4,072 matches
-
goliciunea lor. Am ancorat la vreo câteva sute de metri. Barcagiul mi-a întins o masca și un tub pe care le încercam pentru prima oară. În spatele lui, înotam lent deasupra unui peisaj pietrificat cu blocuri imense, printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aleii, la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu, lucios. Arăta ca un detonator cu telecomandă dintr-un thriller. Reacționa exagerat. La primul semn de obiecție argumentată, voia să tragă obloanele. Se bucurase de respect public atâta vreme - doisprezece ani -, încât credea că i se cuvine; nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte puțin din noi amândoi. Îi atinsese gura și-l văzuse zâmbind într-o fâșie de lumină argintie a lunii. Gata să vină oriunde ar fi avut ea nevoie. Nu rosti nici o obiecție cu voce tare, dar ceva nu era în regulă cu un mușchi minuscul de pe buza lui de sus, care spunea: Fără copii. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mulțumirea din sufletul meu ca să mai văd și mâine minunile de după ploaia lui Dumnezeu. 2012 O fată simte nevoia să spună S-au dus vacanțele, ca apa-n nisip se-ntorc speranțele, cam slabe la chip. Vara, cu zarea ei argintie, se-ndepărtează așa de repede!... Amintirile intră-n veșnicie, ca uitarea sub a timpului lespede. Am stat o vară în slip, fără slip pe plajă cu lenea și nemișcarea. Vecina mea, marea, mă-demna să-nfirip relații cu împrejurarea... Legămintele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care intrase îl obliga să treacă pe lângă acest grup de... curteni. Așa că, de fapt, pe ei îi observă mai întâi. După care, trebui să se întoarcă cu privirea la dreapta pentru a-l vedea pe băiatul îmbrăcat într-o costumație argintie, strălucitoare, care stătea pe tronul auriu. Era evident că băiatul îl văzuse pe el și escorta sa. Pentru că până ce Gosseyn să-l observe, băiatul deja ridicase mâna. Câteva secunde mai apoi, acesta vorbi cu aceeași voce de copil, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mâna pe una dintre decorațiile de pe umărul stâng al uniformei sale. Obiectul mic, strălucitor pe care puse mâna se afla prins de un lănțișor. Draydart ridicase obiectul la ureche. Și părea că ascultă. După numai câteva secunde lăsă mica decorație argintie să cadă la locul ei. După asta, se răsuci către grupul de curteni și spuse: - Trebuie să ne mutăm în... Iarăși fusese folosit un cuvânt pe care Gosseyn nu-l înțelese. Acesta suna ca "șnur". Dar înțelesul esențial era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
străzile cenușii cu case în care oamenii stau adăpostiți cu toții cu o hîrtie neagră în fereastră. M-am gîndit la lacuri, la canale mari și mici, la pîraie și la rîuri. M-am gîndit mai ales la apă, pentru că apa, argintie, e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe umerii tatălui meu, iar tatăl meu e mic și plăpînd și deloc puternic. Cred că trebuie să fi fost o regatta sau o altă festivitate la care am fost, pentru că în memoria mea, rîul este un covor de unduiri argintii pe care plutesc nenumărate ambarcațiuni mari și mici. Am participat de atunci la multe astfel de zile festive și deși se spune că prima impresie este întotdeauna cea mai puternică, eu nu simt că bucuria mea cu astfel de prilejuri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
liniștit al rîului cu orașul. Ne-am oprit la jumătatea podului. Tatăl meu m-a ridicat pe umeri și m-a lăsat să mă aplec peste gard și să privesc în jos. Văzută de atît de aproape, apa nu era argintie, ci de un albastru-gri și verde. În clipa în care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oamenilor care nu au a se teme de nimeni, de după masa comitetului acoperită cu hîrtii și pahare și sticle de bere și avînd în spate rafturile acoperite de cupe și alte trofee, figurine de bronz închipuind zeități ale apei, plachete argintii și bărci cu vîsle în miniatură. Dar chiar atunci nu am avut timp pentru sentimentele tatălui meu. Îmi imaginasem: era posibil. Am citit regulile și am făcut cercetări. Teoretic, oricine putea deveni membru al clubului. Tot ce simțeam erau bătăile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o ușă din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l amintea Lanark, cu părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă corp, iar părul cărunt dat cu briantină și haina argintie sclipeau umede. Se apropie cîțiva pași de parcă ar fi avut șoldurile lipite, apoi se prăbuși înainte pe podea cu un pleoscăit. Rămase în postura în care stătuse în picioare, numai că acum capul îi era dat pe spate și rînjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și altcineva rîse încet. în cele din urmă, își crăpă pleoapele cît o geană. Era gol pe un pat, cu un prosop curat peste organele genitale. Două fete în rochii albe stăteau la picioarele lui, tăindu-i unghiile cu forfecuțe argintii. între capetele lor plecate văzu cadranul unui ceas de pe perete - un cadran mare, alb, cu un secundar subțire și stacojiu care se rotea în jurul lui. Privi spre dreapta. Din umăr îi creștea un braț obișnuit, de om. CAPITOLUL 7. Institutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau poate era în spatele lui și-l vedea oglindindu-se într-un ghețar din munții din față. Nu se observa nimic altceva în afară de lumina solară și norul lăptos, cu un singur vîrf care răsărea din el. Pîrîuri ca niște fire argintii curgeau repezi prin văile înguste, spre pantele de jos și contururile albe ale cascadelor se prăvăleau din vîrfurile stîncilor în nori. Văzu că acest vîrf nu era un simplu con, ci mai multe creste laolaltă, despărțite prin văi. Una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o inteligență care nu face decît să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abțină să strige să i se dea drumul, căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era o emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri șaptezeci și patru și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii de curba tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era o emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri șaptezeci și patru și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii de curba tavanului, era silit să se aplece peste stomacul sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă fuseseră și înainte. încercă să apuce mîna care se mișca, dar aceasta se încleștă. — Da, sînt lipsită de apărare în partea aceea. De ce nu faci uz de forță? — Rima! — Nu sînt Rima ta. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care e rănit mereu. Așa sînt și eu, dar am curaj, curajul de a nu-mi păsa și de a strînge pumnii. Pleacă! Nu vezi ce se întîmplă? De la umăr la încheietură, brațul îi era presărat cu pete și stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și o pieptăna cu dreapta, observînd cum negrul părului părea prăfuit din pricina firelor argintii. Nu-i venea nici un cuvînt pe limbă, iar pieptănatul îi dădea un sentiment de apropiere, netulburat de tensiunea cuvintelor. Ținînd mîna soției și uitîndu-se prin fereastra din apropiere, domnul Thaw zise: — Ai o priveliște frumoasă de aici. Mai jos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vîrful acela, înconjurat de munți și lacuri adînci, să poată vedea cu un telescop această fereastră de bucătărie, o pată de lumină într-o ceață joasă, undeva în sud. Cerul obscur se desfăcu în nori ca niște munți, cu fîșii argintii între ei. Domnul Drummond stătea pe spate, rezemat de pernă, sforăind cu zgomot prin gura deschisă. — Lăptăria o să se deschidă curînd, spuse Drummond. Janet, uite o jumătate de coroană. Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
universul de dinaintea creației, cînd duhul lui Dumnezeu plutea peste ape. O să-l pictez pe peretele din spate, de jur împrejurul celor trei ferestre. — O, vai, dar asta e o suprafață foarte mare. — Da, dar o s-o fac în albastru închis cu vălurele argintii. Știința modernă crede că haosul primordial era compus din hidrogen. Nu pot picta hidrogenul, așa că mă voi menține în linia vechii noțiuni ebraice de univers cuprins de ape. Și grecii credeau că totul e făcut din apă. — Știam că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]