2,417 matches
-
de moșii și pe acei cari au un venit de 78 bucureștii de altădată la o bina sau de la o întreprindere industrială, când locul cuvenit al acestora nu este nicidecum între proprietarii de moșii. Pe de altă parte pe posesori (arendași), ale căror interese sunt strâns legate cu proprietatea, îi pune să voteze în colegiul orașelor. Pe urmă dă legea electorală din Constituție Colegiului al treilea al orașului un drept abuziv, fiindcă, nesocotind cu totul pe proprietarii și industriașii mari și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anual este de la șapte sute galbeni în sus. Articolul 60. Fac parte din al doilea colegiu proprietarii de moșii al căror câști anual este de la șapte sute galbeni în jos până la două sute galbeni inclusiv. Fac parte din acest colegiu și toți posesorii (arendașii) pământeni cari fără a avea vreo proprietate țin în posesie moșii al căror câști anual este de la cinci sute galbeni în sus. Articolul 61. Colegiul al treilea al orașelor este alcătuit de trei clase de alegători. Fac parte din clasa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe locul unde se află astăzi palatul unei mari bănci. Era o casă cu un etaj, destul de mare, având o grădină vastă. Aci era cafenea și restaurant și mare joc de cărți. Era locul de întâlnire de preferință al agricultorilor. Arendași, proprietari, greci în mare parte, se adunau aci și jucau cărțile pe sume mari. Stosul era jocul la modă și diferențele erau foarte însemnate. Localul era ținut de un grec anume Colaro, care, mai târziu, a ridicat Hotelul și restaurantul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a atras atenția asupra deputatului de Lăpușna, Văluță, numit într-o comisie la Ministerul Industriei și Comerțului, în pofida antecedentelor de trafic de influență exercitate prin soția sa. Prefectul județului Lăpușna l-a acuzat „pe față” că a primit bani de la arendașii de păduri, care au organizat specula cu material lemnos în regiune, în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie din Chișinău. Alături de Văluță au mai fost identificați deputatul de Orhei, Ojoga și ministrul subsecretar de stat la Ministerul de Interne
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ar dori limitarea numărului de sărbători necanonice, „netrebnice”: statul, datorită politicii sale de raționalizare a credinței și de stimulare a productivității, iar românii, deoarece oricum erau siliți să muncească În zilele respective, dar numai pe seama altora. Chiar dacă, fără Îndoială, nobilii, arendașii sau chiar preoții Îi obligau adeseori pe dijmașii lor să muncească În zilele respective (În fond, În acord cu legile țării), totuși argumentația lui Maior XE "Maior" este vădit tendențioasă și exagerată. Țăranii români nu puteau fi de conivență cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Chintelnic și săsoaicele din Arcalia, două localități situate În cuprinsul domeniilor bistrițene pe care le avea În administrare. Comparația dintre bărbații aparținând celor două comunități Îi favoriza categoric pe sași. În contrast cu țăranii sași, harnici și cumpătați, românii erau considerați de către arendașul maghiar leneși, hoți, neglijenți, urmași cu totul degenerați ai romanilor, care dezonorau prin conduita lor contemporană numele ilustru al strămoșilor. În ceea ce privește femeile Însă, György inversează sensul comparației. Săsoaicele, scrie el, „sunt aspre, pline de riduri și put a sudoare”, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nefondate. În primul rând Însă, el ține să etaleze În fața cititorilor săi vechile prejudecăți tradiționale, ilustrate mult mai convingător, sub raport expresiv, cu ajutorul „poantei” de efect din finalul poemului, care spulberă, de fapt, Încercarea anterioară de relativizare a clișeelor. Mesajul arendașului maghiar este acela că generalizările cu privire la celălalt, „caracteristicile naționale” generatoare de stereotipuri, sunt confirmate de experiență, iar Îndoielile raționale cu privire la acestea nu rezistă În fața realității palpabile. O opinie care face notă discordantă În corul admiratorilor maghiari ai feminității românești este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
britanice. Perioada 1846-1848 marchează refluxul acestei mișcări moderate și ascendența aripii radicale, pe fundalul foametei care seceră sute de mii de vieți și care va fi Însoțită de escaladarea violenței, de acte de terorism și crime săvârșite de țărani Împotriva arendașilor și proprietarilor. Să vedem cum vor interpreta cei doi ziariști acest context social și politic conflictual. Prin atenția acordată problemei În discuție, Bariț XE "Bariț" nu urmărește decât să scoată În evidență valoarea de model a experienței irlandeze, care prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în „Drumul nostru” (București). Localizate în spațiul rustic al Țării de Jos, în preajma Prutului, cele mai izbutite nuvele din Minunea au în centrul lor coagularea unei obsesii în jurul unui fapt real - „păcatul” unei fete ce se lasă sedusă de fiul arendașului (Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate) etc. -, anticipând întrucâtva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
sinteză sub mai multe aspecte. Filonul epic actualizează o temă frecventă anterior - înlocuirea în viața social-economică a boierimii de către burghezie, mai ales cea rurală. Într-o zi de vară, la Dinu Murguleț, boier patriarhal, apare intempestiv un vecin de moșie, arendașul Tănase Sotirescu, poreclit de el Tănase Scatiu, însoțit de coana Profira, mama arendașului, care aruncă, oarecum în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în viața social-economică a boierimii de către burghezie, mai ales cea rurală. Într-o zi de vară, la Dinu Murguleț, boier patriarhal, apare intempestiv un vecin de moșie, arendașul Tănase Sotirescu, poreclit de el Tănase Scatiu, însoțit de coana Profira, mama arendașului, care aruncă, oarecum în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă mirosul de mitocani”. Planul ticluit de „mitocani” va reuși totuși: arendașul îl are la mână pe boier, căci i-a împrumutat bani, și nici un scrupul nu îl împiedică să îl constrângă să îi dea fata și moșia. Îmbogățindu-se întruna, prin cele mai josnice mijloace, Scatiu intră și în politică, ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
anchetarea țăranilor dintr-un sat prahovean răsculat. Astfel construit, romanul asociază idilicul, lirismul cu incisivitatea observației, romantismul idealizant cu realismul brutal. Aliajul artistic contrastant include și o optică ideologică disjunctivă, în viziunea romancierului toată vina pentru soarta țăranilor având-o arendașii; în schimb, boierul, demofil prin definiție, îi este țăranului părinte. Proprie literaturii române cu tematică rurală din secolul al XIX-lea, această viziune va orienta la începutul secolului următor literatura sămănătoristă. Tănase Scatiu se definește caracterologic încă din primul volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Tănase Scatiu se definește caracterologic încă din primul volum al ciclului, cel de-al doilea susținând prin noi detalii dominantele portretului său moral. Fiu al unui argat și al unei femei respingătoare, „groasă, buhavă, murdară”, meschină, abrutizată de alcool, ambițiosul arendaș unește în felul de a fi explozii de energii necheltuite ale omului din popor cu tarele sufletești ale specimenelor din straturile de jos societății. Ros de frustări sedimentate și cu apriga dorință de a sui pe scara socială, e în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Rând pe rând, Viața la țară, Tănase Scatiu, Lydda trec dinspre proiecte, intenții, sens avut în vedere, schițe de personaje, situații și conflicte către realizarea ca atare, cu dezvăluiri, în scrisori, despre geneză și elaborare, demne de toată atenția. Parvenirea arendașilor îl interesează dintr-un unghi al sociologiei și psihologiei sociale (Tănase Scatiu în special), nu își ascunde dorința de a-i „judeca” în proiecția dată imaginii lor ficționale, dar fără nimic schematizant, fără a-i transforma în fantoșe; „tendința” (nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. Indecis la început între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
toate privințele, prin separare la cancelarie și prin interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările și arenzile se află pe seama voievozilor. De aceea, în ilustrele berate ce vor fi date în mâinile celor ce vor fi trimiși cu misiune sau arendașilor să se precizeze că ele, având în vedere separarea celor două țări kalem, fac excepție și să nu se strângă din cele două țări amintite dările și arenzile existente în clipa de față în cuprinsul împărăției și nici dările și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
persoana întâi, în încercarea conștientă de a sublinia limitata noastră putere de cunoaștere a subiectului. Motivele acestui mod de abordare a temei se găsesc în "Let Us Now Praise Famous Men2", atunci când James Agee face următoarea afirmație în legătură cu unul din arendașii despre care scrie: "George Gudger este un bărbat, etcetera. Dar este evident că în încercarea de a-l descrie (exemplifica) cât mai aproape de realitate, sunt limitat de faptul că îl cunosc cât îl cunosc, și numai în modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Un călător autentic este un străin ce reușește să înțeleagă oamenii pe care îi întâlnește în drum" (9). Trachtenberg exprimă o idee asemănătoare prin "schimbul său de subiectivități". La un moment dat, Caldwell descrie o familie săracă - și înfometată - de arendași albi din Deep South. Printre alte detalii, Caldwell redă și imaginea a doi sugari flămânzi ce sunt alăptați de o cățea. Dar probabil cea mai impresionantă descriere a lui Caldwell este cea în care prezintă un membru mai tânăr al
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din acea vreme, așa cum nimic altceva nu ar fi reușit" (485). Chiar dacă jurnalismul literar nu a "dominat scena încă mulți ani de acum înainte", s-a dovedit durabil și urma să înflorească din nou odată cu noul jurnalism. Prin descrierea vieții arendașilor albi și săraci din Sud și a altor grupuri marginalizate, Anderson și Caldwell au anticipat probabil cea mai importantă lucrare de acest gen, Let Us Now Praise Famous Men (Și acum să-i preamărim pe oamenii celebri, n. trad.), publicată
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
erau descriși într-o manieră menită să amuze sau să distreze cititorii bogați și puternici ai revistei Fortune" (145). Săracii erau, într-adevăr, reduși la stadiul de brute senzaționale. Dar, după ce s-a implicat în viața a trei familii de arendași din Alabama, Agee nu a mai reușit să își înlăture propria subiectivitate din povestire. În schimb, în prefață a mărturisit că a început să scrie această carte cu scopul de "a recunoaște măreția unei secvențe de existență neimaginată/nebănuită și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a înțelege subiectivitatea altora, cum ar fi cea a arendașului George Gudger: "George Gudger este un bărbat, etc. Dar, bineînțeles, în efortul de a scrie despre el (spre exemplu) pe cât de sincer pot, văd că sunt limitat. Îl cunosc numai atât cât îl cunosc, și numai din perspectiva din care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ucenicii Domnului sunt „ucenicii” sau „învățăceii” Săi. Ulterior, Sf. Pavel a încercat să ierarhizeze vocațiile, situând învățătorii în urma apostolilor și a profeților (I Corinteni 12, 28). Acești membrii activi ai Bisericii erau, desigur, creștini înzestrați cu o charismă specială, pricepuți arendași ai memoriei lui Israel, dar și neguțători gata să comunice cu slujitorii unui „Dumnezeu necunoscut”. Pentru candidații la botez ai Bisericii primare, un riguros parcurs catehetic era la fel de important precum mărturisirea păcatelor înaintea Sfintei Împărtășanii. Volumul și densitatea învățăturilor creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
european care rămîne slab populat, fenomenele de suprapopulare relativă care caracterizează această perioadă. Sistemul agricol se bazează, mai mult ca niciodată, pe marele domeniu, ajuns la forma sa cea mai dcsăvîrșită între Rin și Sena, grație registrelor funciare ținute de arendași polipticuri -, și mai ales cel al lui Irminon, abate de Saint-Germain-des-Prés, la începutul secolului al IX-lea. Și aici, se observă mici schimbări în raport cu epoca precedentă, doar o perfecționare a sistemului și, bineînțeles, o creștere în suprafață a domeniilor deținute
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
între secolele X-XIII, dar a și slăbit sau, mai degrabă, și-a schimbat natura. Senioriei funciare clasice, care, am văzut, a cunoscut importante răsturnări începînd cu epoca carolingiană dezmembrare a marilor domenii, știrbire a rezervei, distribuită ca loturi unor noi arendași sub formă de contracte perpetue sau contracte de arendare și de arendare mixtă (métayage), rarîmițarea loturilor de pămînt ale țăranilor dependenți (manse), transformate în loturi mai restrînse (masures, casaux, villainage), pentru care seniorul percepe o redevență fixă în bani (cens
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]