2,765 matches
-
de India, în ciuda faptului că populația majoritară era musulmană - am remarcat un aspect emergent mai accentuat, un tipar pe care îl observasem cu ceva timp înainte. Era vorba despre faptul că acei lideri care au un apetit turbat pentru declanșarea apocalipsei sunt periculoși. Această situație, volatilă de fiecare dată, s-a materializat. Era o criză pe care nicio altă lume nu o mai cunoscuse până în acel moment, datorită domeniilor cu mare impact care ar fi fost afectate. Toate canalele media au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
la tăcere. Și pentru că cele mai respingătoare idei ale eugeniei sunt promovate din nou, în secolul XXI, sub diverse deghizări. Editorul acestei ediții a inclus multe citate ale eugeneticienilor din anii 1920, care seamănă uimitor cu cuvintele profeților contemporani ai apocalipsei. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Inclusiv, din păcate, credulitatea presei și a publicului. Nouă, ființelor umane, nu ne place să privim în urmă, la greșelile trecutului. Dar ar trebui să o facem. Forgacs, Gabor, and Stuart A. Newman. Biological
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Istanbul mâine la amiază. Acum Armanoush a Înghețat. Ceva se Întâmplase. Ceva foarte rău. Faptul că taică-său și maică-sa Își vorbeau și, chiar mai mult, se puneau la curent unul pe altul, era un semn neîndoielnic că venea apocalipsa. — Tată, s-a Întâmplat ceva? Barsam Tchakhmakhchian a tăcut, lovit de durerea grea a unei amintiri din copilărie care se ivise parcă de nicăieri. Pe când era copil, În fiecare an un bărbat cu manta neagră și pălărie țuguiată, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va putea confrunta părerea lui de astăzi, aceea a adultului devenit la rîndu-i romancier, cu analizele pe care le făcuse tatăl lui unor romane care dovediseră preocuparea de a Înfățișa condiția omului În diverse momente ale istoriei sale, imediat după apocalipsa celui de-al Doilea Război Mondial. François Înțelesese că, la douăzeci de ani de la moartea tatălui său, soarta sau ceva asemănător Îl prinsese din urmă, așa cum este prins din urmă un fugar. În realitate, el fusese prins din urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
respingi, În acest moment al istoriei, toate binefacerile? În loc să ne baricadăm În cazărmi, ar trebui să construim case pentru toată lumea largă, asta cred eu. Să mă ierți, domnule Redbone, dar ai rămas Încremenit Într-un soi de tradiție religioasă... așteptînd Apocalipsa și crezînd că o să-i supraviețuiești, unul dintre cei aleși... e ca și cum ai aștepta a doua venire a lui Hristos. — Nu mă insulta, Wakefield. Uită-te În jur. Vezi vreun chichirez creștin? Toate chestiile astea sînt mai vechi decît creștinismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cros, Alfred Jarry și Alphonse Allais sînt doar cîteva exemple între altele, iar influența lor asupra primilor avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a spiritului modern și a artei moderne: originalitatea „absolută” se asociază imaginii mitice a întemeietorului absolut. Mitul cosmogonic (o cosmogonie nihilistă, à rebours) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care mi-a fost dată la Bizanț zăcea uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și despre care se spunea că ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă eram invizibilă. Tu de ce nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul om de pe Pământ, după dispariția oricărei forme de viață. Ceva, În atmosferă, evoca o apocalipsă aridă. Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să fie Întâmpinat de cineva, seara, când revenea acasă. Alegerea lui se oprise la un canar alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau, îmi scapă un surâs. — Apocalipsă de miel, vrei să spui. — Mazăre fină. N-o s-o uit niciodată. Ia o gură de pește, clătinând din cap cu maximă uimire. Apropo, e foarte bun. Îmi vine în minte imaginea acelor gloanțe minuscule și negre ; imaginea mea alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sus, de undeva de deasupra pivniței, se aud bubuituri și ecouri șfichiuitoare. Aceste sunete se întețesc pe măsură ce sala se umple. Par a fi niște explozii îndepărtate, apoi un uragan care se apropie. MACABEUS va rămâne insensibil pe toată desfășurarea primei apocalipse. PARASCHIV se va chirci și mai tare și se va lovi cu pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
niște explozii îndepărtate, apoi un uragan care se apropie. MACABEUS va rămâne insensibil pe toată desfășurarea primei apocalipse. PARASCHIV se va chirci și mai tare și se va lovi cu pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânării se liniștește. PARASCHIV se liniștește. Se târăște pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tine? PARASCHIV: Le-am ținut... N-am găsit momentul... MACABEUS (Cu fața tot mai congestionată.): Dormi, că-ți crap capul! PARASCHIV (Un fir de teamă.): Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi mai tare.) Dormi, n-auzi să dormi? (Se întăresc semnele Apocalipsei.) PARASCHIV: Vine! (Cu ochii explozivi.) Vine! Iar vine! MACABEUS: Nu vine! PARASCHIV: Vine, vine! MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi mai tare.) Dormi, n-auzi să dormi? (Se întăresc semnele Apocalipsei.) PARASCHIV: Vine! (Cu ochii explozivi.) Vine! Iar vine! MACABEUS: Nu vine! PARASCHIV: Vine, vine! MACABEUS: Stai... PARASCHIV (Vrând să se ridice.): Vine, se apropie ora 12... MACABEUS: De unde știi că se apropie? Ce se apropie? Cum? (Îl trage înapoi, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stingând dintr-un gest și lumânarea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de picioare, îl ia pur și simplu în brațe și-l trântește în colțul încăperii.) Ai să fii al meu, sfințișorule... (Începe să-și dea jos haina.) (Urletele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin crăpături, mai mult rafale de lumină, tot restul scenei se petrece pe fondul haosului de deasupra pivniței, pereții se zguduie, din tavan curg praf și bucăți de tencuială; deasupra se aud, eventual, semnele unei lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e frică... Își caută și el un adăpost... PARASCHIV: Mă duc să-i dau drumul... MACABEUS: Nu. PARASCHIV: I-o fi foame... MACABEUS: Nu. Auzi? PARASCHIV: Ce? MACABEUS: A stat. (Cinci secunde de liniște; apoi, cu cea mai mare violență, apocalipsa în plenitudinea ei, undeva deasupra; cei doi se ghemuiesc unul în altul; PARASCHIV își apără capul, MACABEUS îl strânge în brațe pe PARASCHIV; câteva lungi secunde de haos; apoi îndepărtarea treptată.) PARASCHIV: S-a dus? MACABEUS: Se duc... PARASCHIV: Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răzgândi. Îl cuprinse prietenos pe Vicar pe după umeri. „Știu, e greu unde ești. Numai câte cetanii, chestii de-astea trebuie să ții în cap, să le ai proaspete, când vine vreunu să te lucreze, imediat să-l închizi cu epistola, apocalipsa, sfântul cutare, sau ăla cu gaura de aur. Cunosc. Da’ mai sunt și eu pe aici, nu uita băiatule! Chiar mă gândeam că ce zi o mai fi și azi, de n-ar fi bine să mai fac o pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]