2,718 matches
-
s-a născut din iubire. Tot ce e viu și tot ce freamătă pe pământ s-a născut din dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens? ― La Roma, când se făceau primiri triumfale și lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze acestuia vorbe mușcătoare, ca nu cumva trufia să-l îmbete prea tare. Lui Cezar îi strigau: "Cap de dovleac, nu privi doamnele! Mulțumește-te cu prostituatele!" Mă silești
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spuse Kevin-Nikor, ziceam că eu m-am Întors de la război și aveam ochiul rănit. Astfel aranjată, Împiedicându-se În faldurile lungi și În sandalele prea mari, Camilla-Althea Îl luase de braț și se plimbaseră pe coridoare, prin fața Întregii curți care aplauda. Și la un moment dat, printr-o răsucire neașteptată, Camilla Îi lipise un sărut umed pe obraz, motiv pentru care Kevin se refugiase În spatele unui fotoliu, căci În afară de mama, de bunica și de Valentina nici o altă femeie nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În fine, când seminarul se sfârșise, Giulia se năpustise spre ușă, cu capul înainte, ca să prindă loc bun în microbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de teatru căci ne purtăm măștile cu mândrie și dăm viața fiecărui rol pe care existența ni-l rezervă. Scena își adună actorii, într-un decor de vis care întregește o piesă scrisă de către cer și pământ, aceasta fiind îndelung aplaudată de spectatori. Fie că suntem doar personaje figurante sau principale, lumina succesului ne cuprinde pe toți, deoarece chiar și cea mai neînsemnată ființă are un cuvânt de spus în această reprezentație numită „Viață”. O masca este un obiect rigid, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne aplaudam unii pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis. Cel mai des cântam seara, chiar înainte de culcare sau dimineața devreme, când încă mai eram plini de viață. După-amiaza, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu mai auzisem armonii înainte. Când au terminat, aveam ochii plini de lacrimi și am văzut că și obrajii Zilpei erau umezi. Bilha rămăsese cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea s-a alăturat și ea, iar mie nu-mi venea să cred că prietena mea putea să creeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea un sens. Apoi cuvintele s-au terminat și ele au continuat să cânte spunând un sunet care nu însemna nimic și totuși dădea glas bucuriei, plăcerii, dorului, liniștii. „Lu, lu, lu”, cântau ele. Când au terminat, Ruben le-a aplaudat și a făcut o plecăciune adâncă înspre rudele noastre. Iosif, Iuda și Dan de asemenea s-au ridicat și s-au înclinat în fața lor. Eu m-am gândit în sinea mea: „Aceștia patru sunt favoriții mei și ei sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-a făcut pe toți să zâmbească cu toată fața, așa cum făceau când erau băieței și fetițe. Era într-adevăr ceva magic în muzica lor, ceva care putea transforma cea mai neagră tristețe în cea mai luminoasă veselie. Invitații au aplaudat în direcția artiștilor și au ridicat cupele în semn de mulțumire spre Nakht-re pentru acea distracție minunată. După ce aplauzele s-au terminat, cântăreața la sistră a început să cânte, acompaniată doar de instrumentul ei și de o singură tobă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Lăsă cuțitul jos și ridică paharul. - Pentru adevăr! spuse ea. O pădure de cupe se Înălță. „Pentru adevăr!“ De la barul unde se sprijinea de ceva timp, Philippe Își Încrucișă privirea cu aceea a soției sale și făcu gestul de a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o expresie dezamăgită și se pregăti s-o urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și foarte Înalt, pe puțin un metru nouăzeci; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele. CÎnd se termină spectacolul, sînt complet transportată. Lissy face o reverență de star, și Jack și cu mine aplaudăm frenetic, zîmbind cu gura pînă la urechi. Să nu spui nimănui că am plîns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Groza; fapt și mai remarcabil, Florica Bagdasar era sora legionarului Sterie Ciumetti, dar nu a fost prigonită pentru asta. Saul Bellow a avut relații apropiate cu soacra sa, care a și ajuns la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a‑și aplauda ginerele. Atît În roman, cît și În viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow Împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare Împotriva celui prin care romancierul și‑a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luminos drept pe mijlocul gâtului, o lovitură ca o mângâiere, ca o pană, pe care osânditul nici n-o gândește? ARTUR (Visător.): Câți? GARDIANUL: Câți mai știu să aprecieze astăzi un osândit? Câți mai știu să-l înțeleagă, să-i aplaude curajul, să se apropie de inima și de sufletul osânditului? Cine mai știe să ghicească, în ultima clipă, de pe buzele osânditului, ultimul cuvânt al osânditului? ARTUR: Nimeni! GARDIANUL: Nimeni! Au trecut timpurile alea! ARTUR: Au trecut al dracului de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noi, ești o cârpă, nu ești om, ce credeai, c-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic, ți-am spus c-o să sfârșească prost, rușine, rușine, etc. etc. etc. e bine, mamă? MAMA: E bine! (Jubilație între personaje; aplaudă, se sărută cu toții, fără discernământ.) OMUL CU SACAUA: A ieșit bine! MAMA: L-am pus la punct! PRIMUL BĂRBAT: Să învețe minte! AL DOILEA BĂRBAT: Așa trebuia să ne purtăm de la-nceput! OMUL CU TOMBERONUL: Vivat! Vivat! Am învins! VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de acolo, să zicem... Și noi toți, îngroziți, ajutându-i să-l pună pe Grubi pe targă și ieșind cu ei, afară. Sunetul unei mașini care se îndepărtează și gata... Pur și simplu i-am fi lăsat aici... Ar fi aplaudat o vreme, noi n-am fi ieșit la rampă, ei s-ar fi plictisit și ar fi plecat... Nu? Ar fi avut o teribilă senzație de gol, de pustiu... Ar fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu? Ar fi avut o teribilă senzație de gol, de pustiu... Ar fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas și mai dictează un semnal.) BRUNO: E o prostie... Dar să-i lăsăm singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o idee. FETIȘCANA: Piesa trebuie oprită la Revoluția franceză. Am fi băut șampanie cu toții și am fi ieșit împreună cu publicul, ne-am fi înghesuit la vestiare.... Zău, ar fi fost amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îngroapă-i, dezgroapă-i... Jale teribilă nene, neamuri, lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După primele zilele eroice ale Revoluției de la Județeană, Goncea stătu ascuns aproape o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pământ și în mare și... și toate câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din tren, de l-a băgat la Wintris? Ce-a biruit? Sau ambasadorul Pancratz ce-a mai biruit, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și tinerii însurăței nu mai rostiră «da», ci mișcară muțește maxilarele. După ce fură declarați căsătoriți, se întoarseră unul către altul și se sărutară, iar camera începu să se miște în jurul lor, dezvăluindu-i pe toți cei prezenți la ceremonie; invitații aplaudau și chiuiau fără să scoată un sunet. Samuel lăsă din mână telecomanda, concentrându-se asupra unei pensule de pe podea, pe jumătate acoperită cu o bucată de plastic. Vinovăția începea să-i dea târcoale. Cu cât se gândea mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la strângerea de mână care parcă nu se mai termina. Șeful l-a bătut furmos pe spate și ni l-a expediat din cadrul ușii: - Oameni buni, luați-o mai ușor azi, avem un sărbătorit, - la care unul a început să aplaude, și în câteva secunde aplaudam toți, fără să știm de ce. A, e ziua lui Cornel, sănătate, multă fericire. Șeful. Om cumsecade. E încă tânăr, cu toate că părul i-a încărunțit deasupra urechilor. A fost școlit în Danemarca, dar e limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
parcă nu se mai termina. Șeful l-a bătut furmos pe spate și ni l-a expediat din cadrul ușii: - Oameni buni, luați-o mai ușor azi, avem un sărbătorit, - la care unul a început să aplaude, și în câteva secunde aplaudam toți, fără să știm de ce. A, e ziua lui Cornel, sănătate, multă fericire. Șeful. Om cumsecade. E încă tânăr, cu toate că părul i-a încărunțit deasupra urechilor. A fost școlit în Danemarca, dar e limpede că acolo venise un instructor american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar trebuia să-i dau impresia de seriozitate. Atunci a izbucnit - ca să-l audă toți -, ca și cum ar fi fost ideea lui: - Știi ce, ia sună tu la chinezi și comandă ce vrei pentru toată lumea. În aplauzele asistenței - le place să aplaude - am intrat pe site-ul unei firme de mâncare asiatică, am făcut o selecție a meniurilor și am început să calculez. Îmi venea să-i trântesc o notă de un milion trei sute, dar pe urmă aș fi avut probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]