26,529 matches
-
băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda: „Și când se spunea «organele noastre de Securitate», vocea avea parcă accente lirice, erau «ale noastre» aceste organe, ca și când ar fi fost rude apropiate, copiii noștri dragi, sânge din sângele nostru. A te îndoi de justețea acțiunilor lor era ca și când te-ai fi îndoit de tine însuți”. Și Ion Iliescu nu se îndoiește: „Probabil că au avut și ei motivația lor (e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
din pivniță : Fericitul Eveniment tocmai era pe punctul de a se petrece, iar Întrebarea era ce are de gînd Flo (mama) să facă În legătură cu asta. Ei bine, o să vă spun ce-a făcut. S-a dus la raftul cel mai apropiat de mica peșteră din spatele chestiei de metal cald și a tras spre ea cea mai mare carte pe care a putut pune lăbuțele. A tras-o jos și a deschis-o și, Îndoind o pagină cu picioarele, a rupt-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
TOALETĂ. Consider că această perioadă a fost Începutul decisiv al educației mele, deși dorința ardentă ce mă scosese din cuibul meu plăcut afară În lumea cea mare Încă nu era o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu părerea Rowe. De aceea am și venit la dumneata. — A, da, firește. Să ne umplem ceștile și să trecem la treabă. Îmi pare rău că n-am sifon... Și acum, povestește-mi te rog necazurile dumitale, ca unui prieten apropiat. — Cineva a Încercat să mă omoare. Faptul nu prezintă cine știe ce importanță, cînd atîția oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se Întîmplă cu restul omenirii. Soarta ei nu poate fi mai rea decît a fost Întotdeauna, și totuși, pămîntul n-a Încetat nici o clipă să se-nvîrtească. Pe cînd oameni ca tine, și ca el... Se așeză pe scaunul cel mai apropiat - un scaun urît, Înalt și lustruit, ce-i lăsa picioarele să-i atîrne, și continuă să vorbească: — Va fi În gara Paddington, la trenul de 7,20. Mi-a spus că nu se mai Întoarce niciodată. Și m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea. Îmi aminteam când vizitasem Muzeul Imperial al Războiului cu un prieten apropiat, și patosul care împrejmuia segmentul de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de fire electrice și pânză ruptă întins pe podea exprima toată izolarea războiului. Plexiglasul fumuriu al bolții carlingii conținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un moment dat, Vaughan îl abandonă pentru a da fuga la boxa crainicului care se afla în spatele nostru. Urmă o tăcere scurtă, după care, pe un ton ușor triumfal, ni se spuse că Seagrave ceruse ca prietenul său cel mai apropiat să se afle la volanul camionului în derapaj. Această dramatică modificare de ultim moment nu reuși să stârnească mulțimea, dar Vaughan păru mulțumit. Pe când cobora la intrarea în gang, gura lui dură, cu buze marcate de cicatrice, era deschisă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rând și demnitarii statuluiera atrăgătoare. Noua elită credea evident că mulți români erau suficient de naivi pentru a accepta un scenariu în care se promiteau vremuri mai bune, în timp ce oamenii care profitaseră sub Ceaușescu (alții decât cei din anturajul său apropiat) continuau să prospere. Silviu Brucan, un participant influent la evenimentele din 1989-1990, a declarat chiar în mod public că românii ar fi «un popor stupid », care putea fi condus cu ușurință de cei de la putere.“ Tot Brucan, ne avertiza că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
milă pe cele care nu dispuneau de un asemenea avantaj.“ Se poate face o similitudine între regimul lui Iliescu și cel al lui Slobodan Miloșevici. Astfel „indiferent cărei regiuni îi aparținea România, sub Iliescu ea fost unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui S.Miloșevici până la mijlocul anilor ’90. Prima vizită oficială pe care a efectuat-o Iliescu în străinătate în 1990 a fost în Serbia.” Consiliul Europei „și-a exprimat de asemenea cu regularitate preocuparea față de modul arogant în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte un puternic sentiment al neputinței, o dezrădăcinare dureroasă și, chiar mai chinuitor, o totală lipsă de perspective. Viața decurge mecanic, un lanț de reflexe pavloviene, fără speranța unei schimbări autentice în viitorul apropiat. Ființa umană este puternic dirijată, recompensată și pedepsită, asemenea unui copil debil. Infantilizarea întregii societăți este rezultatul final al pedagogiei marxist-leniniste. În această atmosferă de corupție și falsitate, sensul vieții dispare. Putem aștepta atunci, în mod îndreptățit, ca acest individ
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al pedagogiei marxist-leniniste. În această atmosferă de corupție și falsitate, sensul vieții dispare. Putem aștepta atunci, în mod îndreptățit, ca acest individ să se comporte ca un altruist, riscându-și confortul efemer și punându-și în pericol rudele cele mai apropiate? Spre deosebire de Josef K. al lui Kafka, ființa umană, în socialism, știe prea bine cine îi sunt judecătorii și ce preț trebuie să plătească pentru încălcarea cutumelor cetății. Acea societate a fărădelegii este obsedată de regulamente și decrete. Un uriaș corp
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
greșit aducând minerii la București în frunte cu Miron Cozma. Aceștia au fost chemați, ajutați și călăuziți în capitala României. Acest exemplu de manipulare în masă era caracteristic unui regim comunist. Și Ceaușescu procedase la fel aducând muncitorii din uzinele apropiate să-i asculte discursurile și să-și exprime adeziunea prin aclamații și aplauze repetate. Nu trebuie să pierdem din vedere privilegiile și subvențiile acordate minerilor. Deci, minerii îi erau datori lui Iliescu și au intervenit de câteva ori. Dovezi nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
peste 30 milioane de afișe electorale intrate nevămuite în România? Vor acorda încredere strategii NATO unui președinte de țară candidată rămas fidel opțiunilor sale promoscovite?; 7. Servește intereselor naționale alegerea unui președinte împovărat într-un trecut, mai îndepărtat și mai apropiat, atât de descalificant și compromițător?” În „Evenimentul zilei” au apărut cele mai multe articole privind implicarea lui Ion Iliescu și a altor persoane în scandalul «Afacerea Costea ». În numărul din 19 octombrie 2000 se spunea: „Ion Iliescu a fost perceput întotdeauna drept
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
locul monologului îl va lua dialogul, când puterea nu va mai fi autistă, vom avea garanția mult doritei păci sociale;” Studenții se află astăzi în prim-planul actualității politice. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată la noi în trecutul apropiat. Până la revoluția din decembrie, când s-au numărat printre protagoniști, studenții n-au jucat cu adevărat un rol politic. Piața Universității a trăit represiunea încă din ziua de 21 decembrie, când, la ora prânzului, Capitala își avea cei dintâi 13
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
porni din prima. - Dar acum o oră, înainte să se întâmple toată tărășenia, nu mergeai! am urlat. Acum de ce mergi, hă? Ce pula mea ai avut? Furios, am dat cu pumnul în bord și am pornit încet spre cel mai apropiat spital. Nu înțelegeam deloc ce se întâmplă, dar simțeam că ceva din cele ce se petrecuseră în acea noapte avea o legătură cu altceva. Nu știam ce cu ce și mă îndoiam că aveam să aflu vreodată. Dar cumva începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l am în oraș. Dar de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești că eu par să mă bucur de o libertate neobișnuită pentru un militar în serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi și fiica ei au îngenuncheat și ele și au întins mâinile spre apă, gata să apuce florile, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de făcut decât să-și plângă trecutul și, în timp, a demonstrat că a vorbit serios prin nenumărate gesturi de bunăvoință arătate celor care-l trataseră atât de rău. Ăsta-i felul de-a fi al africanilor, tradiția cea mai apropiată de inima Africii. Suntem cu toții copiii Africii și nici unul dintre noi nu e mai important decât celălalt. Iată ce ar putea spune Africa lumii întregi: i-ar putea aminti ce înseamnă să fii om. Admira asta și înțelegea măreția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie despre ceea ce s-a întâmplat. Știa măcar cum să dea de sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar în zonele unde era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afunde cu ușurință în nisip dacă nu erau atente și ar fi trebuit să aștepte ore întregi până să fie tractate de-acolo. În cele din urmă, însă, ajunseră în sătucul lui Mma Tsbago, care era și satul cel mai apropiat de ferma pe care o căuta Mma Ramotswe. O întrebase pe Mma Tsbago de așezarea cu pricina și obținuse câteva informații. Aceasta își amintea de proiect, deși nu cunoscuse personal oamenii implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca doctorul Ranta să fie intangibil, pentru că nu a făcut nimic rău. Poate nu-i o idee bună să se încurce cu studentele, dar acesta nu-i total un motiv să fie pus pe liber, cel puțin nu în viitorul apropiat. Probabil nu se poate face nimic. Remarcă imediat că o să țină figura, iar presupunerea ei că secretara suferise din cauza doctorului Ranta, se dovedi a fi corectă. — Ooo, ba da, replică ea, însuflețindu-se dintr-o dată. Studentelor care-i fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît o jucărie neagră de pluș, și, ridicîndu-l deasupra capului, Îl azvîrli cu putere, lipindu-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi așa perfect pentru tine. Mai-nainte, când eram încă sedată, cineva îmi luase oglinda din baie. Infirmierele păreau să mă ferească de orice suprafață lucioasă, așa cum îi fereau pe sinucigași de cuțite. Pe bețivi de băutură. Lucrul cel mai apropiat de-o oglindă era televizorul, dar ăsta arăta doar cum eram înainte. Dacă ceream să văd pozele făcute de poliție la locul accidentului, infirmiera de zi îmi spunea: — Nu. Țineau pozele într-un dosar în camera infirmierelor și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]