3,429 matches
-
sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la izvoarele pure ale Evangheliei. Asta poate apărea ca un lucru evident sau foarte normal pentru un preot apostolic și fondator de Congregație religioasă. Carisma sau misiunea tuturor fondatorilor aceasta e neîndoios: să deschidă o breșă spre origine, spre întâlnirea-urmarea imediată și personală a lui Cristos; să regăsească pur și simplu chipul Evangheliei, eliberând-o de incrustațiile unui creștinism
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
7 decembrie 1957. Au fost ascultați 57 de martori. Procesul a fost închis de succesorul său monseniorul Giuseppe Carraro, la 11 ianuarie 1964. Dar în practica Bisericii toate aceste interogatorii nu sunt suficiente. S-a cerut un alt proces, numit «Apostolic», tocmai pentru că a fost făcut cu autoritatea și sub responsabilitatea Scaunului Apostolic. Acest proces a fost deschis de episcopul de atunci al Veronei, monseniorul Giuseppe Amari la 4 decembrie 1981 și s-a încheiat la 6 octombrie a anului următor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
închis de succesorul său monseniorul Giuseppe Carraro, la 11 ianuarie 1964. Dar în practica Bisericii toate aceste interogatorii nu sunt suficiente. S-a cerut un alt proces, numit «Apostolic», tocmai pentru că a fost făcut cu autoritatea și sub responsabilitatea Scaunului Apostolic. Acest proces a fost deschis de episcopul de atunci al Veronei, monseniorul Giuseppe Amari la 4 decembrie 1981 și s-a încheiat la 6 octombrie a anului următor. Au fost interogați 26 de martori. «O sfințenie toată Evanghelie!» Întreaga documentație
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
declara miracolul, deschizând așadar calea spre beatificarea lui don Giovanni Calabria. Beatificarea A fost proclamată în cadrul maiestuos și solemn al stadionului «Bentegodi» din Verona la 17 aprilie 1988 de sanctitatea sa Ioan Paul II. Papa a anunțat-o printr-o Scrisoare Apostolică care începea cu o frază de-a sfântului Paul foarte dragă lui don Calabria: «Dumnezeu și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Cristos s-a născut în don Calabria dăruirea sa pentru preoți și religioși. Vă mai amintiți încă apelurile sale pasionante, insistente, arzătoare adresate autorităților bisericești, religioșilor și preoților în dificultate, cerând tuturor reînnoirea radicală a vieții, reîntoarcerea viguroasă la «apostolica vivendi forma» (formă de trăire a apostolilor). Acest mesaj adresat clerului și persoanelor consacrate nu trebuie să fie uitat niciodată. Biserica voastră are datoria și moștenirea să o păstreze vie și să o mărturisească cu generozitate și vigoare în timpul nostru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Giovanni Calabria, Dumnezeu a făcut un mare dar Bisericii de la San Zeno! Să rămână asemenea unui far luminos care să arate adevărata cale a „reînnoirii“ promovate de Conciliu. Să rămână ca un punct de referință și de verificare a autenticei „apostolica vivendi forma“ pe care azi mulți o invocă și o caută. Să mai răsune încă glasul său pentru a îndemna, mustra, rechema... Iar el să unească rugăciunii sale rugăciunea noastră pentru a dobândi Bisericii de la San Zeno și Bisericii universale
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Sectorul vocațional și formativ: nu e vorba numai de formarea tinerelor vocații pentru propriul institut, ci așa cum spunea don Calabria, scopul este formarea de «vocații pentru Biserică». Practic, din primii ani până la liceu, tinerii studiază și sunt formați în spiritul apostolic de simplitate evanghelică, atenție față de cei săraci, abandonare față de Dumnezeu Tatăl și Providența sa, comuniune fraternă și spirit de familie. Apoi, la un anumit moment al formării lor sunt chemați să facă o alegere: ori pentru Operă, putând opta pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Sao Luis. Slujitoarele Sărace ale Divinei Providenței: Bataguassu, Anaurilândia, Marituba. Surorile Misionare ale Săracilor: Vila Restinga-Porto Alegre. 3) Activități vocațional-formative: Slujitorii Săraci ai Divinei Providențe: Porto Alegre (centru de orientare vocațională), Vimao-P. Alegre (aspirandatul pentru preoți și frați), Farroupilha (Seminar apostolic - orientare, noviciat), Campo Grande (noviciat), Feira de San-tana (orientare), Quixadá (comunitate formativă în seminarul diecezan). Slujitoarele Sărace ale Divinei Providenței: Porto Alegre (formare postulanți și juniori, Farroupilha (animare vocațională, formare aspiranți, colaborare cu Seminarul apostolic), Marituba. Surorile Misionare ale Săracilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preoți și frați), Farroupilha (Seminar apostolic - orientare, noviciat), Campo Grande (noviciat), Feira de San-tana (orientare), Quixadá (comunitate formativă în seminarul diecezan). Slujitoarele Sărace ale Divinei Providenței: Porto Alegre (formare postulanți și juniori, Farroupilha (animare vocațională, formare aspiranți, colaborare cu Seminarul apostolic), Marituba. Surorile Misionare ale Săracilor: Vila Restinga-Porto Alegre (animare vocațională). Delegația Maria Immaculada Delegația «Maria Immaculada» cuprinde țările de limbă spaniolă unde sunt prezente comunitățile Operei don Calabria. Uruguay este țara în care începeau misiunile Congregației în America Latină în iunie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Papalității și de rapoartele ambasadelor, fără a bănui că Sfîntul Colegiu, în spatele acestei fațade a Vaticanului, se afla, încă o dată și în cel mai neașteptat mod, în prezența faimosului veto, considerat perimat, lansat de un cardinal austriac, în numele Maiestății Sale Apostolice împotriva lui Rampolla care reunea, la primul tur, cea mai mare parte a sufragiilor... Însărcinat cu afaceri în acel moment, aveam pregătite la mine atît depeșa cifrată pentru București, cu un loc liber pentru numele noului Papă, cît și toate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și hotărîri de protocol, trezind de multe ori mînia diplomaților maltratați; în fapt, domnea o neglijență organizată incoerent. Iată un exemplu: conform unei uzanțe stabilite pretutindeni, Nunțiul era considerat decanul corpului diplomatic, dar sub pretextul că Împăratul se intitula Maiestate Apostolică, reprezentantul Italiei uzurpatoare a Romei nu recunoștea decanatul Trimisului Papei, astfel încît fiecare demers al acestuia în numele corpului diplomatic era dublat de acela făcut aparte de către italian, imitat de turc. Nici un moment Curtea Austriei nu a părut preocupată de reglarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
foarte adîncă, dusă pînă la exagerare, a lui Franz Ferdinand, născută, probabil, mai mult din rațiuni de stat decît din credință, nu se prea acomoda cu firea călîie a Cancelarului, datorată originii și educației sale. Împăratul purta titlul de Maiestate Apostolică. Alături de Regii Prea Creștini ai Franței și Catolici ai Spaniei, el era, prin acest apelativ, campionul Papei pe pămînt. Sigur, odinioară, Iosif al II-lea nu se considera ca atare, iar Sfîntul Scaun nu-i atribuia această calitate. Dar Franz
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-au cules, eu rămîn convins că Sarto, cardinalul, patriarhul Veneției leagănul său care a crescut sub ocupația austriacă, auzind în jurul său strigătul general "Fuori barbari!", nu avea nici o rezervă de tandrețe față de Austria, iar veto-ul hotărît al împăratului apostolic, în Conclav, împotriva lui Rampolla, nu era făcut să schimbe sentimentele acestuia, dacă judecăm după măsura luată, imediat ce a ajuns papă, de a interzice din acel moment intruziunea prin veto în alegerile Sfîntului Colegiu. Pius al X-lea, astăzi numit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în relatarea celei de a doua șederi a mea la Roma, ca ministru, cît am fost secretar general, am cunoscut neliniștea Papei Pius al XI-lea cu privire la concordatul stabilit între Vatican și București, neliniște pe care mi-o mărturisea Nunțiul apostolic, monseniorul Dolci, ajuns mai tîrziu cardinal de Curie 204. Demnul prelat mi-a expus preocuparea Suveranului Pontif față de întîrzierea guvernului român de a prezenta concordatul spre ratificare parlamentului. Arătîndu-mă uimit de acest demers, m-am simțit obligat să-l întreb
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
energice și de comandă ale noii contese Ciano care, în rochie cu trenă albă, ieșind de la biserică, dirija mașinile și mustra șoferii... Acordul de la Laterano 225, reglînd problema romană, rămasă în litigiu de la 1870, a adus corpului diplomatic un nunțiu apostolic ca decan, iar monseniorul Borgoncini Duca, oferea, în această calitate, într-o vilă pierdută în fundul unui parc de pe Via Nomentana, recepții frumoase, de la care doamnele erau excluse în virtutea unui protocol local ce nu se aplica peste hotare. Nota pitorească a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din istoria creștinismului. Acest câmp central, al reprezentării divinului, nealterat până astăzi, păstrează din vechea semnificație a imaginarului doar semele și simbolemele glorificării, ale memoriei colective (aici, creștine), menținând în același timp și componenta funerară a sacrificiului (dar ca martiriu apostolic) și primește ideea de penitență asumată de credinciosul aflat în așteptarea judecății și a mântuirii sale. Imaginarul creștin "ancorează" credința, fixează în memoria colectivă imaginile generate de ea, abstracte sau materiale, reprezentările mentale sau vizuale, interpretările și simbolistica practicilor aferente
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
erau necesare pentru a înțelege, a practica și a susține "ortodoxia" creștină, conform preceptelor conciliare (14). Discursul post-platonician asupra asemănării este reluat prin Epistolele Sfântului Pavel, care induc în spiritul practicii creștine tema imitației și consacră modelul primit de tradiția apostolică. Or, a urma această linie înseamnă tocmai a face să se întâlnească ideea lui Platon despre divin cu accepțiunile din Vechiul Testament acordate înțelepciunii (Ieremia VIII: 9, II Regi XIV: 20, Proverbe V: 21, XI: 3, XXIV: 12, cf. Tristan 486
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
contexte (ceremonialuri) și pe diverse suporturi (icoane, fresce, mozaicuri). Complexitatea semantică îi asigură statutul de concept-tutelar în exercitarea puterii creștine, în strânsă relație cu manifestările sale cu caracter spiritual, simbolic, precum și cu cele materiale. Poate fi înțeles, în continuarea viziunii apostolice și patristice, drept: 1. manifestarea deplină în istorie a spiritului divinității, prin transfigurările sale; 2. diseminarea cuvântului sacru în rândul umanității, salvate prin sacrificiul christic; 3. dispunerea în spațiu, taxonomică, a exemplarității creștine; 4. administrarea bunurilor materiale și simbolice proprii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din păcate finalizate tragic pentru unii protagoniști (cu întemnițare și condamnare la moarte), s-au decantat următoarele aspecte în plan teologic și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru că bizantinii au numit teritoriul din dreapta fluviului numai Moesia și Bulgaria mai la sud dar niciodată Valahia Chiar împăratul Balduin spune în supărarea lui că va distruge țara Moesiei care a fost luată cu uneltiri din mîna romeilor. Prin diploma apostolică din 25 februarie 1204 papa Inocențiu lll îi conferă titlul de rege... ,,sceptrum regni et regium mittimus diadema”. Este primul rege al neamului nostru recunoscut în Europa pentru că în tot cursul evului mediu, numai papii aveau dreptul de a ridica
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu românii chiar dacă istoricii noștri nu pot înghiți asemenea adevăruri. Prezenta lor aici l-a fă-cut pe papa Grigorie lX să răspundă favorabil în vara anului 1227 la sugestia episcopului de Strigoniu de a fi investit cu mandat de legat apostolic în Cumania și în ,,țara Brodnic vecină” cu dreptul de ,,a predica, boteza și construi biserici, a orîndui clerici și a hirotonisi episcopi” în numele papei. În anul 1226, regele Ungariei care era și conducătorul Transilvaniei, trece în Cumania din estul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
anumite diferențe, cum ar fi cele sintetizate de Constantin Cuciuc: a) rânduiala sărbătorilor calendaristice este cuprinsă în Pascalie. Ea a fost realizată la Sinoadele de la Niceea i (325) și antiohia (345). Or, această rânduială nu se schimbă; b) în conformitate cu canoanele apostolice, preoților nu li se permite să facă politică; c) Biserica Ortodoxă de Stil vechi nu admite incinerarea morților; d) recomandă „portul mustății de către credincioși, iar la clerici mustața, barba și netunderea părului sunt obligatorii...”. astăzi, comunități ortodoxe de stil vechi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
apărut în 1906, când o comunitate de negri din los angeles a pretins că a retrăit primirea darurilor de la cincizecime: glosolalia, prorocirea, vindecarea bolnavilor și puterea de a-i vindeca pe cei posedați de demoni. Toate erau invocate după modelul apostolic. Cu timpul, penticostalismul a pătruns în Norvegia și în Germania, apoi în întreaga Europă. adunările penticostale sunt autonome unele față de altele. Tocmai de aceea apar mai multe Biserici, numite uneori și „secte”. Diferențele se mențin în funcție de modul în care este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
A.M. Grazianus, Johannes Sommer, Viața lui Despot Vodă. Proza latină din epoca Renașterii despre români, ed. bilingvă, Iași, 1998; Poeți latini postclasici, ed. bilingvă, introd. trad., Iași, 2000; Platon, Gorgias, București, 2000; Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii Orientale - Ortodoxa confessio fidei catolicae et apostolicae ecclesiae orientalis, ed. bilingvă, introd. trad., Iași, 2001; Epictet, Manualul și fragmente, București, 2002 (în colaborare); Etnogeneza românilor - The Romanians Ethnogenesis - L' Éthnogenèse du peuple roumain. Noi lecțiuni din istoriografi latini
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Externe, Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Iași, Arhiva Curiei Generale a Ordinului Fraților Minori Conventuali, Arhiva Congregației de Propaganda Fide și Arhiva Secretă a Vaticanului. Mai ales această din urmă instituție, cu fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania, merită menționată sub raportul cercetării, în condițiile în care multe din arhivele publicațiilor catolice din România au dispărut după 1944, rătăcite sau dispărute în condiții istorice vitrege. Se adaugă documentelor inedite sau editate (și acestea văzute într-o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]