ce nu a spus nimănui? Și acum mi-a interzis intrarea în clădire, ceea ce în sine e destul de dubios... Par complet dusă. Par o fostă angajată plină de venin, chinuită și frustrată de resentimente. Adică exact ceea ce sunt. În timp ce privirea îmi coboară pe mesaj, îmi vine instantaneu în minte imaginea bătrânei cu ochi scoși din orbite care stătea la colțul străzii noastre, murmurând „O să vină după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost o perioadă foarte grea pentru tine. Arnold are aerul unui diriginte care se ocupă de un elev problemă. Dar, zău așa... Se întoarce către un bărbat pe care nu-l recunosc și-și dă ochii peste cap. O fostă angajată, spune cu subînțeles. Instabilă psihic. Poftim ? Poftim ? — Nu sunt deloc instabilă psihic ! țip stupefiată. Nu vreau decât să aflu răspunsul la o singură întrebare. E foarte simplu. Când mi-ai pus acel memo pe birou ? Arnold râde, jucând uimirea. — Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spus niciodată. Ne‑a sunat biata Suzie, foarte supărată. I‑a dat fetei ăleia trei biscuiți cu coniac și un Kit Kat și uite cum i‑a mulțumit ea. Cu minciuni strigătoare la cer! Zău așa, să se dea drept angajată la Fisc. Ar trebui dați în judecată! — Mamă... Închid ochii și‑mi e aproape imposibil să vorbesc. Nu sunt numai minciuni. Nu... nu au inventat chiar tot. Urmează o scurtă pauză și o aud pe mama respirând îngrijorată la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
romanelor The Grey World și The Column of Dust. Popularitatea de care Mysticism s-a bucurat în epocă, mai ales în mediile anglofone, nu o justifică drept o operă academică. Dimpotrivă ea este o carte romantică, poziția autoarei fiind una angajată, lipsită de distanța obiectivă a unui studiu de comparatistică religioasă. Ea este în mod declarat o apărare a misticismului, reușind chiar să devină o apologie a lui. În această calitate de autor angajat în misticismul creștin, Underhill a fost invitată
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să se Îmbrace și-și arăta intenția de a ieși din cameră. Bărbatul făcu un gest pripit s-o oprească, se apropie de ea și aceasta Îi zise: Eu văzut că nu sunt pe plac și plec! Bine dar ești angajată, aceasta Îți este meseria, cum să pleci?! Nu aceasta Îmi este obligația! Am dorit să vin de dragul tău! Iartă-mă, nu am știut, crede-mă că ești divină, arăți superb și ...mă-nebunești cu acest corp minunat! Te rog să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În apartamentul din București. Doamne, iartă-mă!. Nu mai Înțeleg nimic! Dar nu-i așa de greu!. Eu am vrut să devin o creștină adevărată și să vin la mănăstire. Deja au trecut nouă ani de când sunt aici. Noi suntem angajate cu carte de muncă. Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poată schimba jetoanele acestuia. Urmăriseră împreună pe ecran schimbul de crupieri și jocul care se reluase. Chelnerițele își făceau datoria, turnând șampanie în paharul norocosului ori de câte ori acesta sorbea din el. Câteva femei în rochii de seară cu spatele gol, tot angajate ale cazinoului, se lipeau lasciv de acesta. Așezau jetoanele în fișicuri și îl îndemnau să bea, șoptindu-i la ureche cuvinte dulci. Bărbatul era generos, dăruindu-le câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din locul în care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de dinozaur, pentru a-mi spune unde să-i găsesc, dar neajungând la nicio concluzie, ședințele s-au reluat, devenind numeroase, iar eu un musafir cunoscut al adunărilor. Dimineața devreme, primele care ajungeau în sala de ședințe erau cele două angajate care făceau cafeaua. Una dintre ele era de fapt responsabilă cu dulapurile și cheile, iar cealaltă cu fondurile și sponsorizările. N-ai adus zahăr. Dă-mi și mie cănile. Mai bine le speli la chiuvetă. Spală-le tu, doar nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
inaugurală, domnului Mațoschiîi părea rău că totul s-a terminat atât de repede. Unde se va mai duce, oare, de acum încolo, zilnic, să se bucure, ca un copil, de jucăria care i se pregătea? Nicăieri, desigur. Mijloacele de transport, angajate, aduceau mobilele pe care le proiectase, pentru garajul, semănând, mai degrabă, cu un mic apartament, cu o minionă casă de vacanță. Căci,în afară de autoturism, aici,încăpuseră și patul, deosebit de atrăgător, și mesuța din colțul ăla, cu cele câteva scaune din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noastre actuale! FERICIREA A PLECAT ÎN CER De multe zile, Carmen nu se mai simțise atât de ușoară, de sprintenă și de bine dispusă, ca în acea dimineață de început de martie. Era în anul 2o1o. Al patrulea, de când era angajată a firmei de mare succes, din miezul de foc continuu, al municipiului. Programatoarea Carmen Huhurez devenise repede cunoscută,în rândul membrilor largului colectiv al firmei, ca și în întreg municipiul. Municipiul o cunoscuse, mai bine, după concursul de anul trecut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu un bacșiș, altele, nu. Ca, mai la urmă, la începutul și la sfârșitul lunii, cu salariul. Dar, oare, ce salar? La început, până când patroana a prins la osânză, s-a ținut de cuvânt, potrivit cu înțelegerea, dintre ea și fiecare angajată. Mai apoi, după ce și-a petrecut niște vacanțe prin străinătăți, după ce și-a sporit averea, trecând cu mult de miliard, i s-a ridicat vârful nasului,în sus, precum coada la țap. Și, fără de nici o rușine, a început a diminua
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gândit. M-am forțat să-mi reîntorc gândurile asupra catalogului. De durerea de cap numită Candace aveam să mă ocup mai târziu. Dar înainte să apuc să scriu un cuvânt, ușa biroului a fost dată de perete și Alice - o angajată temporară blajină, care juca, de o săptămână, rolul de asistentă a lui Vivian - a intrat înăuntru, închizând-o repede în urma ei. Fețișoara ei drăguță era roșie ca sfecla și contorsionată de frică. Deasupra buzei de sus i se formaseră picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
putea spune câte ceva despre ea - cea de atunci. − Elizabeth și mai cum? întrebă individul. E cumva vreo actriță? − A fost ucisă în Los Angeles acum câțiva ani. E un caz celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la mașina de scris!... Când e furioasă, pufoasa Dorina reușește să imite splendid jargonul de cioflingar al fratelui său - căruțașul Luță. Pe de altă parte, nici Tereza, care nici ea nu e vreo proastă, nu iese. O fi ea o angajată mai nouă, dar, de două luni, ea compătimește și mai dezinteresată cu Ulpiu, și dacă eunuca asta de Dorina o să-i dea băiețașului cu piciorul, nu-i nimic, pagubă-n ciuperci, ea, Tereza, o să-i prepare budinci, nu cafea. - Da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sărbătoare, de veselie. Se apropie pentru a o vedea mai bine, pentru a o studia de aproape. Cuplul, pe care îl văzuse mai devreme, trecuse pe lângă ea chiar în momentul în care se întoarse pentru a cere informații unei angajate a magazinului despre prețul perdelei care îi plăcuse. Revenind cu fața la valul cu mătasea albă imprimată cu trandafiri grena, văzu cuplul ieșind din magazin. Părul negru și cârlionțat strălucind în lumina soarelui al bărbatului, îi produse o strângere de inimă. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]