3,375 matches
-
scrisă nu posedă un asemenea arsenal de mijloace. Semnele de punctuație, punerea În pagină, precum și alte procedee grafice sau tipografice - oricât de rafinate ar fi ele - nu pot suplini subtilitățile acustice ale vorbirii reale (Funeriu, 1995, p. 193). Cele câteva artificii pe care le folosim În scris (titluri, alineate, paragrafe, evidențieri de text, semne de ortografie și de punctuație etc.) au tocmai rolul de a suplini, chiar dacă Într-o măsură mai mică, virtuțile limbii vorbite. 7.1. Alineatul Prin alineat se
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de pe paginile anterioare, prin apelul la comenzile specifice FORMAT, PARAGRAPH, SPACING LINE, EXACTLY (LI sau POINTS), ci mai bine să se recurgă la FORMAT, CHARACTER (EXPANDED sau CONDENSED, după Împrejurări). Evident, un bun operator se poate folosi și de alte artificii tehnice pentru a respecta Întru totul această exigență impusă de tradiția tipografică. • Pe paginile finale nu se pun coloncifre la piciorul paginii (bottom of page), decât atunci când textul depășește o jumătate de pagină. Excepții se admit, din motive didactice, pentru
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1998, editează la Timișoara publicațiile „Ecologistul” și „Cuvânt românesc”. Debutează cu poezie în „Scrisul bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
de zoliști și de balzacieni, ci „în relație cu el însuși, [...] cu socialul sau posesia deja încorporate, «subiectivizate», problematizate”; personajul, omul, devine astfel „apt să gândească cosmicul, ontologicul și, cu adevărat, istoricul”. Pe de altă parte, cu toată desfășurarea de artificii și procedee, cu tot recursul masiv la deriziune și ambiguitate, proza aceasta e una penetrată de tragism, o proză a „seriozității”, o proză în primul rând a „omului”, nu a „limbajului”. B. a scris și poeme, piese de teatru (Culoarul
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o cerință fundamentală a criticii - aceea de a aprecia o lucrare în primul rând după tendința ei generală. Sunt binecunoscute aprecierile făcute de tovarășul Stalin în 1929, cu privire la broșura Întrecerea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să i se întrevadă opiniile implicit-critice prin alegerea unor formulări de genul: mediu alienant și ziua atât de lungă. Mai mult decât atât, dezaprobarea față de opțiunea părinților lui este moderată de referința pe care o face la alți părinți, acest artificiu servindu-i de fapt la atenuarea criticii îndreptate împotriva părinților lui prin împărțirea responsabilității între toți părinții care trăiesc sau au trăit conform normelor părinților lui. Ar trebui remarcat faptul că, deși o atitudine critică poate fi ori pozitivă, ori
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
decât rațiunea. Se întoarse la izba pe care o găsi goală. Femeia plecase la muncă, lăsându-i o cratiță cu cartofi. Scoase cartușele din pistolul automat, hotărât să le pună în sobă, închipuindu-și cu o bucurie răutăcioasă focul de artificii care s-ar fi aprins seara. Dar se răzgândi, se duse în cameră, scoase cuțitul. Străpunse fără nici un chef plapuma, pentru a fi cu conștiința împăcată, și se opri. Câțiva fulgi zburară în jurul patului. Camera i se părea deja de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sentiment de neputință în raport cu o situație. Interpretarea este identică pentru dinamită și petardă. Se adaugă ideile de furie, dar și de energie explozivă („e ca o dinamită”). În sfârșit, nu trebuie să neglijăm faptul că este vorba despre elemente numite «artificii», ce își găsesc expresia în focul de artificii. Visul indică subiectului că aparențele (înșelătoare), atașamentul de formă, prevalența aparenței asupra esenței îl amenință în viața reală. Trebuie să își schimbe poziția, să își redefinească obiectivele și să își îndrepte interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
identică pentru dinamită și petardă. Se adaugă ideile de furie, dar și de energie explozivă („e ca o dinamită”). În sfârșit, nu trebuie să neglijăm faptul că este vorba despre elemente numite «artificii», ce își găsesc expresia în focul de artificii. Visul indică subiectului că aparențele (înșelătoare), atașamentul de formă, prevalența aparenței asupra esenței îl amenință în viața reală. Trebuie să își schimbe poziția, să își redefinească obiectivele și să își îndrepte interesul spre adevăratele valori, adică spre interior, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
exprimă atitudinea de disimulare a celui ce visează. Persoana încearcă să se ascundă în spatele straturilor de machiaj, nu este sinceră nici măcar față de ea însăși. Refuză să se confrunte cu adevărata personalitate sau nu îndrăznește să-și dezvăluie adevărata față. Folosește artificii și joacă un rol ce o îndepărtează de esențial și de adevăr. Îngrijirile estetice și machiajul mai simbolizează atitudinea seducătoare, nevoia de a plăcea și interesul pentru aparențe. Esteticiana este agentul transformării, în sensul pozitiv al înfrumusețării interioare, sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
partea liberă și instinctivă a psihicului. Pe de altă parte, prin aspectul rustic și învechit, lemnul reprezintă și pulsiunile arhaice. În vis, îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru natural, atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și gândurile, deciziile și acțiunile. De altfel, dat fiind că prelucrează lemnul, tâmplarul simbolizează trasnformarea pozitivă și armonioasă a energiilor, capacitatea de a-și utiliza în mod inteligent potențialul. În inconștientul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cele două spații. Natură, sat Visele ce se derulează la țară confruntă persoana cu adevărata sa natură, o duc la origini, îi recomandă o întoarcere la izvoare sau o atitudine naturală. Subiectul trebuie să caute esențialul. El trebuie să evite artificiile și să opteze pentru soluții simple și naturale. Trebuie să regăsească «copilul » din el însuși. Oraș Orașul, spre deosebire de sat, revelează omul și creațiile sale. Conform poveștii din Biblie, Cain, alungat de Dumnezeu ca urmare a fratricidului comis, creează primul oraș
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației originare. Culoarea vegetației, simbolizează viața. El opune forței roșului (care de asemenea simbolizează viața) calmul și permanența. Verdele constituie o întoarcere la starea primordială. În vis, pledează pentru autenticitate, și nu pentru folosirea artificiilor. Se detașează de om și de creațiile sale și reprezintă, din acest punct de vedere, o etapă anterioară modernizării. Verdele personifică și speranța, natura care reînverzește după cele mai teribile cataclisme și permisiunea («a avea undă verde») de a îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prezentului (spune, declară, șoptește) și referirile la locul în care se vorbește. Citatul și dialogul au calitatea de a oferi textului un plus de dinamism și credibilitate, de prospețime și realism. Folosit inabil sau în exces, stilul direct duce la artificiu, la monotonie și la o nedorită teatralizare a relatării, obligând ziaristul la precizări greoaie (a precizat, ne-a spus, ne-a declarat etc.), la găsirea unor elemente de legătură mai mult sau mai puțin standardizate între citat și restul frazei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ce vin cu conținuturi autoorganizatoare, autostructurante, cu numeroase „goluri” în care oricând se pot adăuga noi elemente. Fiecare entitate derivă de undeva și duce la ceva, este element informativ, dar și instrument de informare, o parte a stocului, dar și artificiu de stocaj. Pe o pagină Web, totul pare a fi pe același plan, dar și diferențiat, totodată. Nu există o ierarhie absolută, însă fiecare site este un agent de selecție, de fixare și de ierarhizare parțială și temporară. Departe de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
trăite. Se învață cu ceea ce se știe deja (cu aceleași proceduri sau instrumente culturale achiziționate cândva de individ). Numeroase demersuri de instruire prin această formă încearcă să transpună în formula „la distanță” schema raportului pedagogic profesor-educat, ca actualitate, prin ingenioase artificii tehnice (imediatitatea feedback-ului, iluzia prezenței dascălului sau a alterității, sancționarea pozitivă a realizării etc.). Formal, relațiile în cazul educației la distanță se consumă pe următoarele aliniamente (France, Anthony, 1993, pp. 30-31): nivelul instituțional, prin intermediul factorilor administrativi (secretariat, contabilitate, comisia
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
atitudini morale și civice, un amestec de constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul se arată mereu alarmat de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi dezvăluie în egală măsură măiestria, dar și temperamentul nestăpânit. Renumele literar al lui B. este legat în primul rând de schițele cu subiecte din viața militară, cuprinse în volumele Vine doamna
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu) se prelungește și se intensifică în Odihnă în țipăt (1969), carte saturată de interogații ontice și de chestionări ale arheologiei Ființei, ale eului propriu și ale devenirii-drum către moarte: „Și rădăcinile rămân în nimic./ Și ochiul cade strigând. / Ce vede
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul este la curent cu
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
semnul acestui sindrom, îndeosebi trioul de raisonneuri alcătuit din generalul Marosin, Topometrist și autorul fictiv poreclit Milionarul. De altfel, literatura fabricată de Milionar - Cartea sa - e un produs desăvârșit al acestei lumi „a alunecușurilor de spirit și de caracter, unde artificiul e mai prețios și mai gustat decât realitatea”. Generalul Marosin, fin cunoscător al lumii metopolisiene și totodată criticul fictivizat (sau înscris) al autorului-Milionar, pune în circulație o serie de expresii pregnante, pentru a-i defini programul estetic. Printre ele, „haosul
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
mai prețios și mai gustat decât realitatea”. Generalul Marosin, fin cunoscător al lumii metopolisiene și totodată criticul fictivizat (sau înscris) al autorului-Milionar, pune în circulație o serie de expresii pregnante, pentru a-i defini programul estetic. Printre ele, „haosul de artificii”, „falsificarea exactă”, „ecoul târziu”, „lovitura bizantină” ș.c.l. De altfel, Cartea nu se datorează exclusiv autorului ei fictiv. Ea trece prin Pavilionul generalului, suportând cu acest prilej prefaceri importante. Din simbioza între un interpret sui-generis ca Marosin și un
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
mai artificiale. Drumeț în anotimpuri (1939) dezvoltă linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”«Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale de portrete, are darul de a le da acestora mai multă acuratețe prin faptul că se insistă mai mult asupra tușelor de personalitate, decât dacă s-ar fi insistat pe
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
se insistă mai mult asupra tușelor de personalitate, decât dacă s-ar fi insistat pe descrieri fizice, unele personaje devenind astfel repere de conștiință. Volumul este plăcut, antrenant la citit tocmai pentru că prezintă fapte autentice, renunțând la încărcarea acțiunii cu artificii și rafinamente narative formale. În «Frosa», autorul performează chiar, ilustrând cu multă dibăcie particularitățile semantice ale zonei: ”- Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii!/ - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
tropăie. Aceasta a fost una dintre zilele mai lucide, mai productive ale comandantului. Cu două săptămâni Înainte, când armata turcă atacase Afyonul Hajienestis crezuse că era mort și că undele de lumină reflectate pe pereții barăcii sale erau focurile de artificii ale raiului. La ora două, locțiitorul comandantului intră tiptil În baraca generalului și spuse În șoaptă: ― Să trăiți, aștept ordinele dumneavoastă de contraatac, să trăiți! ― Auzi cum scârțâie? ― Nu pricep, să trăiți! ― Picioarele mele. Picioarele mele subțiri și sticloase. ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]