25,430 matches
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Ai văzut fluturii albi Ce aleargă fără șei? Într-o zi, cu cer - smarald Te așteaptă ca să-i iei... Ai văzut în toama asta, O furnică suspinând? Își ducea cu greu povara Într-o lacrimă arzând... Ai văzut ferestra mea? E crăpată în lumină, Două gânduri stau pe ea Și în rugă se închină. Ai văzut în primăvară, Mugurii cum cresc pe ram? Viața cântă într-o vioară, O speranță tot mai am... Ai văzut cum
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
ferestra mea? E crăpată în lumină, Două gânduri stau pe ea Și în rugă se închină. Ai văzut în primăvară, Mugurii cum cresc pe ram? Viața cântă într-o vioară, O speranță tot mai am... Ai văzut cum focul sacru Arde fără încetare? Cu iubire nesfârșită... Dă scântei la fiecare! Ai văzut Izvorul viu Care setea-ți potolește? Când deșertul te tot strânge Fără sfori și fără clește? Ai văzut eternitatea, Cum se sprijină de munți? Poartă lauri de lumină, În
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
La cei pierduți pe-al lumii val Fără speranța mântuirii... Tu n-ai puterea...numai tu Să schimbi ceva-n a ta ființă Dar nu uita...Cuvântul spune: La Domnul totu-i cu putință! Rugă Sfioasă pășesc pe altarul Ce arde în inima mea Cu sete să sorb din nectarul Ce curge din dragostea Ta... Căci zorii din nou se arată Și drumul prin lume e greu Mai dă-mi Tu putere o, Tată Să merg prin credință mereu... Mai lasă
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
suflet cald să te îndrăgească, Să vă-mpletiți din vise poezii, Și-ntre voi iubirea să-nflorescă. Atunci pătruns de al dragostei pojar, De-a ta tristețe vei uita pe loc, Când sub sărutul buzelor de jar, Simță-vei inima că arde-n foc. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎNCURAJARE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNCURAJARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377216_a_378545]
-
Să nu întrebi izvorul ce-i spune melodia Ce-o susură-n suspine...să nu întrebi, să crezi! * Să crezi că ploaia varsă, nu apă ci iubire Din ochi ce te veghează tăcuți de dup-un nor Că soarele nu arde doar sărută-n neștire Cu buzele femei ce-a suspinat de dor... * de Gabriela Mimi Boroianu 07.03.2014 ................ * Senin * Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare Doar umbra te-nvelea-n al său sarong
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
de dor... * de Gabriela Mimi Boroianu 07.03.2014 ................ * Senin * Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare Doar umbra te-nvelea-n al său sarong Când te sculpta în muntele de sare. * O inimă să ardă în piept ți-a pus Doar marea cu-ale sale brațe reci Vroia s-o stingă - soare în apus Să te închidă-n valul ei pe veci. * Un munte peste tine-a prăvălit Vroia sa îți înfrângă îndârjirea De mal
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
de nuanțe. N-are niciun rost să-nțelegi minutul când nu ai pătruns sensul unei ore și știi că-n curând însuși absolutul o s-o devore. Patimi se aprind șerpuind în vise. Arborii uscați n-au ramuri, ci oase. Acvile arzând se preling ucise, dizgrațioase. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
îi simți povară grea, într-o noapte purtată. Cu dor să-ți inund gene, când vei îmbrăca haina, scutur Cerul de stele în ochi, din privirea mea. În priviri de smaralde am să-ți scald năvalnic dor, când sufletul îți arde, însetat de-al meu amor. De-ai să-mi alungi tristețe din calea amintirii, voi înălța pe creste, tributul regăsirii. Un strop de fericire să-mi lași în sărutare. Și ți-or cânta iubire, versuri nepieritoare. La poarta sufletului te
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
și fluierându-l pe ereticul care vedea moartea deja la rugul pregătit pentru el. O ultimă încercare mai înlesni juriul pentru scăparea de moarte a acuzatul Lucas. Inchizitorul cazului se ridică și se adresă aspru celui care urma să fie ars pe rug: - Gândește bine! Ai o ultimă șansă să-ți păstrezi viața, dacă abjuri în acest moment, adică dacă declari că toată credința ta a fost o rătăcire, o erezie, și că dorești să te lepezi de ea! De asemenea
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
Mântuitorul meu! Era clar, Lucas mergea neînfricat până la capăt! Din acest motiv, juriul deliberă: - Ca urmare a refuzului sistematic al inculpatului, zis Lucas, de a renunța la erezia lui, noi, juriul orașului Genova, îl dăm pe cel condamnat să fie ars pe rug! Soldați, treceți la treabă! În acel moment, ceva nemaipomenit și nemaiauzit se produse. Din spatele mulțimii privitoare la condamnare, o voce puternică răsună. - Frate Lucas! Nu ești singur! Sunt alături de tine! Un tip puternic, bine clădit fizic, ieși din
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
Cum să trădez pe scumpul meu Mântuitor, pe Isus Hristos! Acestea fiind zise, judecătorii dădură dispoziție de ardere pe rug a condamnaților. Doar câteva clipe fură de ajuns, și făcliile aprinseră rugul, plin de lemne uscate și smoală, care începu să ardă viguros, cu învolburări puternice de fum. Cei doi condamnați ar fi vrut să se roage, să cânte. Buzele lor încă se mișcau, în timp ce flăcările cotropeau trupurile lor și rugul, cu totul! Trebuie să spunem că, înainte de a lua decizia sa
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
voi încălzi cu ceai fierbinte, Cozonac și vin cu scorțișoară. La sania iubirii pune zurgălăi, Patina să lunece ca un arcuș In desagă să ai calde sărutări Topind și gheața de pe derdeluș. Când zăpada sclipește de ger Și-n sobă ard vreascuri uscate, La tine mă gândesc și te aștept Cu sărutari și doruri nesecate. Referință Bibliografică: Iarnă / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Negulescu : Toate Drepturile
IARNĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377242_a_378571]
-
O rană sângerând mereu, ce duce la pierzare, Acaparează conștient, subtil se infiltrează, Nimic uman nu mai găsim și nimeni nu veghează. "Alo, alo-ndrăznești să spui, luăm masa împreună! Vrei să vorbim și noi puțin, sau spunem noapte bună?" Ard lumânările timid, au adormit zefirii, Tu înc-aștepți un ton rebel să-nvie trandafirii. Privești în farfurie trist și-ncepi un monolog: "Crezut-am că-i un happy-end, dar e un necrolog!" Se pare c-ai greșit, privești la fața lui
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mama de Violeta Câmpan Poți o mamă mulțumi, Cu puținul din odaie, Numai dorul de copii Arde-n suflet vâlvătaie ... Am intrat la ea cu grijă, Să nu-i tulbur amintirea, Fața albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac în lumea asta nu-i
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
număr să nu te aliniez te desenez pe o filă curgătoare atunci când într-o zi de martie cerul a lăsat soarele să clipească larg din ochiul de vis al copilei cu ochii din cărbunele primit după ce crucea cuvântului dintâi a ars molcom în trupul ei obosit de așteptări nu o număra nu o alinia învață-i dansul și cântul și stagnarea între a fi și a pleca sămânță în gluga de pământ a primăverii Anne Marie Bejliu, 7 martie 2015 Referință
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele mai abitir decât la început. Nu reușiră să stingă focul care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu-se cu
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele mai abitir decât la început. Nu reușiră să stingă focul care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu-se cu puzderii de stele. Și mare le fu mirarea când văzură troița ridicându-se spre cer neatinsă de urgia focului. Întâmplarea
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
război când au văzut vrăjmașii că urbea nu se teme iar preotu-ascunsese câțiva dintre eroi pedeapsă-a fost sortită s-o fulgere în noapte nu pronia cerească, ci cruzii luptători când au lovit cu tunul printre grăbite șoapte și-au ars-o-n întregime până-n ai zilei zori acuma se ridică un nou sălaș de suflet să fie obștii casă de rugă până-n veac și unde să adaste și cei care prin umblet sunt pelerini ai sorții, sau chiar pentru sărac
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea să fie bună, plantelor cu rădăcină. Apoi casa, stupi și vite, spre belșug și sănătate, cu aghiazmă sunt stropite de gospodarii din sate. Vrând să tragă prima brazdă și să-nnoiască
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
Publicat în: Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Femeile singure se refugiază în ele înseși, până nu mai știu unde sunt, se iubesc privindu-se-n oglindă și mor de invidie. Cu surâsul nopților pe buzele arse de fiecare dată altul, se strâng în brațe de emoție, închipuind bărbați puternici adorm nemângâiate. Referință Bibliografică: Femeile singure / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu
FEMEILE SINGURE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377285_a_378614]
-
primul cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-nalț la fiecare pas suspine, Căci nu știu de-s salvat sau osândit. Același trist clișeu se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
miră și înalță, spre Unica Dreaptă Credință ! Rămâne-un mare luptător (și cu multă Biruință !) Pentru Taina Întrupării, Botez și-o singură Credință ! Te cheamă Leo, Leonora ? Ai numele de Leonard ? S-aveți suflete în DOMNUL și inimi care christic ard ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: Sf.Ier.Leon,Papă al Romei / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi
SF.IER.LEON,PAPĂ AL ROMEI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377296_a_378625]
-
trudă: „Poet e cel ce mângâie seninul/ În ochii fiecărui răsărit,/ Cel ce ne-aduce pâinea și cu vinul/ Cuvintelor ce-n trudă s-au sfințit”./ De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru o idee/ Vreascuri de suflet și își face foc// În vatra stăruinței. Cel ce naște/ Iar în travaliul lui te regăsești)/ Prunci de lumină. Pentru a-l cunoaște/ Încearcă printre rânduri să citești”./ Ca ultimă idee, Aura Popa subliniază
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
acasă să comentezi neglijența lui papa față de menajeră. - Eram supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]