2,077 matches
-
ani neîntrerupt. Veghea este povestea a patru personaje, Kay, Helen, Viv și Duncan, ale căror destine se întâlnesc numai datorită războiului. Un roman al amintirilor, fericite sau nefericite, un roman despre iubire, despre durere și despre milă. Într-un decor apocaliptic, eroii lui Sarah Waters încearcă să depășească umilințele și răutățile războiului. Ceea ce atrage în Veghea este felul în care autoarea știe să reconstruiască o epocă și să orchestreze narațiunea astfel încât să capteze atenția cititorului de-a lungul întregului roman, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de suporter român, ce poartă în suflet mândria că naționala noastră, de regulă, îi face varză pe luxemburghezi la fotbal. Adevăratul impact al grevei din transporturile franceze aveam să-l realizez abia la Paris. Pe străzi, un soi de atmosferă apocaliptică precum în filmele hollywoodiene - haos, mașini blocate în trafic, sute de mâini ridicate la marginea străzii pentru un taxi. Am văzut pentru prima dată la televiziunea franceză politicieni certându-se asemenea celor de pe Dâmbovița, aproape luându-se de guler, urlând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ceva grav cu generația tânără. E impertinentă, leneșă, fără idealuri ă...ț, fii nacealnicilor s-au boierit, s-au occidentalizat“. Pierderea coeziunii sociale, obținute cu forța sub Stalin și din ce în ce mai fărâmițată sub Hrușciov și Brejnev, îi pare bătrânului un simptom apocaliptic, ceea ce, într-un anumit sens, chiar și este. După moartea lui Brejnev, nici comunismul nu mai are mult de trăit, iar „interminabila tranziție moldovenească“ seamănă mai mult cu o supraviețuire decât cu un nou început. Poveștile sunt construite cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
istorice și etnice au fost combinate unele cu celelalte, pentru a-i deruta pe ascultători și a-i fermeca. Însă un sentiment unic al sfârșitului iminent a început deja de pe atunci să slăbească energia culturii underground. Simultaneitatea stilistică, dacă nu apocaliptică, a muzicii psihedelice a adus succesiunea cvasi-modernistă de stiluri rock la stagnare. Vechea dinamică dispăruse. Pe scurt, atunci când underground-ul atinsese cea mai înaltă credibilitate, deja plana amenințarea disoluției. Așa-numitul radio underground a trăit o scurtă perioadă de înflorire, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
în subsoluri de pagină tot acolo trădează existența, demult, a unei vârste a inocenței și, consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
anti-esențialistă, care insistă pe rezonabilitatea abordării: se respinge disoluția corpului în spațiul virtual, insistându-se mai degrabă pe extinderea percepției și a „faptului de a fi în lume“. La fel de interesantă este și respingerea, de pe poziția cogniției situate, a unui transumanism apocaliptic, în care indivizii ies din limitele corpului lor pentru a trăi, computațional, doar la nivel cognitiv, o nouă viață. Aici se manifestă pragmatismul pe care îl invoca, metodologic, încă de la început. Cu toate acestea, studiul Luciei Dinescu are ceva prescriptiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mormanele de gunoi rămase după, dar ce mai conta era doar muzica uriașă, imensă. BUCUREȘTI FAR WEST Consumerism (I) Daniel CRISTEA-ENACHE Câțiva gazetari lucizi din presa noastră cea de toate zilele s-au referit deja, cu sarcasmul cuvenit, la tonul apocaliptic cu care a fost întâmpinată prima cădere serioasă de zăpadă din ultimii ani. Bucuria copiilor s-a împletit, cumva, cu disperarea neagră a „reporterilor“ și „analiștilor“ care au transformat un lucru mai mult decât firesc (altădată curent, pe timpul iernii) într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
preacinstitul fund, spre amuzamentul unui grup de japonezi care totuși au bunul-simț să nu mă pozeze. La standul Grasset, ascultam răbdători, luptându-ne cu somnul, rezumatele unor „bestselleruri“ franțuzești. La un moment dat, chiar în spatele nostru se iscă o rumoare apocaliptică. Mă uit la madame și o întreb din priviri ce se întâmplă. Îmi răspunde la fel de plictisită: „Umberto Eco“. Maestrul s-a așezat la o palavră chiar pe scaunul din spatele meu. N-am mai ascultat nimic până n-a plecat. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vi-l amintiți din volumul anterior, întreținut la Amsterdam de o prostituată româncă, rătăcit prin Africa cu Legiunea (împreună cu Blaise Cendrars, mort în ’61 - la Cărtărescu, acțiunea pare să se petreacă în anii ’70), este urmat firesc de o deversare apocaliptică de virtuozități stilistice în Casa Poporului care să cauterizeze rapid rana lăsată de relatarea pură, de epic. O altă scenă, cu adevărat plină de umor și de sarcasm, este cea a violului colectiv suferit de fata de la circ prin... somn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ortodoxiei românești? / 91 Halloween, între mitologia celtică și superdistracția românească / 95 Avatar și reactivarea religiozității cosmice / 99 III. PATOLOGII RELIGIOASE / 135 O nouă provocare: Biologia credinței (1) / 105 O nouă provocare: Biologia credinței (2) / 109 Pașapoartele biometrice și conspirațiile fiarei apocaliptice / 113 Cultura pop instrument de manipulare sau religie alternativă ? (1) / 117 Cultura pop instrument de manipulare sau religie alternativă ? (2) / 121 Mitul Michael Jackson / 125 Madonna n-are organ metafizic / 129 Stresul o problemă de management al destinului / 133 Sfârșitul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Abia după ce apar primele semne ale dezastrului te mai poți gândi la posibilele miracole ale salvării. Rezultă clar că panica ce se înstăpânește asupra mulțimilor poate fi și ea una neobișnuit de devastatoare. Am convingerea că bioterorismul este un scenariu apocaliptic în versiune postmodernă, poate infinit mai amenințător decât incertul pericol al ștampilării cu numărul Fiarei (666). Amintesc aici doar nefericitul eveniment din Japonia anului de grație 1995, martie 20. Atunci o anumită parte a sectei Aum a pus la cale
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
ceea ce am fost deja pregătiți să vedem. Chipul lumii e mereu schimbător pentru că noi înșine suntem așa. Mentalitățile noastre creează lumea în care trăim. Dacă viețuim crispați sub semnul fatal al nesfârșitelor crime otevizate, dacă citim viața doar prin grila apocaliptică a războiului din Gaza, dacă suntem blocați de posibilele urmări ale crizei mondiale, atunci așa va fi și viața noastră! Un trist și nedisimulat amestec de frică, suspiciune și neâncredere în noi și ceilalți. Terapia Lipton este una foarte simplă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
credincioși și atenți cu noi înșine. Gândurile, trăirile, sentimentele și comportamentele noastre nu sunt întâmplătoare. Orientate spre bine, ele pot configura de pe acum noul model de spiritualitate umană, atât de mult visat de antropologii dintotdeauna. Pașapoartele biometrice și conspirațiile fiarei apocaliptice La începutul anului 2009, Parlamentul European a votat revizuirea Regulamentului din 2004 privind întărirea securități statului și cetățenilor. Din totalul voturilor valabil exprimate, 594 au fost pentru, 51 împotrivă și 37 au fost abțineri. Exceptând copiii de până la 12 ani
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
mult nici mai puțin de cât existență ocultă a unui "plan de urmărire și supraveghere la nivel național și mondial, proiect care le răpește de fapt oamenilor libertatea". Un Big Brother a la George Orwell, reactivat în chip de personaj apocaliptic. Cea de-a doua interpretare a fost provocată de apelul aceluiași părinte. Pașapoartele biometrice ar ține de existența unui "întreg plan diabolic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului". Ajungi ca într-un final să-ți pecetluiești suflețelul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
interpretare regăsește semnele Apocalipsei și prezența Diavolului în chiar proiectul amintit al Parlamentului European. Te întrebi firesc care sunt sursele acestei speciale temeri. Răspunsul imediat face trimitere la Biblie. Acolo, (în Apocalipsa, 13, 16-18) sunt prezentate planurile sinistre ale fiarei apocaliptice: "Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
convingerea (gnostică?) că trăiește în cea mai rea dintre toate lumile posibile și că fireasca soluție este sinuciderea. Ferească Dumnezeu de o asemenea soluție! Dacă ne apucă lehamitea, deznădejdea și chiar cumplita resemnare după palpitanta viețuire într-o Românie aproape apocaliptică, atunci problema este (și) a noastră. Este, înainte de toate, o problemă spirituală și religioasă. Partea spirituală se referă la faptul (argumentat statistic) că nu mai citim cărțile fundamentale. Nu mai știm să ne reculegem și să ne rugăm. Ne este
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
manipulări și denaturări ale istoriei religioase. Personajul principal al filmului este apocalipsa, un dezastru total mediatizat în varianta cinematografiei comerciale: orașe rase de pe fața pământului, vulcani dezlănțuiți, cutremure devastatoare, Capela Sixtină și Piața Sfântului Petru distruse etc. Gustul pentru filme apocaliptice revine în toată lumea după ce am trecut cu bine de anul 2000. Imaginarul social se cere a fi din nou saturat de scenarii catastrofice care îngrijorează milioane de oameni și readuc în actualitate străvechile mistere precreștine. Unul dintre ele este cel
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lângă noi. Nu putem decât cel mult să ne compensăm indispozițiile cu vorbe de duh: ,, Cine ne vizitează ne face onoare...Cine nu...plăcere". FMI-ul a ratat istorica șansă de a ne face plăcere... S-au construit varii scenarii apocaliptice în legătură cu amenințarea acestui ,,monstru" globalizant. Eu cred că ele sunt adevărate în măsura în care oamenii sunt dispuși să le conceadă o anume doză de adevăr. Cu toții suntem însă condamnați destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
socialismului.” Procesul a fost însă întrerupt de nouă politică promovată de mareșalul Tito. Este prilejul, pentru autor, să enumere exemple din viață grea a muncitorilor, multe preluate în acești ani și de presă Gorjului. Descrierile, uneori, sunt de-a dreptul apocaliptice, ca de pildă următoarea caracterizare: „Pe străzile orașelor și satelor din Voievodina rătăcesc copii tuberculoși. Lihniți de foame, copiii muncitorilor din Belgrad și Zagreb scotocesc prin lăzile de gunoi. Numeroși copii din Bosnia și Herțegovina rătăcesc în grupuri, cerșind hrană
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
expus în Delirul. M. Preda pare să încadreze adevărul istoric într-o etichetă la care a ajuns printr-un îndelung proces meditativ, declanșat de o întreagă experiență a lumii valorificată metaforic păgânismul: Așternerea peste satul românesc a acestei "plăgi”, ilustrată apocaliptic în volumul al II-lea, este înregistrată și la sfârșitul primului volum al romanului Moromeții: și reluată, ca pentru confirmare, în finalul volumului al doilea: Acest "eu” este conștiința auctorială, căreia, de fapt, îi revine misiunea de a răspunde la
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
martor, un actor al unei ultime scene istorico arhetipale, un contemplator și un contemplat ce se regăsesc pe un singur domeniu axiologic-adevărul devenit document al unei existențe. în contextul familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află "sub vremi”. Imaginea
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
fantasticului, loc securizant pentru Inorog, se poate declanșa represiunea Inorogului împotriva Hameleonului și implicit a Corbului. Coșmarul este pe măsura răutății sufletului Hameleonului, care “în valurile vicleșugurilor tăvălindu-să”, “somn fără somn și odihnă fără odihnă îl chinuia”. într-un peisaj apocaliptic, în care focul și apa se dezlănțuie stihial, Hameleonul are viziunea unei făpturi groaznice, “la chip ca șopârla, însă cu mult mai mare și mai groasă”, care mânca jăratec. “Foamea în mață (scornindu-i-se)”, Hameleonul mănâncă și el, lacom
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]