10,938 matches
-
cărei cerc a fost preluat și lărgit de România Mare (colabora de exemplu E. Pordea, fost deputat european al Front-ului Național lepenist). Ar mai putea fi citat economistul Viorel Român, profesor la Universitatea din Bremen și unul dintre principalii apărători ai politicii protecționist-naționaliste („autarhice”) dusă de regimul Ceaușescu În anii 1980, pe care o justifica În numele intereselor naționale etc. Ținând cont de aceste exemple, unele cunoscute deja dinainte de 1989, te poți Întreba dacă imaginea „nivelatoare la superlativ” a exilului, pe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
degrabă Într-o conjunctură favorabilă constituirii unui «contra-câmp» regionalist (În Franța) și naționalist (În Europa) În jurul lui 1900 (cf. Thiesse, 1991; Charle, 1996). Astfel, pot fi analizate mai multe serii de opoziții care traversează istoria literaturii române și separă pe apărătorii «autonomiei esteticului» (critici literări liberali, autori simboliști, scriitori de avangardă) de scriitorii și criticii angajați, naționaliști, populiști de dreapta sau de stânga. Ansamblul acestor poziții este constitutiv pentru această configurație socială particulară care este «literatura română» și care poate fi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
puteau regăsi foștii intelectuali de partid deveniți figuri importante ale liberalizării literare și intelectuale din anii ’50, protectori ai tinerilor scriitori din anii ’80, În vreme ce-n tabăra opusă se situau funcționarii de partid, cadre culturale și noii ideologi, inspiratori sau apărători ai liniei naționaliste a regimului Ceaușescu. Și alte granițe erau transgresate, În măsura În care reprezentanții exilului au luat de asemenea poziție În această polemică. După unele ipoteze, Mircea Eliade ar fi fost chiar inspiratorul protocronismului (cf. Laignel-Lavastine, 2002). Cealaltă tabăra putea beneficia
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu puterea politică și cenzură, făcând deosebirea dintre «literatura aservita» și «literatura tolerată». Pentru Luminița Marcu, această metodă de «denunțare retrospectivă» nu ar fi potrivită decât pentru literatură anilor ’50. La polul opus, Eugen Simion, baricadat Îndărătul reputației sale de apărător al «autonomiei esteticului» Înainte de 1989, refuză astăzi orice analiză a raporturilor dintre literatura și politică. Luminița Marcu respinge atât maniheismul lui Negrici, pentru care totul devine retrospectiv imoralitate și manipulare, precum și conservatorismul olimpian al lui Eugen Simion, care Întuneca o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fond documentar. Aceste demersuri se Înscriu Într-o strategie politică mai largă de aderare la Uniunea Europeană și de seducție a partidelor de dreapta. Numirea lui Vladimir Tismăneanu a provocat reacții ostile din partea ziariștilor și activiștilor politici apropiați extremei drepte și apărători ai «comunismului național» din perioada Ceaușescu. Fiu de militanți comuniști de origine evreiască, tatăl său luptase În războiul civil spaniol, apoi se refugiase În URSS, unde a lucrat la secția română a postului de radio sovietic internațional, pentru a deveni
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
predicții teoretice sunt puternic confirmate de datele colectate de Murdock (1967). Din 71 de societăți care au o terminologie de tip eschimos, numai patru conțin familii extinse lărgite și doar 13 au o descendență uniliniară. Figura 6. Terminologia eschimosă Zelosul apărător al materialismului cultural (palierul simbolic al culturii este determinat de condițiile ecologice, tehnoeconomice și de structură sociopolitică), M. Harris (1975b), dă următoarea explicație acestei modalități terminologice: terminologia mai sus descrisă este larg răspândită - așa cum arată termenul „eschimos”- printre vânători și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca atare (self esteem). În societățile tradiționale însă, unde comportamentul puternic diferențiat de rolul de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decât ca un atu. De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de apărătorii distinctivității psihosociale bărbat-femeie, fie ei tradiționaliști conservatori (superioritatea bărbatului), fie complementariști, ci și dintr-o perspectivă epistemologică și filosofică mai largă. În primul rând, i se reproșează că prin operaționalizarea sa metodologică, el nu poate surprinde complexitatea identificărilor, situațiile în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate constata o ideologie a experților (sociologi, psihologi, antropologi, juriști etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul pentru mariaj, fie el în formă mai puțin tradițională. Apărătoarele acestei poziții susțin că promovarea valorilor familiale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un elogios portret. A rămas împreună cu C.A. Rosetti în exil, la Paris, până în 1857. În 1853-1854 a colaborat la ziarul „La Presse” și, mai târziu, la „Românul” lui C.A. Rosetti. În 1863 îl ajută pe aceasta să redacteze „Apărătorul dreptății”, în 1864 scrie la „Românul de duminică” și în 1865-1866 scoate ea însăși ziarul „Mama și copilul”. A mai semnat cu pseudonimele Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
longevitate, apărut la 9 august 1857. În ziar, directorul este omniprezent, cu articole de fond, cronici economice, artistice, literare, comentarii asupra evenimentelor interne și internaționale. Uneori numere întregi sunt redactate de el. A întemeiat și a girat și alte periodice: „Apărătorul dreptății” (mai-iulie 1863), răspândit subversiv, în manuscrise, apoi „Libertatea” (12-23 iulie 1864), „Conștiința națională” (1865), „Românul de duminică” (1864) - o anexă-magazin a „Românului”; de asemenea, o revistă umoristică, „Țânțarul” (1859), împreună cu N. T. Orășanu. A colaborat la „Steaua Dunării”, semnând
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
de cenzură în prima ediție - se deschide altă breșă ficțională sau metaromanescă, iar scrierea primește implicații parabolice sau mistice. Riscul investirii de tip bovaric în propriul personaj se vede mai ales în romanul Platonia (1999), unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv sentimentală și melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
îndeamnă propriul grup să se grăbească pentru că grupul de alături se pare că va termina în curând); - „Cercetașul” presupune un rol activ în identificarea ideilor inovatoare și găsirea rapidă a căilor de urmat abia conturate pentru ceilalți membri ai grupului; - „Apărătorul” este cel care controlează fluxul informațional de la alte grupuri înspre grupului propriu, în el și dinspre interiorul acestuia spre alte grupuri, acționând ca un filtru. O altă problemă importantă este caracterizată de rolurile îndeplinite de membrii grupului în cadrul conflictului. Lloyd
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
iadul sau cum se întâmplă cu profesorul din romanul Muntele viu (1998). Alte personaje, ca preotul Matei Zarna, maestrul Isac Luria, Sorin Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale experiențe transpersonale. Toți sunt niște vizionari, apărători ai spiritului, iar revelațiile lor vizează refacerea unității pierdute a individului și a lumii, recuperarea arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni”) era că „harul lui Dumnezeu era acordat după meritele omului”, lucru pe care atît Augustin, cît și Prosper îl refuzau cu hotărîre. Prosper va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a semipelagianismului. Papa a trimis o scrisoare episcopilor din Gallia prin care aproba pe deplin poziția lui Prosper și Ilarie, cinstea amintirea lui Augustin și îi îndemna să tacă pe cei ce îl criticau. Prosper și-a continuat activitatea de apărător și de continuator al lui Augustin, scriind Răspunsuri în favoarea lui Augustin la capitolele cuprinzînd obiecțiile galilor care îl criticau și ale lui Vincențiu de Lerin, adică ale unor literați din Marsilia, (Pro Augustino responsiones ad capitula obiectionum Gallorum calumniantium și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o operă anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum sîntem aproape siguri că e identic cu acel Prosper care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. în prima carte a operei se discută despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera a fost scrisă în jurul anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune; lui i se opune Arnobiu, apărător al doctrinei Sfîntului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărîrile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faptul că și el a fost fiul acelei Africi care dăduse creștinătății primul mare teolog, Tertulian, și pe cel mai mare, Augustin.” Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 90A, 1974 (J.-M. Clement, R. Van der Plaetse). 4. Verecundus de Iunca Un apărător al doctrinei celor Trei Capitole, care s-a situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus, a fost Verecundus de Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar cîteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Synesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu conținut deopotrivă creștin și neoplatonic. Neoplatonismul, filozofia de care s-au folosit în primă instanță apărătorii vechii culturi grecești și adversarii creștinismului, ca Iulian Apostatul, Proclus și Damascius, îi oferea încă unui creștin, în secolul al VI-lea, instrumentele necesare pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliului chirilian, iar eforturile sale au fost zădărnicite de sosirea unui trimis special al lui Chiril. în timpul exilului la Petra, Irineu a compus o istorie a crizei nestoriene care conținea un bogat material de arhivă; Nestorie era descris ca un apărător al adevăratei credințe, persecutat pe nedrept. Citată de siriacul Ebed Jesu (mort în 1318) cu titlul Cinci cărți de istorie ecleziastică despre persecuția Sfîntului Nestorie, opera este menționată în Synodicon (cf. infra) ca Tragedia, așadar cu același titlu ca și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen, al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriacă și s-a păstrat doar în această limbă, în două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Alexandria și de la care învățase doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filozofic, dovedind că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgîni, în special între creștini și filozofii neoplatonici, care erau ultimii apărători ai păgînismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării sectei respective, în 527, de către împăratul Iustinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dreapta", Mihai Alex. Stoenescu, autor al unor cărți de popularizare pe teme istorice, și Mircea Coșea, economistul șef ce migrează și el tot mai spre dreapta. Realizatorul emisiunii urmărea, probabil, să confere dinamism confruntării dintre susținătorii fățiși ai stângii și apărătorii rațiunii de dreapta. Aș! După ce prietenul meu, Claudiu Iordache, a cărui derivă, se pare, nu mai poate fi oprită cu nici un mijloc, a vărsat tradiționalele lacrimi la mormântul poporului român (întrupat tragic în "intangibilul" Eminescu, cel victimizat, vai, vai, vai
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
punctaj minimal pe care ziarul sau orice alt mijloc mediatic s-ar cuveni să-l precizeze și să și-l asume, pentru a nu stîrni confuzii. Vreau să spun că e mai mult decît zăpăcitor să pozezi în editoriale drept apărător al liberalismului, ca idee, iar în celelalte articole din pagina întîi sau din paginile consacrate politicii să te faci portavocea unor revendicări sindicale lipsite de realism și care duc, adesea, la blocarea inițiativelor reformiste, majoritatea de esență liberală, indiferent de
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
devin în anul 1836 tot mai aprinse, având drept rezultat final formarea la Colegiul din Eton a embrionului regulii vitale și atât de controversate a fotbalului: off-side rule regula ofsaidului), denumită atunci sneaking (furișatul !) prin care plasarea unui jucător în spatele apărătorilor adverși pentru a primi mingea era condamnată ca fiind nesportivă. Primul Club Universitar de Fotbal apare în anul 1846, fiind format din foști elevi ai colegiilor din Shrewsbury și Eton, atunci studenți la Cambridge. În luna octombrie a anului 1848
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]