1,870 matches
-
de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și cu o cruce sub formă de trifoi, argintată, În fiecare pătrat. Deasupra se vede ce a mai rămas din cavaler
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mămăica părea, ca și domnul Proharcin, o forță. Ceva deosebit de impresionant, ceva redutabil emana din noua ei postură. Nu-i vorbă, și în viață fiind, mămăica era o forță. Înaltă, voinică, autoritară, dintr-o bucată, nu lipsită de o anume aroganță de fostă mare negustoreasă, necazurile (moartea prematură, tragică a unicului ei copil, mama Doinei, anii de detenție, de canal, de deportare) nu izbutiseră s-o frângă. O marcaseră însă, lăsaseră urme vizibile, îi zdruncinaseră sănătatea. Suferea de tensiune, de inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își dojenește fără supărare, cu un fel de aroganță blândă, pedagogic, partenerul, când acesta greșește, gafează. Iar badea Emil gafează din ce în ce mai des, însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta înseamnă enorm pentru mine acum, în mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dispreț strivitor, ca niște nulități intelectuale și, ̀ n plus, horribile dictu, de dreapta. Suficiența nemaipomenită, autoidolatrizarea binomului Sartre-Beauvoir, cinismul facil și lipsit de spirit, impudoarea sexuală (nu șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii prieteni, dau cititorului un sentiment dezagreabil, adică, strict etimologic, de antipatie, de simțire antagonică, de inversul oricărei forme de simpatie. Această doamnă scrisese
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu ochiul "ăstuia" (adică eu), că am avut un comportament ciudat, dar că abia astăzi dimineață a observat lipsa ceasului care știa că era pe masa de lucru, la vedere. Cum amândoi am tăgăduit în continuare, ba chiar cu oarecare aroganță, s-a tocmit un proces verbal, urmând să ne prezentăm, după amiaza, la Poliție. Eram așteptați la ora trei. Disperarea noastră era totală. Cinstea însemna, în acei ani, ceva mult mai important decât astăzi. Un elev hoț era condamnat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
solemnă. Dar Giovanni, cu simplitate și candoare, s-a dezvinovățit: «V-ați dat seama și dumneavoastră, domnule colonel, că nu sunt făcut pentru aceste lucruri. Lăsați-mă în cazarmă; eu mă simt bine aici cu bolnavii mei». Nu era nici o aroganță în tonul tânărului soldat. Colonelul, care deja îl stima pentru dăruirea și seriozitatea pe care o punea în munca lui, a rămas subjugat de candoarea privirii și de fascinația misterioasă pe care o emana acel tânăr aparte. Și s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de atâtea ori, și anume că e un funcționar corupt, ziarul duminical m-ar fi publicat fără șovăire. Ar fi fost o polemică de idei. Eu însă prefer să afirm ce văd cu ochii mei: amestecul de siguranță de sine, aroganță și confuzie intelectuală care se poate citi pe chipul prim-ministrului adresându-se publicului parcă prin somn. Cotidianul, 24 ianuarie 2003 Pro domo Când gândești, spunea Platon, sufletul se întreține cu sine însuși. E oricum altceva decât un monolog. Dar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
este absurd și ridicol, mi-a răspuns, cu o voce șoptită, "Nici vorbă, Peter, sunt un gânditor mare". Literatura despre această maladie mintală rămâne deocamdată săracă și, din acest motiv, incidența ei este rară, în ciuda faptului că multe persoane manifestă aroganță și insolență în comportament. Deși sunt prizonieri ai propriului sistem delirant, mulți pacienți continuă să ducă o viață aparent normală, astfel încât, mai ales dacă este canalizată spre forme de manifestare social acceptabile, boala poate rămâne neobservabilă multă vreme. Alții, însă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre acele false muze și înțelegându-și drama de a iubi prea mult, acest încercat al dragostei, ofensate de aroganța sufletelor insignifiante prin lipsa afectivității, se va retrage și el cu pasul apăsat al dezamăgirii spre apusuri ce promit desferecarea altor poteci pentru sufletul avid de înălțimi spirituale. Astfel, se va întâlni cu noaptea, recunoscând-o drept regatul împlinirilor sale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că ființa umană are de optat între a fi asemeni răstignitului din dreapta lui Hristos crucificat sau asemeni celui din stânga sa. Primul, mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale ce au însoțit constant evoluția umanității a fost cea a Sfârșitului lumii. Această panoramă-scenariu a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Dimensiunea națională este impusă vieții prin exercitarea patriotismului. Iubirea de țară consolidează unitatea de forță istorică a propriului popor și îl așează pe făgașul reprezentării în lume, în fața altor națiuni. Brusc, pentru mai multe popoare, demnitatea națională este înlocuită de aroganța națională, patriotismul lasă locul fanatismului, iar iubirea de propria țară este schimbată cu ura față de alte țări. Astfel, aceste popoare atinse de asemenea exacerbări negative nu mai doresc să fie în lume, ci, invers, năzuiesc și pornesc să lupte ca
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dăscălesc cu această poveste însăilată pe sub togă despre binefacerile civilizației Romei. Romanii au urmărit să pună mîna în special pe tezaurul geților și pe minele de aur și argint din munții Apuseni, vitale pentru acest popor prădător și plin de aroganță. Nicăieri în istorie, cuceritorul nu a venit să aducă celor cuceriți flori, busuioc și ceva parale, ei au adus crime, jafuri, nenorociri și distrugerea unor sisteme sociale și civilizații cînd s-a trecut la ocuparea teritoriu- lui. Să ne amintim
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se poate de clară. reacțiile nu au întârziat să apară. valuri de protest și mitinguri au avut loc în toată lumea musulmană (Turcia, Egipt, Pakistan, Kuweit etc.). Ali Bardakoğlu, însărcinatul cu afaceri religioase al Turciei, l-a acuzat pe Papă de „aroganță și ostilitate”. Acceptă critica pe care Papa - ca teolog - o poate face religiei islamice sau membrilor ei, dar nu acceptă profanarea coranului și a Profe tului. Președintele Turciei l-a acuzat de faptul că nu înțelege islamul. O grupare teroristă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
devine brahman prin părul împletit, nici prin familie sau prin naștere. Acela este brahman în care sălășluiesc adevărul și virtutea”. Buddhismul este o doctrină aristocratică, o religie a păcii și a carității. Comunitatea întemeiată de Buddha n-a prea împărtășit aroganța ce a caracterizat religii misionare precum creștinismul și islamismul. Buddhismul este esențialmente tolerant, cosmopolit și adaptabil, și de aceea a fost capabil să fructifice prilejuri născute din situații asupra cărora nu era pe deplin stăpân. El a coexistat cu vechiul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
său a fost numit Petre Carp.10 Petre Carp, luând portofoliul Instrucțiunii, vine la Cameră și declară că va fi în totul continuatorul lui Maiorescu. Această declarație e privită ca o sfidare.11 Antipatia împotriva a ceea ce se numea atunci „aroganța junimistă“ crește și mai mult. În lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să adauge că dacă autoritățile române ar intenționa să întreprindă o asemenea acțiune, „cu cheltuiala și riscul lor“ o pot face numai cu „condițiunea absolută a unității comandei superioare care să rămână în mâinile generalisimului armatei imperiale“, conchizând cu tradiționala aroganță: „Rusia n are trebuință de ajutorul armatei române. Forțele pe care ea le-a pus în mișcare spre a lupta contra Turciei sunt mai mult decât îndestulătoare...“ (Memoriile, vol. IX, p. 92, la data de 17/29 mai 1877). 92
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a răspuns ca din carte: „Dacă nu alergam și dacă nu visam, de mult eram pierdut. Mi-a plăcut însă să mă mișc și să visez”. În expresie, bătrînul e mai liric decît fiul. *Genoiu are tot mai des aroganța să se laude cu „puterea de anticipare” a evenimentelor, prin „evenimente” înțelegînd schimbările de personal în instituții județene sau centrale, măsurile restrictive din viața economică și culturală sau solicitările „editorilor” noștri privitoare la tematica dorită de conducerea de partid și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și uneori și cu mediana, mulțumindu-se cu compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci la simple clișee de reprezentare și reduși, ulterior, de unii dintre retorii pătimași ai eliminatoriilor „reevaluări” la alte clișee, de sens invers. Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră, deși serveam cu destulă aroganță, pentru a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Etchegoyen explica, Într-o emisiune la televiziunea franceză, fără nici o urmă de ironie, că „principalul regret al lui Cioran era exprimat din plin prin tăcerea și pesimismul său. În opoziție cu staliniștii penitenți, el avea meritul discreției. Staliniștii Își păstrau aroganța, care nu e În mod necesar o deprindere filosofică”. În România, dezbaterea a fost intensificată de publicarea, după prăbușirea comunismului, a Întregii opere a lui Cioran, inclusiv a unei părți din corespondența sa Încă necunoscută În totalitate. Iar apariția În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
întări grupul celor ce luptau în străinătate, în diverse țări. Vizitele oficiale făcute lui Nicolae Petrașcu la casa conspirativă La câteve ore după arestare primește prima vizită oficială: o delegație condusă de Teohari Georgescu. Acesta, când se adresează arestatului are aroganța specifică organelor inculte de atunci ale partidului, față de adversarii, care îi complexau prin cultură, distincție morală sau unii prin originea lor nobiliară: „Va să zică tu ești marele dușman al poporului!”. Nicolae Petrașcu s-a ridicat de pe scaun, în poziție oarecum de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
modul de a gândi raporturile dintre om și divinitate, socotite sursa principală a suferinței omenești, precum și implicațiile acestei viziuni asupra artei lor dramatice. La Eschil, suferințele omenești își dezvăluie sensul doar când sunt proiectate pe planul divin: eroii păcătuiesc prin aroganță și violență, iar zeii care cârmuiesc lumea le dau o dreaptă pedeapsă. La Sofocle, acțiunea umană își pierde în parte dependența de lumea divină, iar eroii buni și generoși îndură nevinovați nenorocirea, ceea ce nu pune însă în cauză justiția divină
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca și Vlaicu, de altfel - ca un personaj exponențial, și în consecință hipertrofic, ilustrând, cu accese de furibundă aroganță, tendințele expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a catolicismului provoacă, firesc, replica pământenilor de credință ortodoxă. Desconsiderând cu infatuare „datina”, temei spiritual al existenței unui neam, Doamna Clara se lasă surescitată de visul nebunesc al oricărui agresor, amețit
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
mai vizibil al romanului dar profetică. E foarte ușor să fii profet În satul tău, e aproape imposibil să fii crezut de occidentalul critic, ddezvrăjit, super-alfabetizat și extra-suspicios. A-ți asuma rolul de profet, aici, nu e o dovadă de aroganță, nici de pur spirit mercantil, ci un risc foarte mare. Așa după cum astăzi riști dacă scrii lizibil, riști dacă afirmi crezuri serioase, În iubire, În nemurire sau În nevoia de religie, riști cînd devii patetic și nu cool. Dacă Houellebecq
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]