2,123 matches
-
muntoase. În 1016 l-a învins pe Sveinn Hákonarson, stăpânitor de facto al Norvegiei, în Bătălia de la Nesjar, și în doar câțiva ani puterea sa atinsese un nivel fără precedent în istoria regalității norvegiene. Anihilase toți "regișorii" din sud, zdrobise aristocrația, obligase poporul să accepte creștinismul peste tot în regat, și-a întins suzeranitatea asupra Insulelor Orkney, condusese o expediție de pradă încununată de succes în Danemarca, și reușise să încheie pace cu regele Olof Skötkonung al Suediei prin Țorgnýr Legiuitorul
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor și confiscărilor; ei solicită transformări politice și sociale. La rândul său, țărănimea a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat serios regimul shogunatului. Tot nemulțumiții invocau numele împăratului ostracizat, apelând la aristocrația de curte (kuge), de asemenea, sărăcită și desconsiderată. Pe acel fond general de dezamăgire și nemulțumire a renăscut, începând cu secolul al XVIII-lea, cultul împăratului și s-a pregătit, astfel, intelectual și ideologic, calea restaurării împăratului în rosturile sale
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
în urma Revoluției din 1848 și agitațiilor politice din Regatul Unit, Carlyle a publicat o colecție de eseuri intitulată „"Latter-Day Pamphlets"” („"Pamfletele zilei din urmă"”) (1850), în care a atacat democrația ca fiind un ideal social absurd, dar condamnând de asemenea aristocrația ereditară. Cea din urmă era paralizatoare, cea dintâi un nonsens : de parcă s-ar putea afla adevărul numărând voturi. Ar trebui să guverneze cei mai capabili. Dar cum se pot recunoaște cei mai capabili, și în ce măsură trebuie să-i urmăm, Carlyle
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
apoi, au exercitat un rol important politic și militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai ales la aristocrația militară a populației normande, iar numele de "normanzi" este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
nordul țării pentru a încerca să adune o armată. În același timp regina a plecat la Paris. În toată țara atmosfera era încordată; populația era împărțită între susținătorii regelui și susținătorii parlamentului. Carol cu armata sa, finanțată în special de aristocrație, controla nordul și vestul țării, a căror orașe principale erau Nottingham și Oxford, iar Parlamentul controla Londra și sud-estul țării. După câteva negocieri inutile, a fost declarat războiul. În 23 octombrie 1642 are loc prima bătălie între cele două armate
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
intelectualității ungare. După ce la 18/28 septembrie 1600 Mihai Viteazul este înfrânt în bătălia de la Mirăslău, Clujul se va răzbuna pe oamenii acestuia. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de Dieta de la Cluj (formată din aristocrația maghiară), condusă de Ștefan Csaky, unul dintre liderii grupării nobiliare care dorea răsturnarea situației politice din Transilvania. Novac va fi condamnat la moarte împreună cu preotul Saski. Ulterior aceeași soartă o vor avea și alți oameni ai lui Mihai Viteazul: Ioan
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
papale prin care proclama cruciada împotriva Languedocului. Pentru mobilizarea cavalerilor catolici în luptă, cruciaților li s-a oferit drept răsplată stăpânirea asupra pământurilor ereticilor. Această ofertă i-a atras numeroși nobili din nordul Franței, care au intrat în conflic cu aristocrații din sud. Campaniile militare ale cruciadei pot fi împărțite în trei categorii după ani: Până la mijlocul anului 1209, cam 10.000 de cruciați se adunaseră în Lyon și începuseră marșul spre sud. În iunie, Raymond de Toulouse, dându-și seama
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
Această acțiune este considerată ca evenimentul declanșator al războaielor Husite, care au durat până în 1436. A doua defenestrație de la Praga a fost un eveniment care a avut loc în 1618, la începutul războiului de treizeci de ani. O parte a aristocrației din Boemia s-a revoltat ca urmare a alegerii în 1617 a lui ducelui catolic de de Styria, Ferdinand, ca Rege al Boemiei pentru a-i urma la tron împăratului Matthias al Sfântului Imperiu Roman. În 1617, oficialii catolici au
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
abatele din Guillaume de Volpiano, a cărui mănăstire din Fécamp dobândise exempțiunea, în impunerea reformelor de la Cluny. Acestea au fost favorizate de creșterea demografică și economică în ținut între finele secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Aristocrația normandă era asimilată pe atunci celei autohtone și supuse unui proces continuu de înnoire prin imigranți franci. Un puternic promotor al sistemului feudal a fost Robert I. Magnificul, duce al Normandiei între 1027 și 1035. Reformele sale, justificate de necesitatea
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
de "Concerto Grosso" Op. 6 a lui Händel este inspirată după propria colecție "Concerto Grosso" Op. 6 a lui Corelli. Societatea muzicală a Romei îi este datoare lui Corelli. A fost primit de unele dintre cele mai mari cercuri ale aristocrației și pentru o lungă perioadă de timp a condus concertele de luni ale cardinalului Ottoboni. Corelli a murit la Roma cu o avere de 120.000 de mărci și cu o colecție valoroasă de lucrări de artă și viori, singurele
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
l-a privat de somn. Noaptea, după ce Louis Charles adormea, Simon îl trezea, strigându-l. După ce prințul dădea fuga la el, Simon îl trimitea înapoi cu un șut, strigându-i invective. Louis Charles a fost învățat să-și înjure familia, aristocrația și să-L hulească pe Dumnezeu. A fost forțat să bea și, în cele din urmă, s-a deprins cu băutura. Au fost aduse prostituate și a fost forțat să se culce cu ele, de la care s-a molipsit de
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
din epocile mai târzii au învățat că arderea cărămizilor le va face mai rezistente. Muzica și cântecele formau o parte importantă din viața Mesopotamiei. Unele cântece erau închinate zeilor, altele descriau evenimente importante. Muzica și cântecele erau destinate în principal aristocrației și regilor, dar de ele se bucurau și oamenii obișnuiți, care cântau și dansau în casele lor sau în piețe. Cântecele se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise informații importante despre
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
ani în care era permisă căutarea țăranilor fugiți de pe moșii. Ucazul din 1607 introducea sancțiuni pentru cei care ascundeau sau păstrau țăranii fugari. Trebuia plătită o despăgubire fostului proprietar și o amendă în visteria statului. Cea mai mare parte a aristocrației ruse(dvorianstvo)]] era mulțumită de perioada lungă de timp în care un fugar putea fi căutat. Marii proprietarui din sud erau interesați însă de un termen de căutare mai scurt, dat fiind faptul că majoritatea fugarilor își căutau refugiu în
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
1331 - Go-Daigo este exilat în insula Oki, pe coasta de est a Japoniei. Hojo Takatoki îl instalează pe prințul Kogon (ramura Senior) ca împărat până în primavara anului 1333. Toate proprietățile imperiale sunt confiscate de către guvern. (Mai târziu, chiar și kuge, aristocrația de curte, își pierde pământurile și traiește saracacios, la mila shogunatului.) Primăvara 1333 - Go-Daigo scapă din exil și reia revolta, de această dată în fruntea unei mari răscoale, care a inclus mulți șefi militari puternici, nemultumiți de dominația familiei Hojo
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
petrecut sub conducerea lui Ntare Rugama, care a guvernat națiunea între 1796 și 1850 și a dublat teritoriul regatului. Regatul Burundi a fost caracterizat de o autoritate politică ierarhică și de schimb economic tributar. Regele, numit mwami a condus o aristocrație princiară, (ganwa), care deținea cea mai mare parte a pământului și percepea taxe și tributuri de la fermierii locali și de la crescătorii de vite. La mijlocul secolului al XVIII-lea regalitatea tutsi și-a consolidat autoritatea asupra pământului, producției și a distribuției
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
împotriva acestor restricții, Anna a avut sprijinul acelei părți a nobilimii care se temea mai mult de oligarhie decât de autocrație. Principiul autocratic de conducere a avut tot timpul, indiferent de luptele haotice pentru putere, un sprijin puternic din partea majorității aristocrației ruse. Anna a murit în 1740, iar nepotul ei minor a fost proclamat țar ca Ivan al VI-lea. După mai multe lovituri de palat, până in cele din urmă, tânărul țar a fost înlocuit cu fiica lui Petru cel
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
toate funcțiile de conducere ale instituțiilor politice, unităților militare, fabricilor, spitalelor și sistemului de aprovizionare cu alimente. Astfel s-a năcut sistemul "nomenclaturist", care avea să evolueze până la stadiul în care putea fi caracterizat ca o grupare închisă, o nouă aristocrație birocratică. Teoretic, acest sistem trebuia să fie democratic, de vreme ce toate organele de conducere erau alese de jos în sus, dar urma să fie și centralizat, de vreme ce corpurile inferioare erau subordonat direct și fără drept de apel organizațiilor superioare. În practică
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
a fost ales rege Matia, în vârstă de 18 ani, care trebuia să fie răscumparat și adus de la Praga. a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei și domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. Aristocrația de rang înalt însă nu s-a împăcat cu prezența lui pe tronul Ungariei și a uneltit pentru a-l detrona. Conform legendei, marii nobili ar fi reușit să-și pună planul în aplicare cu ajutorul reginei "Beatrice", soția regelui. Medicul
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
de seamă a ultimului rege din dinastia Jagiellon, Sigismund al II-lea Augustus. Decesul său din 1572 a fost urmat de o perioadă de trei ani de interregnum în timpul căreia s-au făcut anumite modificări constituționale, care au crescut puterea aristocrației ("șleahta") și a pus bazele unei monarhii elective. Uniunea statală a ajuns la culmea puterii în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Seimul, puternicul său parlament, era dominat de nobilii care nu s-au arătat dornici să participe la
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
erau baza sistemului politic polonez, (care includea garanții nemaiîntâlnite pentru libertățile religioase). De-a lungul timpului, "Articolele Henriciene" au fost unite în "pacta conventa", angajamente specifice pe care și le lua regele ales. Din momentul alegerii, regele era efectiv partenerul aristocrației și era permanent supervizat de senatori. Fundamentul federației, "Libertatea de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
moartea regelui Ludovic al XIV-lea și diverse facțiuni au început deja lupta pentru a dobândi suporteri. Orléans s-a bucurat de sprijinul multora din nobilimea franceză veche ("noblesse d'épée"), descendenți din cavaleri medievali, spre deosebire de "noblesse de robe", noua aristocrație a recent înobilaților avocați și funcționari publici. Ludovic al XIV-lea a exclus de multe ori "noblesse d'épée" de la guvernare în favoarea burgheziei de rând, pe care o putea controla mai bine. Astfel, "noblesse d'épée" tânjea pentru o schimbare
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
deveni doamnă de onoare a reginei, i-a acordat titlul de "marchiza de Pompadour". Publicul a acceptat, în general, metresele lui Ludovic al XIV-lea, care, în afară de Madame de Maintenon, toate au fost alese din cele mai înalte sfere ale aristocrației și au avut o influență foarte mică asupra guvernului. Dar că regele s-a compromis cu un om de rând a fost considerat a fi o rușine profundă. Curând au existat sute de calomnii numite "poissonnades" (un cuvânt asemănător cu
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
se alăturaseră mișcării în anul 1941 ("primii luptători" cum erau numiți), a determinat conducerea comunistă a Iugoslaviei să oprească acțiunea de colectivizare și să permită, chiar dacă restricționat, dreptul de proprietate privată asupra pământului. S-a realizat exproprierea totală a latifundiilor aristocrației musulmane și stingerea ultimelor obligații feudale ale țăranilor. În cadrul fostei Iugoslavii, Bosnia era una din republicile sărace, astfel că, în conformitate cu preceptele comuniste s-a acordat o atenție deosebită industrializării. Deoarece Bosnia dispune de resurse de cărbune, s-a acordat o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
geschlecht" sau "slahta" ("cămin, familie"), la fel ca multe alte cuvinte poloneze din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
bază pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]