1,975 matches
-
pentru a explica apariția vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun al acestor două aserțiuni constă în conceptualizarea vestimentației și ornamentării corpului ca mijloace de împodobire care fie evidențiază frumusețea, fie amplifică impulsurile erotice, aceste au fost grupate în studiile despre moda vestimentară sub denumirea de teoria înfrumusețării (adornment theory). Etnologul german Ernst Grosse (1862-1927
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
addressed prin acest joc de cuvinte, Gregory Stone (1962, 102), unul dintre sociologii formați sub îndrumarea lui Herbert Blumer la Universitatea din Chicago, sublinia relația dintre îmbrăcăminte și aspectele sinelui. De fapt, avem de-a face cu una din multiplele aserțiuni formulate în liniile teoretice ale interacționismului simbolic: din moment ce ne îmbrăcăm, ne prezentăm sau ne adresăm unei audiențe ale cărei reacții sunt esențiale pentru stima de sine (ibidem). La nivel de maximă generalitate, "sinele" (self) se referă la ideile și sentimentele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
2.4. Erving Goffman: semnalele vestimentare în ordinea interacțiunii Hainele și stilul în care sunt purtate fac parte din comportamentul expresiv al actorilor sociali, prin intermediul cărora aceștia se prezintă unei audiențe, încercând să obțină o identitate pozitivă. Aceasta este o aserțiune desprinsă din modelul dramaturgic al vieții sociale, propus de sociologul american Erving Goffman (1922-1982) în lucrarea The Presentation of Self in Everyday Life (1959), tradusă în limba română cu titlul Viața cotidiană ca spectacol (2003). Pentru Erving Goffman, realitatea vieții
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
care o entitate lingvistică Își capătă semnificația din circumstanțele În care ea a fost produsă <ref id = "8">Dilley 1999, p. 4 </ref>. În Webster’s Encyclopedic Unabridged English Dictionary of the English Language găsim următoarea definiție: 1) “părțile unei aserțiuni scrise sau rostite care preced sau urmează unui cuvânt sau fragment și care influențează, de regulă, semnificația sau efectele acestuia, 2) setul de circumstanțe sau fapte care constituie fundalul pe care se desfășoară un anumit eveniment, situație etc.” - (traducerea mea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
putem sesiza faptul că această relație este de natura celei existente Între un stimul/eveniment aflat În prim plan și un fundal. Informația nouă, asertată, prim-planul se clădește pe informația veche, care se constituie Într-un fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
clădește pe informația veche, care se constituie Într-un fundal. Cea dintâi, aserțiunea, nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie context, poate deveni element de prim plan. Aceasta depinde, așa cum vom vedea În subcap. 4.3., de raporturile de pertinență dintre fiecare interpret și aserțiune, respectiv, presupoziție. Cu siguranță, ministrul de finanțe, producătorul enunțului de mai sus, a intenționat ca aserțiunea enunțului său să fie suficient de relevantă pentru toți receptorii/interpreții; mai relevantă decât presupoziția. El a dorit ca mesajul receptat să fie: Situația
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
context, poate deveni element de prim plan. Aceasta depinde, așa cum vom vedea În subcap. 4.3., de raporturile de pertinență dintre fiecare interpret și aserțiune, respectiv, presupoziție. Cu siguranță, ministrul de finanțe, producătorul enunțului de mai sus, a intenționat ca aserțiunea enunțului său să fie suficient de relevantă pentru toți receptorii/interpreții; mai relevantă decât presupoziția. El a dorit ca mesajul receptat să fie: Situația Țării și a Europei este foarte gravă. Noi, chiar dacă destul de târziu, avem curajul să spunem oamenilor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pare destul de puternic și cu un impact previzibil major asupra cetățeanului obișnuit. Fără Îndoială, pentru toți simpatizanții guvernului și ai președintelui Țării (cele două instituții asumându-și, În egală măsură, responsabilitatea pentru scoaterea Țării din criza În care se află), aserțiunea a fost mai relevantă decât presupoziția, prim planul mai relevant decât co(n)textul. Ei au dorit să Înțeleagă (și să se Înțeleagă) faptul că guvernul (acesta, spre deosebire de cele anterioare) este responsabil, spune lucrurilor pe nume, este mai interesat de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Noi ne-am Împrumutat până ... / Noi am spus ... până ...ș.a. Este evident că, pentru opoziție, care are ca scop principal, Întotdeauna, crearea unei imagini negative celor aflați la putere, În scopul schimbării rolurilor, semnificațiile conferite de presupoziții - și nu de aserțiuni - să fie cele mai importante. Informația transmisă prin presupoziții este foarte puternică, deoarece, așa cum spune Ducrot, locutorul Își asumă responsabilitatea pentru valoarea ei de adevăr. Acest lucru explică schimbarea raporturilor, din perspectiva interpretului, dintre aserțiune și presupoziție. Valoarea de adevăr
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de presupoziții - și nu de aserțiuni - să fie cele mai importante. Informația transmisă prin presupoziții este foarte puternică, deoarece, așa cum spune Ducrot, locutorul Își asumă responsabilitatea pentru valoarea ei de adevăr. Acest lucru explică schimbarea raporturilor, din perspectiva interpretului, dintre aserțiune și presupoziție. Valoarea de adevăr a aserțiunilor Nu am mințit după ... Nu am Împrumutat după .../ Nu am spus ... după ... este discutabilă. Locutorul nu Își asumă adevărul lor așa cum o face În cazul presupozițiilor. Așadar, care este rostul presupoziției? De ce locutorul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fie cele mai importante. Informația transmisă prin presupoziții este foarte puternică, deoarece, așa cum spune Ducrot, locutorul Își asumă responsabilitatea pentru valoarea ei de adevăr. Acest lucru explică schimbarea raporturilor, din perspectiva interpretului, dintre aserțiune și presupoziție. Valoarea de adevăr a aserțiunilor Nu am mințit după ... Nu am Împrumutat după .../ Nu am spus ... după ... este discutabilă. Locutorul nu Își asumă adevărul lor așa cum o face În cazul presupozițiilor. Așadar, care este rostul presupoziției? De ce locutorul nu folosește, În enunțul său, doar aserțiunea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aserțiunilor Nu am mințit după ... Nu am Împrumutat după .../ Nu am spus ... după ... este discutabilă. Locutorul nu Își asumă adevărul lor așa cum o face În cazul presupozițiilor. Așadar, care este rostul presupoziției? De ce locutorul nu folosește, În enunțul său, doar aserțiunea? Pentru că este imposibil. Pentru că un enunț nu poate fi În totalitate nou; o parte a informației sale vehiculate trebuie să fie deja cunoscută de către interlocutor. Așa cum am menționat deja, propozițiile derivate din presupoziții sunt asumate ca adevărate. Ele nu pot
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cazul concret analizat: De ce, totuși, Își asumă ministrul, sub umbrela largă a lui noi - exprimată lingvistic implicit, prin desinența specifică persoanei Întâi plural, minți-m, faptele foarte grave rezultate din presupoziții? El putea să construiască un alt enunț În care aserțiunea să fie aproximativ aceeași, dar cu alte presupoziții, mai puțin agresive asupra propriei imagini. Răspunsul la această a doua Întrebare depășește barierele lingvisticului/semanticii (care, oricum, sunt greu de trasat!) și trece În zona pragmaticii. El necesită accesarea/derivarea unor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
capabil să Înțelegi că ... TB dialoghează cu AN dar, de fapt, el se adresează, indirect, unui alt receptor, cetățeanul obișnuit - alegătorul care va vota peste 2 zile și care urmărește confruntarea celor doi. Printr-o Împletire abilă a presupoziției cu aserțiunea, TB, când Își asumă anumite fapte trecute, plasându-se pe aceeași treaptă de vinovăție cu candidatul său, când se distanțează brutal de acesta. Printr-o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de vinovăție cu candidatul său, când se distanțează brutal de acesta. Printr-o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării, TB creează și controlează un anumit context În care să fie interpretate aserțiunile sale. Iată cele mai importante presupoziții care, speră TB, se vor insinua În mintea receptorului indirect pentru a constitui fundalul interpretării conținutului asertat al enunțului său. Noi avem o problemă. Simt că trebuie să spun asta. Poporul român este blestemat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul presupozițional - și prin implicațiile acestuia, imaginea omului bântuit de remușcări, aflat la ceasul spovedaniei, al recunoașterii publice a greșelilor trecutului, iese, brusc, din zona responsabilității comune, a asumării prin noi/ amândoi și marchează un punct foarte important printr-o aserțiune tranșantă, a unui eu singularizat, care este menită să evidențieze diferența specifică fundamentală Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Între eu și tu, ca doi foști comuniști: E adevărat, eu nu am trăit din muncă politică. Abia acum realizează AN ce capcană i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală a făcut. Negarea implicației principale a acestei ultime aserțiuni (Spre deosebire de mine, tu ai trăit din muncă politică) Nici eu nu am trăit din muncă de partid. nu mai are nici un efect. Aserțiunea lui TB este menită să Împartă comuniștii În două categorii: prima, a comuniștilor nevinovați, netarați, din care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
i s-a Întins prin presupoziții și ce greșeală a făcut. Negarea implicației principale a acestei ultime aserțiuni (Spre deosebire de mine, tu ai trăit din muncă politică) Nici eu nu am trăit din muncă de partid. nu mai are nici un efect. Aserțiunea lui TB este menită să Împartă comuniștii În două categorii: prima, a comuniștilor nevinovați, netarați, din care făcea și el parte, care a fost nevoită să se supună regimului; a doua categorie, din care făcea parte AN, era cea a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Unii dintre noi nu mai avem mentalitate de comuniști. este o altă capcană. Acesta este un noi din care AD nu mai face parte. Pentru a nu lăsa loc de 65 interpretare a statutului acestui noi, se impune o altă aserțiune cu un tu detașant, prin care AN este exclus din comunitatea lui noi Iar tu mă convingi, ..., că nu ești capabil să Înțelegi ... a cărei implicație este la Îndemâna oricărui interpret Tu nu poți să-Ți schimbi mentalitatea de comunist. În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a-l face parte integrantă a unui eveniment din viața sa reală. Beneficia de o capacitate extraordinară de a „citi” interpretul (direct și indirect), ceea ce-i conferea un avantaj major În adaptarea enunțului la așteptările acestuia, În manevrarea raporturilor dintre aserțiune, presupoziție și implicație În funcție de nivelul lor de pertinență pentru interpret. 2.2. Co(n)textul semiotic Dacă noțiunea de text are mai multe sensuri, atunci același lucru ar trebui să fie valabil și pentru cea de co-text. Textul, privit ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextul situației În derulare, el nu este Învestit cu atribuțiuni de conducere pentru că nu deține informațiile necesare În acest scop și ar putea genera situații de zbor cu consecințe deosebit de grave. Ultima parte a actului său de limbaj este o aserțiune prin care Îi atrage atenția comandantului asupra erorii În care se află 326 nu este la Bacău. 3) ajutarea lui 326 să facă ușor alegerea corectă Între cele două opțiuni (executarea dispozițiilor 132 conducătorului de zbor sau ale comandantului). El
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
în Defileul, care începe într-adevăr la Babacaia, e pusă pe seama "împăratului nostru Traian", care a realizat o astfel de "slobozire" prin canalul de navigație terminat în anul 100 p. Cr., în ajunul primului război dacic. Ceea ce confirmă încă o dată aserțiunea lui B. P. Hasdeu despre locul important ce trebuie acordat tradiției populare, pentru înțelegerea trecutului. Despre ciudățenia acelui fluviu cu două nume cu sensuri diferite au vorbit foarte clar Strabon și Ovidiu (sec. I a. Cr. - sec. I p. Cr.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
când al unuia, când al celuilalt, Devotatul Amic. Redus la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
lucru nu era evident pentru toată lumea - observatorii occidentali considerau atitudinea postbelică a Moscovei liniștitor de cunoscută și tradițională 8. Exista un precedent. În general, regimul comunist din Rusia nu poate fi Înțeles dacă nu-i luăm În serios ambițiile și aserțiunile ideologice. Dar În anumite perioade, printre care și anii 1945-1947, chiar dacă ignorăm complet doctrina bolșevică, putem Înțelege politica externă a Uniunii Sovietice prin referința la cea țaristă. Rusia domina prin „protecția” vecinilor Încă din vremea lui Petru cel Mare. Sub
Epoca postbelică: o istorie a Europei de după 1945 by Tpny Judt () [Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]