1,815 matches
-
și Magdalina cu voi!" Eclectic, adopta ideea coruperii prin civilizație a omului a lui J. J. Rousseau, rectificînd-o prin dogma păcatului originar. Cu această filozofie a lui Iehova-Natura, Eliade combate liberalismul, propunând un conservatorism progresist, ieșit din spontana conlucrare a antitezelor, foarte frumos formulat: "Progresul fără conservație e o clipă și ajunge la nimic. Conservația fără progres e o stagnație și ajunge la putrezire, și iar la nimic" etc. Bunul cetățean nu cere parlamente ci ascultă religios glasul lui Mesia care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Din prima categorie fac parte proiectul Boierimea de altădată, unde se descrie moșia cuconului Vasile Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarhală și fericită, Aur, mărire și amor, nuvelă negruzziană zugrăvind Iașul la 1840 într-un ton mai țipător romantic, cu antiteze morale, cu o tentativă de satiră a bonjurismului. În seria fantastică intră nuvela neterminată Avatarii faraonului Tlà, în care influența lui Th. Gautier și a "spiritiștilor" în general e flagrantă. Ea tratează un caz de metempsihoză. Faraonului Tlà i-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o odaie în dezordine, fotografii ofițerești, cizme amestecate cu botine femeiești, resturi de ghiuden și de vin pe masă și o scrisoare naivă a unui băcan, cerând achitarea colonialelor luate de un căpitan pe datorie. Zgomotul școalei este evocat, prin antiteză, prin curtea părăsită în vacanță, monotonia unui oraș de provincie, prin reclama purtată de un om prin grădina publică: "Domnilor, astăzi este înghețată de vanilie la Bufet". G. GOȘBUC Prin G. Coșbuc (1866-1918) din Hordou, lângă Năsăud, trecând peste ceea ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e acela romantic al lui V. Hugo, cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o "legendă a secolelor" proiectată în spațiu, în care se caută antideluvianul, biblicul, barbaria jovială, mirificul și grotescul. Se cultivă antiteza crudă. Omul e sau cu picioarele candide, sau fabulos de murdar, lucrurile sunt peste orice măsură vechi, un covrig uscat e "fosil", o cutie de sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice și distinctive ale unei adânci antichități
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri în arta travestiului”, adoptă mereu „sfânta cale de mijloc” (Scrisoare de acasă). Următoarele plachete, cu titluri la fel de sugestive ca primele, pun în antiteză realitățile și „fantasmele” din țara de proveniență cu cele din „lumea cealaltă”, a exilului. Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme (1997) aduce în prim-plan un moralist contrariat de stereotipurile în circulație cu privire la tradițiile și realitățile românești. Sarcasmul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
activitatea poetică ovidiană anterioară exilului, dar mai ales Ars amatoria / Arta iubirii, publicată între 1 î.H. și 1 d.H., prin conținutul său, care din mai multe puncte de vedere este scandalos de crud și de imoral, era în evidentă antiteză cu toate tentativele în mare parte foarte valoroase și aventuriste făcute de Augustus pentru a readuce societatea acelor vremuri pe calea mos maiorum. Toți sunt de acord asupra acestui fapt și Boissier 52 are pagini cu adevărat neegalabile și, aș
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de ut tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de rătăcire. Este spaima omului clasic de a părăsi „drumul rației” ( Poema didactică după Boileau și Horațiu) și spaima, mai adîncă; de a trăi mai mult timp Într-o lume care și-a pierdut legile. Heliade vrea să depășească repede antitezele, să ajungă la echilibru și, te plan liric, acest lucru se traduce prin dorința de a depăși starea de „volbură”: „Ce-amestec și Într-Însa și-n mine volbora”. Condiția este ca volbora, delirul să nu țină prea mult, cărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un text ordonat și lustruit de un talent care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai mare mișcare, În orice caz, este retorica În poemele epice. Dumbrava roșie este un model. Regăsim, aici, toate instrumentele retoricii romantice: antiteza, iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
revine la tabăra română și rămîne aici două cînturi (al V-lea fiind dedicat lui Ștefan și celebrului său discurs), pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la antiteză și invers, făcînd naveta de la un cîmp la altul. Ultimul cînt (al VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În a sugera, prin recurența unui număr de vocale și consoane, zăngănitul armelor sau trecerea tumultuoasă a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite). În lumea de simboluri din poemul lui Alecsandri, soarele este marele arbitru cosmic. El se ivește, Întîi, la sfîrșitul discursului rostit de Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ele au ceva grandios și năprasnic: „Ca o stîncă naltă Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește, Cade, rumpe și zdrobește Codrii vechi din a sa cale PÎnă-n fund, În fund de vale, Astfel crunt ostașul meu...” Arta antitezei (Fiul Romei, de o parte, și nisipurile, codrii mișcători, hidra, negurile năvălitoare de cealaltă parte) angajează, dar Într-o mică măsură, și o dialectică a elementelor. Acelea ce definesc sentinela romană, mitul, cu alte cuvinte, al trăiniciei hotarelor și al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă, mușcă, sare”, În fine, scutul de fer săpat pe care sînt gravate insignele imperiului. Aceasta este teza, forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă de elemente: fluide, covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor. O agresivitate ce se scurge ca apa În nisipurile secetoase... În aceeași tehnică sînt compuse și poemele din Ostașii noștri: o retorică mai obosită, bazată aproape În exclusivitate pe antiteză și personificare. Simbolurile sînt, acum, de natură strict geologică. Carpatul Înfruntă (de data aceasta În cadrul unui dialog) pe vecinul său Balcanul, așa cum Ștefan se opunea lui Albert. Unul (Balcanul) este trufaș, fanatic, „muncit de aspră ură”, ademenit de visuri nebune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea și Sanda Aronescu, Editura Minerva, București, 1998. Paglia, Camille, Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson, Yale University Press, London & New Haven, 1990. Petrescu, Camil, Teze și antiteze. Eseuri alese, ediție îngrijită, prefață și tabel cronologic de Aurel Petrescu, Editura Minerva, București, 1971. Petrescu, Ioana Em., Studii eminesciene, ediție îngrijită, note și bibliografie de Ioana Bot și Adrian Tudurachi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009. Praz, Mario
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
diferitele direcții ideologice, exprimă opinii contradictorii (despre suflet, despre iubire, despre artă), dar el nu și-a elaborat după lungi meditații o doctrină, n-a experimentat călăuzit de o idee" ("Noua structură și opera lui Marcel Proust", în Teze și antiteze. Eseuri alese, ediție îngrijită, prefață și tabel cronologic de Aurel Petrescu, Editura Minerva, București, 1971, p. 5). În alt loc, autorul faimosului eseu atrage atenția că "sunt totuși momente în opera vastă a lui M. Proust, care arată preocupări de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care ni-l oferă cei trei poeți putem observa un fenomen Îmbucurător. A fost o fază În dezvoltarea liricii noastre tinere, când, În zugrăvirea antitezei trecut-prezent, inevitabilă pentru epoca de tranziție din care poemele izvorau, culorile alb-negru dominau, În stare pură, nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice, când abstracțiunea amenința să ia locul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
subliniem ca termenul de activitate se folosește în numeroase domenii pentru a desemna un proces complex de elemente desfășurate în sistem, a cărui unitate structurală de bază este acțiunea. C. Zamfir (1972) simte nevoia să precizeze noțiunea de activitate prin antiteza cu cea de acțiune, care ar desemna un "comportament simplu, elementar"; în același timp evidențiează independența sa relativă, insuficientă; așadar, acțiunea este o secvență componenta în cadrul unui complex de acțiuni. Același autor, pentru a face distincția dintre acțiune si activitate
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
puncte de vedere, nereușită - de adaptare a civilizației rurale autohtone la valorile și stilul de viață din Occident. Din acest așa-zis dialog, de fapt, o formă radicală de aculturație, a rezultat un produs hibrid - orașul modern -, un spațiu al antitezelor frapante, ce a pus laolaltă „aspirațiile înalte” cu tendințele de mutilare și alienare ale individului. Un loc în care luxul și opulența se întâlneau cu formele cele mai acute ale sărăciei și mizeriei, în care idealul egalității de șanse era
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
puncte de vedere, nereușită - de adaptare a civilizației rurale autohtone la valorile și stilul de viață din Occident. Din acest așa-zis dialog, de fapt, o formă radicală de aculturație, a rezultat un produs hibrid - orașul modern -, un spațiu al antitezelor frapante, ce a pus laolaltă „aspirațiile înalte” cu tendințele de mutilare și alienare ale individului. Un loc în care luxul și opulența se întâlneau cu formele cele mai acute ale sărăciei și mizeriei, în care idealul egalității de șanse era
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ca unul ce este făcut de mine, și numai de mine". Această invectivă la adresa liberalilor revine adesea, în I. Ghica, atunci când el merge spre dreapta. Nu mai vorbesc de Eliade Rădulescu, acest om care a predicat multă vreme "echilibrul între antiteze" și care mai întotdeauna l-a pierdut. În al său Issachar sau Equilibru între antithezi, liberalii revoluționari de la 1848 sunt tratați întocmai cum Alecsandri tratează pe Clevetici "Ultrademagogul". Liberalii revoluționari au fost pentru Alecsandri ceea ce au fost și pentru Eliade
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]