3,560 matches
-
destin tragic, cel al eroului care dă și titlul romanului. Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Această particularitate se realizează prin elementele specifice de structură și de com poziție ale romanului. Astfel, diegeza este structurată pe mai multe planuri ce inte grează mitic și simbolic existența familiei și existența comunității. Planul monografic evocă o civilizație pastorală arhaică, bazată pe un cod moral și comportamental, pe credințe, obiceiuri și „rânduieli“ străvechi. Incipitul rezumativ ia forma unei legende cosmolo gice, cu funcții multiple. În primul rând, legenda încadrează existența pastorală întrun univers în care Dumnezeu a pus rânduială și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scient, dublată de perspectiva subiectivă a unor personaje focalizator. Spațiul paradig matic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar incidență o reconstituim prin analogie (majoritatea cauzelor cunoscute astăzi existau, unele, cum sunt infecțiile și traumatismele obstetricale, fiind în trecut mai numeroase). prostia, care astăzi este identică cu oligofrenia, este o noțiune care și-a restrâns înțelesul. În sens arhaic, semnificația cuvântului era corelată, mai ales în Moldova, de situația socială. Celebrul răspuns din nuvela Alexandru Lăpușneanu: "Proști, proști, dar mulți", ca și termenul, sintetic, de prostime sunt ilustrative în acest sens. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secolul al XIX-lea, prin aportul și apoi creația de lucrări științifice, terminologia medicală științifică se impune, înlocuind pe aceea populară. O parte din expresiile acestea vor supraviețui însă subsidiar, menținându-și circulația în cercurile largi păstrându-și unele caractere arhaice, în special în mediul rural, amestecându-se și cu unele adaptări, mai ales în mediul urban. În ansamblu, terminologia populară, fiind depășită ca utilitate practică, a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei în trecut, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
transparentă. Ceea ce ne va ajuta este îndeosebi imaginarea și descrierea unor limbaje primitive, așa-numitele „jocuri de limbaj“. Expresia stă la Wittgenstein pentru „sisteme de înțelegere“ prin care copiii învață limbajul adulților, prin care comunică între ei membrii unei comunități arhaice puțin evoluate din punct de vedere cultural. Jocurile de limbaj ne permit să vedem mai bine deosebirile dintre situațiile în care o expresie a limbajului funcționează sau, dimpotrivă, „este scoasă din circulație“. Ne devine mai clar că înțelegerea unei expresii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje religioase. Pe acestea le privea drept practici care răspund nevoilor sufletești ale membrilor comunității. Era interesat să afle cât mai multe despre religiile arhaice. A citit și comentat cu Drury Creanga de aur a lui James G. Frazier. Iar în 1931, a pus pe hârtie câteva observații pe care i le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor efecte utile din punct de vedere practic, material și că, din acest punct de vedere, ar exista o deosebire semnificativă între
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor efecte utile din punct de vedere practic, material și că, din acest punct de vedere, ar exista o deosebire semnificativă între magie și religie.60 354 GÂNDITORUL SINGURATIC El susținea că toate ritualurile magic religioase răspund nevoilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
apoi satisfăcuți.“61 Wittgenstein reacționa îndeosebi împotriva supoziției lui Frazier că baza acestor practici o constituie anumite opinii, care se dovedesc eronate deoarece nu se obțin efectele practice urmărite.62 Admițând că poate exista o corupere a formelor de viață arhaice, astfel încât oamenii să creadă că prin ritualuri magice ar putea să-și satisfacă dorințe și interese de ordin material, Wittgenstein credea că în forma lor autentică, originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii ei. Magia a înfățișat o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele naturii: „Ce îngustime a vieții sufletești la Frazier! Ce incapacitate de a înțelege o altă viață decât cea englezească a epocii sale!“64 Un antropolog de teren, care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
perfect. În general, sistemele de scriere corespund sistemelor fonologice din epoca în care se stabilesc, dar nu se modifică în continuare o dată cu "evoluția" sunetelor 225. O manifestare concretă a voinței, arată Philippide, este preferința limbii scrise pentru conservarea unor forme arhaice și reducerea, pe cale analogică, a multora dintre faptele de limbă care sînt excepții de la regulile generale. Voința trebuie să țină cont de uz, căci, dacă limitele uzului sînt depășite în favoarea unor stadii mai vechi ale limbii, se ajunge la un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ici-colo se întâlnesc la Nichita moduri de frazare à la Jacques Prévert (Lecția despre cub, Lecția despre cerc, Pușca); în niște voioase Strigături se întrevede Miron Radu Paraschivescu din ale lui Cântice țigănești. Atras de toate, îl vedem trecând de la arhaica epopee orientală Ghilgameș la Cartea lui Iov, de la Homer la Marc-Aureliu și Petronius, de la Shakespeare la Tolstoi; îi rețin intresul, momentan, Camus, Kafka, Truman Capote, Salinger și alții; la lectura scrierilor lui Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
afirmă nevoia de perspective largi. "Fixat pe un centru (centru al lumii), turnul e un mit ascensional și, precum clopotul, traduce o energie solară generatoare" (Jean Chevalier, Alain Gheerbranat, Dictionnaire des symboles, 1982). Cezar Ivănescu se lasă în voia simbolismelor arhaice, cu solemnitățile lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul Unghiului, Turnul, Turnul Cavalerului Plâns, Turnul Copilului mort, Turnul Blând, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morții: Blum-blum se auzea Viermele căzând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al cerbului vorbea Mircea Eliade; lui Blaga îi vorbește Cerbul cu stea în frunte, în ipostază magică; Mihai Ursachi invoca Moartea și viața căprioarei; Cerbul e prezent în lirica lui Ioan Alexandru. Cerbul (observă interpreții miturilor) ar fi o "imagine arhaică a reînnoirii ciclice", "vestitor al luminii", simbol al "rapidității", al "longevității", dar și al "melancoliei" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Ed. Laffont / Jupiter, 1982). Pe fundalul unei copilării scindate cu amintiri de război poetul din Țara de Sus
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure, sora mea, la tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv, "privind în amintire" spre "Carpații veșnici", ascultând depărtări unde "buciumă vise", își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și ai vǘndǘnilor. Acele valuri de pământ măiestru acoperite cu piatră n-au fost o surpriză pentru arheologi, ele fiind pomenite de patru ori în manuscrisul rambut 23b (MR23b), unde s-a specificat chiar și lungimea inițială a construcției. Echivalând arhaica unitate de măsură rumbat cu sistemul metric, vom constata că vechiul val (scos deja parțial la suprafață) se întindea pe exact trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri o trecere la fix o sută douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
explicit. S-a îndepărtat pe drumul lui, în tăcere. Și-a contrazis maestrul, care afirmase în Șamanismul (1951) că acesta a fost influențat de sistemele religioase sud-asiatice ale Indiei, Tibetului, Iranului sau Mesopotamiei. Or, tocmai pentru că e vorba despre "tehnici arhaice ale extazului", Culianu arată că influența se putea produce mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
H. Este vorba, în special, despre Lao-tzî și Confucius în China și de Buddha în India, care au trăit într-o epocă de bulversări profunde, fiind adevărați revoluționari ai spiritului uman, care au adus răspunsuri inedite față cu plafonarea sistemelor arhaice de gîndire, propunînd noi raporturi cu transcendența, cu cosmosul, cu societatea, cu existența, cu viața și moartea etc. Învățăturile lor se împrumută mutual, generînd multiple evoluții, deschizînd noi orizonturi. Este aproximativ aceeași perioadă în care grecii i-au dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și ai vǘndǘnilor. Acele valuri de pământ măiestru acoperite cu piatră n-au fost o surpriză pentru arheologi, ele fiind pomenite de patru ori în manuscrisul rambut 23b (MR23b), unde s-a specificat chiar și lungimea inițială a construcției. Echivalând arhaica unitate de măsură rumbat cu sistemul metric, vom constata că vechiul val (scos deja parțial la suprafață) se întindea pe exact trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri o trecere la fix o sută douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de pildă decalajul dintre faptă și imaginație, sau cel dintre știință și conștiință ș.a. Rămîn ideologia și imaginația în urma tehnologiei? Nu cred. Se potențează reciproc. Iar simțirea noastră vine și ea din urmă. Cel mai prost sincronizat pare trupul omului, arhaic, sexuat, (ne)rușinat, drapat în personalități dizarmonice. Acest decalaj prometeic constituie obiectul acestei încercări. Prin urmare, cine impune ritmul? Eu cred în mersul ideilor, chiar dacă adepții tehologismului se aruncă într-o stare colectivă realmente patologică. Nu cred în depășirea fanteziei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
capitalului, care trebuie să rămînă un instrument de schimb și nu de dominare a oamenilor, nu o entitate independentă guvernată de legi proprii. Pe planetă ar exista de fapt două lumi: una modernă, laică, industrială și științifică, și o alta arhaică, mistică, medievală și extremistă. Prima lume e guvernată de marele capital, vectorul principal al progresului. Cea de a doua e marcată de diferențe culturale și cultuale, care conduc la contradicții și conflicte autodestruc-tive. Geografic, civilizația modernă cuprinde Americile, Europa, Australia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a doua e marcată de diferențe culturale și cultuale, care conduc la contradicții și conflicte autodestruc-tive. Geografic, civilizația modernă cuprinde Americile, Europa, Australia, CSI, Japonia, China, Coreea și poate Indonezia, între care există o competiție privind împărțirea puterii; în timp ce lumea arhaică ar include Africa, lumea musulmană și continentul indian, cu tendințe încurajat autodestructive, cum spuneam, care ar putea fi evitate numai printr-o bună guvernare a lumii. Exemplul trebuie dat întîi la scară națională, dar pentru asta gîndirea și acțiunea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și a sănătății, dar și modalitatea de a participa la dinamica vieții sociale, „de a rămâne în joc”, de a se distra și de a uita trecerea timpului. În fazele I și II, consumul a contribuit la eradicarea tradițiilor sociale „arhaice”; de-acum înainte, el e mobilizat pentru a diminua sentimentul intim al îmbătrânirii. Mai mult chiar ca alte categorii de vârstă, hiperconsumul senior funcționează ca un fel de terapie cotidiană, o modalitate de a îndepărta sentimentul inutilității, angoasa singurătății și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]