2,401 matches
-
realizat prin fiecare operație corectivă și deplasarea scopului comunicării. Pentru Almond, comunicarea este elementul dinamic al sistemului politic, de care depind alte procese, precum socializarea, atragerea, participarea. Comunicarea permite transpunerea în practică a altor funcții de conversie a sistemului, precum articularea și unirea intereselor. În sfîrșit, potrivit lui Easton, comunicarea nu este un concept central, modelul său fundamentîndu-se pe aceeași logică a schimbului de informații între sistem și mediu. Cerințele și suporturile care intră în sistemul politic sînt transformate în decizii și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de revelare a preferințelor și de transmitere a acestora sistemului politic. Astfel, sînt reluate analizele funcționaliste privind articularea și agregarea intereselor. Din același unghi de vedere, alegerile trec drept instrumente de comunicare între guvernanți și guvernați. Din perspectivă comportamentală, toate modalitățile de participare implică o formă de comunicare, fie că este vorba despre concurarea într-o campanie politică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
înconjurător, în care el este doar un element al sistemului politic global și unde îndeplinește anumite funcțiuni. Almond și Powell (Comparative Politics) consideră, de exemplu, că în sistemul politic funcția de comunicare este o condiție necesară executării altor funcții, precum articularea și agregarea intereselor. Partidele sînt deci structuri de expresie și de transmitere a cererilor și a susținerilor, ca să îl amintim pe D. Easton, care nu transformă comunicarea într-o funcție particulară. Chiar Lasswell îi recunoștea comunicării trei funcții principale, în interiorul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de tipuri de regiune variabilă pentru catena LK este aproximat de 1400 (350 4 1). Reunirea imprecisă a segmentelor genice VK și JK adaogă o diversitate suplimentară prin pierderea sau prin adiția câtorva perechi de nucleotide la punctul de joncțiune (articulare) VK - JK. Ulterior experimentului clasic al lui Hozumi și Tonegawa (1976), rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice a putut fi studiat prin compararea structurii genelor imunoglobulinice clonate, izolate din limfocite B mature (diferențiate), funcționale în dirijarea sintezei catenelor imunoglobulinice, din celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
austroneziene - ainu (Japonia) Principala trăsătură caracteristică a acestor limbi ține de nivelul fonologic: sistemele consonantice sînt simple sau normale, în timp ce sistemele vocalice sînt extrem de bogate, unele limbi austro-asiatice avînd pînă la 40 de vocale: "adesea 3 serii după locul de articulare, 4 grade de deschidere, opoziție de cantitate și uneori de nazalitate. În unele limbi două registre vocalice: articulare normală și articulare la care corzile vocale șunt fie mai apropiate decît la producerea sunetelor sonore obișnuite (fără a ajunge însă la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
normale, în timp ce sistemele vocalice sînt extrem de bogate, unele limbi austro-asiatice avînd pînă la 40 de vocale: "adesea 3 serii după locul de articulare, 4 grade de deschidere, opoziție de cantitate și uneori de nazalitate. În unele limbi două registre vocalice: articulare normală și articulare la care corzile vocale șunt fie mai apropiate decît la producerea sunetelor sonore obișnuite (fără a ajunge însă la închiderea glotei), fie mai depărtate (fără a duce însă la producerea unor sunete surde). În general nu șunt
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vocalice sînt extrem de bogate, unele limbi austro-asiatice avînd pînă la 40 de vocale: "adesea 3 serii după locul de articulare, 4 grade de deschidere, opoziție de cantitate și uneori de nazalitate. În unele limbi două registre vocalice: articulare normală și articulare la care corzile vocale șunt fie mai apropiate decît la producerea sunetelor sonore obișnuite (fără a ajunge însă la închiderea glotei), fie mai depărtate (fără a duce însă la producerea unor sunete surde). În general nu șunt limbi tonale (afară de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ca un element derivat, împărțirea lucrurilor în reale și ireale . în religia creștină întâlnim o profundă transformare a viziunii cu privire la lume și la locul și rolul omului în ansamblul acesteia. Cea mai importantă schimbare vizează rolul acordat nivelului transcendent în articularea acestei concepții și modificarea viziunii cu privire la ființa divină. Dumnezeul creștin nu reprezintă doar un model sau reper valoric pentru ființa umană, ci este conceput ca fiind Unic, dar întreit în Persoane, sfânt, creator și stăpân al lumii, caracterizat ca existent
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
compoziții dramatice și de construcții scenice pe baza unui text suport din dramaturgia română sau universală; Prezentări de scenete, spectacole în cadrul unor manifestări culturale și festivaluri. Evaluare Proiectul; Portofoliul; Referatul; Jocul scenic; Interpretarea artistică. Mic dicționar al textului dramatic Acte - articulările teatrului clasic, care în principiu nu comportă între ele decât slabe rupturi temporale, dar care fac în același timp să intervină o pauză a tuturor elementelor. Conflictul dramatic - înfruntarea dintre două sau mai multe personaje dintr-o piesă de teatru
Cercul de artă dramatică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și în zonele Renovărilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Demersul prospectiv reduce influența oamenilor politici asupra definirii orientărilor programatice ale țării, sporind-o pe cea a experților asociați planificării. Curentul modernist nu mai valorifică Planul de dragul Planului. El nu militează în favoarea ștergerii politicii în fața tehnicii, desigur, dar pune problema articulării lor atunci când sunt de identificat și rezolvat probleme. " Ce se va întâmpla oare cu idealul democratic la ora planificării? În momentul în care statul este chemat să-și asume responsabilități copleșitoare, atât de complexe și atât de numeroase, este înțelept
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de a instaura mijloacele unei educații permanente într-o lume în permanentă schimbare, revendicarea sportivilor de a dispune de un nivel decent de dotări, ambiția de a lărgi accesul la cultură pentru toate păturile sociale; toate aceste preocupări converg spre articularea formelor noi de dotare și de animație. Diferențele între acțiunea culturală, educația culturală, animația socioculturală și acțiunea socială se estompează. Se observă subliniază H. Théry și M. Garrigou-Lagrange că sunt din ce în ce mai dificil de disociat activitățile cu caracter social (care acoperă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
exemplu, ilustrează clar slăbiciunile acestor reglări politice. Astfel, specialiștii urbanului deplâng redusa convergență a politicilor din domeniul transporturilor și a politicilor de amenajare urbană care au ca obiectiv afișat reducerea dependenței orașului de automobil 349. Absența, sau mai curând modesta articulare între politicile de transport și cele de urbanism stă la originea unei serii de disfuncții, dintre care cea mai periculoasă are ca rezultat reducerea la zero a beneficiilor potențiale ale anumitor decizii prin înlocuirea lor cu alte decizii luate mai
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
egoismului la toate nivelurile. Misterul care o înconjoară este un mod probabil stângaci. dar eficace de a o retrage din dezbaterea publică"3. Căutarea unei guvernări aflate la înălțimea problemelor provocate de dezvoltarea metropolitană a orașelor pune cu acuitate problema articulării satisfăcătoare între republică (producerea binelui comun) și democrație (exercitarea puterii împărtășite de către un număr cât mai mare), fiind știut că acești doi poli nu pot exista decât în tensiune. Pentru cartierele sensibile, răspunsul nu constă în copierea soluțiilor americane. În
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
polenul intelectual pentru fertilizarea încrucișată a metodologiilor, disciplinelor și instituțiilor în domeniul cercetării comunicării” (Czitrom, 1982, 122). Ascensiunea spiritului empiric în științele sociale a asigurat studiului comunicării o fundație sigură. Pe această fundație, patru tipuri de preocupări au condus la articularea cercetării comunicării ca domeniu separat: analiza propagandei, studiul opiniei publice, psihologia socială și cercetarea de piață. 1. Analiza propagandei devine o preocupare consistentă după încheierea primului război mondial. Ca urmare a experienței războiului, propaganda capătă o conotație preponderent negativă, fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cercetării aplicate Contribuția lui Kurt Lewin la apariția studiului comunicării - apreciată drept întemeietoare - poate fi explicată în cel puțin trei registre: 1. Pledează pentru abordarea empirică, experimentală a fenomenelor psihosociale, subliniind că esența științei - inclusiv a științelor sociale - o reprezintă articularea teoriilor care pot fi testate empiric. 2. Aduce în centrul atenției grupul, plasându-l în inima proceselor de comunicare și a teoriilor despre comunicare. 3. Inițiază și dezvoltă cercetări aplicate pentru a înțelege procesele de comunicare, modul cum se propagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
strict pe această problematică. 3. Demersul modular, din perspectiva căruia educația pentru schimbare poate face obiectul de studiu al unui modul separat, inclus în programa școlară. Principalele avantaje pe care le prezintă această strategie sunt, în opinia specialiștilor, următoarele: * Permite articularea activităților sistematice, formale cu cele nonformale; * Elimină redundanța; * Acoperă lacunele și posibilele omisiuni; Deschide posibilitatea abordării interdisciplinare a conținuturilor etc. Deși gama avantajelor este largă, demersul nu este scutit de dezavantaje, puține ca număr, dar foarte importante: * Presupune costuri mari
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
făcute. Important este că aici trebuie inclus și ansamblul de convingeri și de credințe clădite pe seama acestora, care le însoțesc cu obligativitate. În accepția epistemologiei lui Kuhn, o paradigmă este un "model" sau un "cadru acceptat" inițial de gândire, de articulare a cunoștințelor, pe o dimensiune mai restrânsă, dar care în timp își consolidează mărimea și precizia. "Paradigmele își câștigă un statut pentru că reușesc mai bine decât rivalele lor să rezolve problemele considerate acute de către practicieni", deși a reuși mai bine
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
problemele considerate acute de către practicieni", deși a reuși mai bine "este doar o promisiune a reușitei, o extindere a cunoașterii acelor fapte pe care paradigma le înfățișează ca semnificative, prin sporirea corespondenței dintre aceste fapte și predicțiile sale ... realizată prin articularea în continuare a paradigmei însăși" (p. 66-67). Această accepțiune asupra paradigmei, pentru omul de știință, seamănă foarte bine cu o vastă și migăloasă muncă de grădinărit, în domeniul respectiv de cunoaștere, de valorificare a legăturilor dintre teorie și evidențele descoperite
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de îmbogățire legică a experienței individuale, ignorată de predecesori sau considerată doar simplist, mecanicist. Practica repetabilității și ordonarea în timp a elementelor, de asemenea, reprezintă baza controlului exercitat, control care poate avea loc în diferite moduri. Această disponibilitate coordinativă, de articulare a acțiunii în raport cu însemnătatea descoperită a cuvântului asociat, nu este o ficțiune, ci este reprezentativă pentru toate posibilele procese psihice implicate. În ceea ce privește partea slabă, aceasta a constat în a fi amânat, hotărât nejustificat, problema abordării intervenției mecanismelor de generalizare și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
poate face referire la ceva îndepărtat în timp și spațiu; j) caracterul deschis: capacitatea de a produce mesaje inedite care sunt general recunoscute; k) caracterul cultural: regulile de întrebuințare a limbii sunt transmise pe cale culturală și nu genetică; l) dubla articulare a limbajului: existența unui nivel de structurare primar (al semnelor minimale numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reprezintă o formă de acțiune simbolică realizată prin comunicare și mijloacele sale. Puterea politică depinde în bună măsură de gradul în care politicienii stăpânesc posibilitățile oferite de limbaj ca formă de acțiune politică. Rolul manifestărilor discursive din spațiul politic vizează articularea ideologiei, evidențierea sistemelor de credințe și valori care legitimează instituțiile puterii, promovarea unor imagini de sine pozitive, resemantizarea actelor politice potrivit grilei ideologice a locutorului. Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate, pe de o parte, de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primordialitatea cuvântului, care trece de data aceasta înaintea gândului: limbajul nu mai copiază realitatea, ci o creează. Newspeak-ul definește limba folosită de noua elită politică, în vreme ce masa vorbitorilor continuă să se înțeleagă în vechea limbă. Rolul lui nu este atât articularea unei ideologii particulare, cât, mai ales, împiedicarea heterodoxiei prin mutațiile operate la nivelul sistemului lingvistic. Spre deosebire de limbajul democratic, limbajul totalitar înregistrează o pondere net superioară în literatura de specialitate. Puterea aproape magică pe care o deține cuvântul în regimurile totalitare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistice specifice. Astfel, extinderea principiului simbolic determină utilizarea substantivelor comune și a pronumelor în calitate de nume proprii, ca substitute ale divinității: Tată, Părinte, Ție, Cel, El, Lui etc. La nivel morfologic, un alt aspect semnalat de Gh. Chivu este cel al articulării hotărâte a substantivelor comune, chiar și atunci când nu sunt subiecte sau nu au determinări atributive, acestea comportându-se ca adevărate nume proprii (Duhul, Domnul)98. Pronumele de întărire, care a dispărut din româna literară, continuă să fie folosit în limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
motivație acțiunilor politice. Cu riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din spațiul politic, și asupra articulărilor lor specifice. Demersul semiotic pleacă de la premisa că, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, limbajul politic are ca scop legitimarea actelor desfășurate de emitentul politic. Prin analiza și descrierea parametrilor contextuali, cu numeroasele și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]