1,821 matches
-
o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
goale. Așa s-a dus Precum v-am spus, Și găsi pe Danciu paraleu Șezând călare pe ileu, Și era împodobit Cum n-ați mai văzut, Că avea un cumănac De cernovac, De cloaște căcat De nouă ani în pod aruncat. Când pe cap îl punea Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănâncă pe sub pământ. 244 Ca vârtejul de vânt, când pe mare se ridică, urcă apa în sus, și de sus jos o aruncă cu trăsnete și plesnete. 245 Ca cu praștia aruncă. 375 {EminescuOpVI 376} 246Ca ierburile prin gunoaie stau aruncate. 247Ca coasa ce jos aruncă orice-nnainte-i găsește. 248Ca peștele, când l-aruncă din undiță pe uscat. 249Ca frunzele, când așteaptă vântul la pământ să le arunce. 250Ca brazdele de pământ, ce s-aruncă de plug. 251Ca steaua la cei pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița) 381 {EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383} {EminescuOpVI 384} {EminescuOpVI 385
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să o scot din casa asta cât mai iute cu putință. După ce văzusem exteriorul casei (vopseaua cojită, obloanele făcute praf, buruienile răsărind printre treptele de la intrare), eram pregătit să dau peste o adunătură de piese disparate și stricate de mobilier, aruncate unele peste altele prin camere, dar interiorul s-a dovedit a fi mai mult decât prezentabil. Rory moștenise darul maică-sii de a scoate mult din nimic și amenajase livingul ca pe un mediu auster, dar atrăgător, decorat cu plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i aminti de tot ce i se întâmplase în după amiaza zilei precedente. Îl găsise încă din seara precedentă. L-a ascuns bine într-un sertar de la partea de jos a bibliotecii, burdușit cu carnete și caiete vechi ce trebuiau aruncate. Cine mai avea nevoie de ele? Printre acestea era și caietul pe care-l căuta. Voia neapărat, ca înainte de a-l expedia, să se uite prin el și să recitească măcar acele paragrafe pe care le-a subliniat încă de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și nemasticată. Dacă ar fi știut că, după toate anchetele alea, încheiate de tot felul de indivizi dubioși, foști ciobani și mulgători cu ziua pe vremea cealaltă, prin gospodăriile sașilor, măgulitori ca mierea în medicamentele amare pentru copii, vor ajunge aruncați tocmai în Bărăgan (nici în direcția aceasta lucrurile nu erau clare, nimeni neștiind niciodată unde anume în Bărăgan au locuit ei câțiva ani), Karin ar fi jurat că nu s-ar fi despărțit de acele obiecte. Așadar, după achiziționarea casei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
perioadă mai mult decât tracasantă... O, da - zâmbi Sima la fel de malițios - de când cu dactilografierea... Nu numai... reluă frumoasa lui soție cu groaza de a nu se bâlbâi măcar o dată-n viață din cauza stării de șoc în care se văzu deodată aruncată V-am chemat pe toți aici nu pentru o repetiție la teatru, ci pentru a vă ruga să-i interziceți domnului Gerard să se mai apropie de mine... Sima păru că paralizează subit. Buzele, rămase tributare zâmbetului de suprafață, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin Moscova, mai nimerit ar fi să prezint o legitimație sau să spun, direct, că sunt în interes de serviciu, dar, nu știu de ce, nu pot apela la niciuna dintre aceste variante. Cred că sunteți genul de om care vrea aruncate imediat cărțile pe față, nu-i așa?... I-am explicat că sunt victima unei confuzii regretabile și am dat să plec. Atunci insul m-a întrebat, cu oarece talent, dacă n-aș vrea să văd niște "desene tematice", chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea supraviețui continuei trepidații. În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai ridicată. Moș Tucă trebăluia, și trebăluia, într-una. La un moment dat, cine trecea pe lângă gardul casei sale, aproape gata de modernizat, observa, într-un loc mai ochios, o putină mai bine de jumătate plină cu milioane. Milioane noi-nouțe. Aruncate, acolo, ca din întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te vor călca dracii, pentru banii ăștia, lăsați, la vedere, fără nici o grijă? Nu! Cum nu? Așa cum vă spun, cum auziți și cum vedeți că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu după prea multă vreme, noul scrutin. Rezultatul final al acestuia a căzut ca o lovitură de ciocan în molele capului puterii. și, căzuții în cap s-au pomenit, răsturnați, și aruncați, ca niște gunoaie urât mirositoare, din căruța istoriei. Plânsetul famfarelor Locul acțiunii: terasa de jos a Stațiunii Sovata. Principalii eroi: Ionică Hrib, Miruna Breslașu. Ionică - însoțitor de excursii și ghid al celor care luau parte la ele; Miruna - niveditoare, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ochi nimeni dintre cei incluși în dispozitiv. De la primele ore ale dimineții următoare, cu toții au răsuflat ușurați. Focoasele fuseseră găsite. Erau aruncte, nu departe de gara Chitila. Orice ageamiu putea să-și dea seama că fuseseră abandonate, ca să nu spun aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult, nici mai puțin, decât, hoții de fier vechi. Furaseră lăzile, crezând că vor găsi în ele cine știe ce, dar, au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Navigatorul-Căpitan își demonstra încă o dată profunzimea cunoștințelor, atunci când trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se strânge inima în clipa când scufundatorul anunță în gura mare că, atunci când se va întoarce în Bora Bora, o să-l atârne în fața casei lui, pentru că frumoasa Maiana să-l poată face să sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă strigătele regelui lor avură virtutea să-i mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac, cum i se dusese faima în vecini. Bordei a fost "pus pe toacă" și din acel moment toate îi mergeau ca naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni - au apărut boli noi, condensul, un fel de reumatism al pereților, și paraziții. Dar cine ia În considerație cauzele obiective, cine poate trece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul în jos, pe covor, la capătul cablului de alimentare întins la maximum, sofaua era răsturnată cu picioarele în sus. Lucrurile erau sparte, aruncate, ciobite și zdrobite, dar erau încă acolo. Lucruri solide, fizice. Lucruri dintr-o cameră făcută din cărămizi, pe-o planetă făcută din piatră și apă. Materie tăcută și adevărată. Când mi-am adunat puterile, m-am ridicat în picioare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu-s prea sigur de ce. Încărcați, am pornit pe alee și-am traversat o stradă întunecoasă, pe care nu circula nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe mine n-o să mă arunci de pe-un pod? N-o să te arunc de pe pod. Îmi aruncă un zâmbet intim, un zâmbet abia ieșit din ou, care-și întindea cu precauție aripile. — Doar dacă n-o să fiu eu însămi aruncată. — Scout, tu n-o să fii niciodată aruncată. Ceva în felul în care am spus-o o făcu să lase focul și să se întoarcă pentru a se uita bine la mine. Asta mă făcu și pe mine să mă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]