6,399 matches
-
ceea ce ar fi trebuit să fie, dar nu a fost niciodată. -Ce să fi fost??? A uitat și visul, a uitat și Ela. Știe doar că el există acolo, pe undeva, în pieptul ei. Îl simte ca pe un junghi ascuțit ce-i taie respirația. Îl simte ca pe un tremur ce-i înmoaie picioarele și nu o lasă să înainteze. Trage aer adânc, adânc...înghite o dată...junghiul dispare preț de o secundă...apoi reapare. L-ar vinde în piață, pe
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
divin unitatea Neamului său și al nostru, urmând arhetipul Creației ca Operă desăvârșită, fundamentală și absolută a Dumnezeului Treimic. În abordarea problematicii politicianiste, marele jurnalist Eminescu nu folosește un ton violent, care să supere democrația și alcolicii ei, ci cuvinte ascuțite, pe măsura slujbașilor străinilor și loruși, precum țeapa-sceptrul dreptății Marelui Vlad Țepeș-Voievodul său favorit. Profetul își asumă la Cauza divină voința sa peste care lasă să răsară Harul Duhului Sfânt. Poetul, Pedagogul, Artistul, Profetul, Filosoful, Duhovnicul, Eroul, Martirul, Sfântul la
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015. Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită, Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită. A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răi Și mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi! Ce tot umbli pe coclauri? Ce tot cauți? Ce mai vrei? Ești cu un picior în groapă, dar cu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ce am zis. Am crezut că incidentul este clar ”un caz închis” Însă bunii mei prieteni, cei mai tineri (lor le pasă) ... Citește mai mult Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită,Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită.A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răiși mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi!Ce tot umbli pe coclauri? Ce tot cauți? Ce mai vrei? Ești cu un picior în groapă, dar cu ochii
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
aflată în consonanță cu paradisul edenic. Vulgarizarea graiului a început odată cu păcatul originar. * Ioan, “cel care striga în pustie”, nu vorbea și în deșert. * Vorbele se leapădă greu de timbrul vocii care le rostește. * Cuvintele tăioase sunt rezultatul unei limbi ascuțite. * Vorbele “pe ocolite” ajung la destinație... “obosite” (cu impact atenuat). * Un elev m-a întrebat de ce vorbirea are nevoie și de consoane. Surprins, am întremat repede un răspuns: “De-ar fi fost vorbirea numai din vocale, omul ar fi stat
EXERCIŢII CU… VORBE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381268_a_382597]
-
În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în viața mea ! Am fost un ghinionist viața întreagă în privința femeilor. Trei
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
fizic al subiectului biografiei:” Poetul, fiind înalt, privea de sus tinerii, negricios, cu o față fină, dar firea lui blândă și ospitalieră îi atrăgea ca un magnet pe învățăcei.(...) La el atrăgea privirea pătrunzătoare, mustățile negre și subțiri, cu marginile ascuțite, ochelarii, și nelipsita havană din care pufăia”. Totodată autorul romanului îi reliefează omului Alexandru Macedonski, cu îndemânare artistică, personalitatea, trăsăturile de caracter: iubirea de mamă, umorul fin, primele iubiri, muzele, dragostea față de copii, dorul de țară, de locurile natale, legătura
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
deschidă încuietoarea ruginită și trecu prin ușă într-un tunel care-l duse într-o grădină ascunsă. Zări imediat Pasărea Paradisului, căci strălucirea ei lumina în jur copacii cu crengi negre din care picura smoală încinsă, iarba cu fire înalte, ascuțite și tăioase ca niște lănci și lacul de foc din care se ridica miros de pucioasă arsă. Ador își desfăcu aripile fermecate și, ridicându-se deasupra tuturor acelor grozăvii, apucă colivia aurită din care pasărea îl privea cu ochii plini
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
De multe ori,mă pierd..în rătăciri de-o clipă, Zăresc,lumini și umbre,misterioase uși, Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă, Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
De multe ori,mă pierd..în rătăciri de-o clipă,Zăresc,lumini și umbre,misterioase uși,Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă,Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan!Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute,Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute!E focul nemuririi ,sau
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
flori vor colora perspectiva, Un aer proaspăt va reînvia natura, Depinde mult de semințe, de substrat. Mi-ai spus să încerc desprinderea ramurilor noastre, motivul era boala ce a pătruns în tine, în noi. Ți-am întins un clește perfect ascuțit să încerci tu tăierea rădăcinilor sau măcar a ramurilor. Încearcă, te rog, să nu lași franjuri în urmă! Poate doar așa seva se va dilua împrăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn! Poate doar așa vei uita de dureri, de golul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Procula dar și altora, inutilitatea credinței în învierea lui Iisus din Nazareth. Pentru noua sa misiune, Hasim din Rekem avea în soldă o informație corectă de care trebuia să profite urgent. Știa de la perșii Șaharayan Matan și Maydan unde erau ascunși ucenicii lui Iisus din Nazaret, care de frica iudeilor locuiau în taină în casa unui personaj de vază din Ierusalim. Nu cunoștea numele proprietarului casei, însă nu se îndoia că îl va fi aflat cât de curând, deși, la o
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
că într-un fel sau altul, el, Hasim, nu va da greș în noua misiune. Cântări așadar ce șanse avea să rezolve cazul. Una din posibilități era să-și ia oamenii și să ia cu asalt casa în care stăteau ascunși ucenicii în speranța că Iisus era acolo cu ei, și să-l aducă în fortăreața Antonia mort sau viu după cum spusese procuratorul. Dacă ar fi divulgat romanilor adresa, probabil că oamenii procuratorului ar fi făcut chiar ei lucrul acesta. Abandonă
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
e un zeu coborât pe pământ! Spunând acestea Caligula se aruncă pe spate într-una din luxoasele canapele. Își închise ochii și cu trei degete ale mânii drepte strânse porțiunea nasului cuprinsă între ochi, apăsând-o cu putere. O durere ascuțită îl chinuia de fiecare dată când îl cuprindea criza de epilepsie. -Imperiul e în declin și trebuie salvat, mai spuse el cu glas răgușit. Iar noi suntem chemați la fapte mărețe prieteni. Da, da! Zeii ne cheamă să fim și
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
pe care le-a editat dumnealui vreodată, care se remarcă nu numai prin valoare spirituală, ci și prin volumul foarte mari, reușind să cântărească aproximativ 5 kg. În ceea privește „Istoria literaturii române pe înțelesul tuturor” a remarcat spiritul critic ascuțit, ironia subtilă, selecția riguroasă a valorilor, ceea ce a atras nemulțumirea multor scriitori. Daniel Cristea Enache a apreciat importanța editorilor și a editurilor în publicarea unei cărți, ținuta grafică ireproșabilă a celor 3 cărți realizate de Editura Paralela 45, obiectivitatea criticului
NICOLAE MANOLESCU, TRIPLĂ LANSARE DE CARTE LA PLOIEŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380981_a_382310]
-
Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNGERI CU ARIPI DE FLUTURI Se-ndoaie crengi în suflet de-așa multă zăpadă Cad avalanșe-n mine, ochii nu vor să vadă Cum ninge viscolit, pe îngeri fără haine, Ascunși și zgribuliți sub muntele de taine... Se-acumulează gheața pe ochii fără pleoape Ce somnul nu-i închide, iluminând ca ape Iar trupul lor ce doare e-ncarcerat în țurțuri Fragili, se zbat să scape, îngeri cu-aripi de fluturi... An
ÎNGERI CU ARIPI DE FLUTURI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374308_a_375637]
-
nemernicii de slujitori sunt vinovați. Astfel au început oamenii să murmure și să pregătească o jalbă cu toate nelegiuirile săvârșite de acești slujitori. Dar împărăteasa avea o întreagă rețea de vrăjitori-spioni conduși de unul mătăhălos, negru, cu nasul mare și ascuțit, cu ochii mici și vicleni, totdeauna îmbrăcat într-un frac negru lucitor, căruia îi ziceau Negru-Cioară. Împărăteasa îl alinta spunându-i „Maestrul Ciorică”. Cartierul general îl aveau într-un turn din Palatul de Gheață Veșnică, iar când aveau câte o
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
mi-e dor de mine însămi așa cum sunt și nu mă mai văd că pot fi. Am pornit pe un drum pe care nu-l pot părăsi și îndoiala asta mă ucide încetișor smulgându-mi fir cu fir fiecare latură ascuțită a firii, doborând brazii împodobiți la fiecare Naștere a Domnului. Este bine, este și mai bine și totuși în mine doare totul mereu ca în prima zi în care, cu degetele pe inima copilului meu simțeam și învățam tăcerea sau
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului nu. nu am dormit. doar am căutat pajiștea pe care, răscolit mi-e cuvântul de tăcerile tale. atunci, departe de clipa de acum, erai simplu călător printre faldurile de pietre ascuțite ale bătăilor inimii mele. nu. nu am dormit. te așteptam să-mi răscolești ființa cu căldura ta. nu ai venit. rătăcești mereu printre culori fără acoperire în aria trăirilor în care învăț încet,încet, să nu mă mai scald. nu
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
fatalității, la întâmplare, pe vecie Nesocotind caratele umanului ce condamnau Am simțit Iluzia dându’mi târcoale M’adulmeca în amurg ca pe cina râvnită De înfometatul pornit, cu pofta crescândă Să’și afle limanul diperării departe în ispită Cu pliscul ascuțit Perfidia mi’a pus un semn Rupând și zdruncinând ce aveam mai sfânt Indispensabilul din mine ce’l port ca pe un blestem Blândețea și iubirea, aprigul respect pentru cuvânt Dar mai presus de toate Invidia patroană Ce mușcă sau
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
obosit de istorieCa o mireasă văduva,Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi povestește neobosit istoria crudă, dar mareataTuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prafuite.Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]