1,877 matches
-
înțepenit, sunt îmbrăcat. Este aproape întuneric. Privesc în jurul meu și încă nu realizez nimic. Podeaua, pereții goi, într-o cameră destul de mare, două ferestre, sau, mai bine zis, locul a două ferestre prin care pătrundea puțină lumină, un sfârșit de asfințit. Reușesc să mă ridic, mă îndrept către această lumină din ce în ce mai difuză. Ajung la prima fereastră. Disting sârma ghimpată, fixată în locul geamurilor și abia în acel moment mă trezesc cu adevărat. Imaginile trăite îmi apar în minte cu o viteză din ce în ce mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
altul să răspundă la așa o solicitare de nu eu, deși pe traseu mi-am blestemat această făloșenie. După vreo 4 ore de mers pe o pantă pietroasă și abisuri de torenți ... am reușit să ajung în satul Coza odată cu asfințitul Soarelui. Aici ... cu cine să tratez dacă nu cu preotul sau învățătorul. Din primele informații aflu că învățătorul e ... învățătoare ... și că învățătoarea e fata preotului Bâsnă, elevă în ultima clasă, la fără frecvență, a liceului din Focșani. Eu ... tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a schimbat, timpul angajării și al acțiunilor dictate de evenimente s-a îndepărtat de mine. În schimb, nimic nu va putea șterge amintirea anilor ’50. Românii numesc acești ani „obsedantul deceniu“, pentru că au marcat marea cotitură făcută de istorie, momentul asfințitului, când trecutul nu dispăruse încă de tot la orizont, când oamenii, locurile, atmosfera lumii românești, așa cum o cunoscusem până când regimul comunist a pus mâna pe putere, palpitau încă sub violența evenimentelor destinate să transforme trecutul într-un morman de ruine
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
stea luminoasă, a cărei coadă scapără prin acoperișul staulului. Stăpânul casei norocose află că dumnealor sunt cei trei crai de la răsărit, cititori în stele, care auziseră că o să se nască un mare împărat. Văzând steaua cu dunga luminoasă mergând spre asfințit, s-au luat toți trei după dânsa, pe cămile, și uite, s-au oprit taman unde s-a oprit steaua. Craii au intrat smeriți în staul și s-au închinat și ei Domnului Christos, abia născut de Fecioara Maria... (după
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de seamă că o broască țestoasă se ține după vârful nuielei lui. Se uită și el la dânsa și parcă îi zicea inima ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să- i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi, iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva și fără să-și mai aducă aminte că plecase în pețit. A treia zi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
stea luminoasă, a cărei coadă scapără prin acoperișul staulului. Stăpânul casei norocose află că dumnealor sunt cei trei crai de la răsărit, cititori în stele, care auziseră că o să se nască un mare împărat. Văzând steaua cu dunga luminoasă mergând spre asfințit, s-au luat toți trei după dânsa, pe cămile, și uite, s-au oprit taman unde s-a oprit steaua. Craii au intrat smeriți în staul și s-au închinat și ei Domnului Christos, abia născut de Fecioara Maria... (după
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
am îndreptat spre cuvioșii monahi din sfintele mănăstiri, nădăjduind să găsesc la ei altă lege. Am cunoscut și într-înșii cerșetorii vieții și zarafii rugăciunilor. Am socotit pe cei buni, ostenindu-mă a-i cerceta și la răsărit și la asfințit. De la unu - numărul lor nu l-am mai putut crește. Acel unu se află în fața mea [s.n.]." (pp. 96-97) În concluzie, câmpurile ZOON și BROTÓS se așază pe aceeași coordonată a instinctelor, cu diferența că, în cazul animalelor, această situație
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu „Perinița”. Avea și ea strigături: „Cine joacă Perinița Of, Nae, Nae! Să sărute și gurița Of, Nae, Nae! Hai pune pernița jos, Of, Nae, Nae! Și te pupă cu folos Of, Nae, Nae!” Seara, după ce fetele plecau acasă (la asfințitul soarelui) atât tinerii fără familii cât și familiștii se retrăgeau la cârciumă unde, până noaptea târziu consumau băuturi alcoolice. După 1930, populația începe să se „modernizeze”. Apar valsul și tangoul. Acum, alături de dansurile vechi se dansau și cele moderne în cadrul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
au dezvoltat strategii aparte pentru ca din multitudinea ecourilor recepționate, să le poat le poată distinge pe cele care provin de la insecte. Liliacul cu potcoavă, de exemplu, preferă să vâneze în vegeta vâneze în vegetația densă. În primele două ore după asfințit, el zboară în jurul tufișurilor și copacilor. Restul nopții și-l petrece în așteptarea prăzii, atârnând de o ramură și rotindu-și continuu corpul pentru a sonda împrejurimile, iar de îndată ce își ia zborul, o capturează și revine cu ea în același
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Clopotul. 9. Ludovic Dauș (1875-1954), scriitor, magistrat, a copilărit la Botoșani unde a frecventat câțiva ani Liceul Laurian. Debutează în acest oraș cu versuri în Curierul român. A depus o bogată activitate culturală la Chișinău. Între operele sale amintim romanul Asfințit de soare (1932), în care descrie lumea Botoșanilor de altă dată. De altfel, Fălticenii și Botoșani vor constitui cadrul prozei sale. 10. Emil Diaconescu (1889-1978), absolvent al Liceului Laurian și al Facultății de istorie din București, cu un doctorat la
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
serveau ca meserie agricultura, nu locuiau în sate, nu mergeau în templele altor popoare, nu practicau ceremoniile imperiale romane și nu se rugau în zori de zi către Sfîntul Soare. Iar lăcașele de cult nu puteau deveni paragină după un asfințit de soare, trecerea populației la religia crucii a fost un proces lent și de durată așa cum o spune chiar scriitorul roman. Iar finalul citatului ,,să înalțe pe rînd cîntare lui Cristos ca unui zeu” arată că romanul nu îl considera
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întîmplare neprevăzută. Acești doi dadofori sau dioscuri împreună cu Mitra formau o triadă care era văzută fie ca astru al zilei a cărui sosire era anunțată de cocoș, care la amiază trecea triumfător la zenit iar seara cădea cu melancolie spre asfințit; fie ca soare divin, ce pe măsură ce crește intră în constelația Taurului și mar-ca începutul primăverii - soarele a cărui căldură biruitoare izvodea natura, în mijlocul verii o aducea la împlinire și rodire, și soarele care după aceea, slăbit, traver- sa semnul Scorpionului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
câteodată și două rapoarte pe zi, unul ministrului de externe, Palmerston, și celălalt ambasadorului Stratford Canning. Colquhoun descrie și atmosfera din oraș la sosirea trupelor otomane: „Trupele turcești au sosit pe dealurile din București în dupăamiaza zilei de 23, la asfințit. în acel moment, pe terenul unde urmau să își fixeze ei tabăra, se aflau mulțimi de țărani, în număr de până la 30.000, aranjate după sate, fiecare cu preotul și prapurii lor. Poliția a dat o proclamație prin care interzicea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nebănuit, o altă lumină: "mișcă-n ape flăcări, ca paseri lungi de foc" (Priveliști, XIX)3. O imagine de trecere, tranzitând de la înfățișarea mundană a naturii reprezentate poetic înspre forma inaparentă a întrupării poetale 4. Aici reflectarea luminii soarelui la asfințit în apa mării ("un soare blond și luciu s-a înecat în mare") nu e doar oglindire într-un mediu în care manifestarea devine vizibilă (așa cum lumina trecută "prin poarta înserării" pătrunde apele mișcătoare precum niște flăcări); lumina aduce la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind ale ei"10. Negația care lucrează în miezul imaginației "vede" imagini ale golului, locuri ale absenței. Mai degrabă o negintuiție răvășitoare, nimicitoare, căci ce e de văzut - de pildă - în "asfințiturile lăuntrice", în "nucleul de noapte", în luminile "asasinate", "înghițite de un punct negru" decât tocmai golul fără formă, informul Bestiei ce stă "la umbra tuturor sensurilor"? Ceea ce ar fi trebuit să fie trans-aparența manifestării în lumina sensului e supraexpus, virează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Vol. Umbra timpului, în op. cit., 3, p. 215. 25 Apărut în Ideea Europeană, I, nr. 37, 21-28 martie, 1920, face parte din ciclul Interior din vol. Limpezimi (1927), în Ion Pillat, Opere, 2, ed. cit., p. 256. 26 Căci "e asfințitul zilei ce aparține zeilor. E ceasul înserării", dar seara acestui timp al lumii se îndreaptă către o noapte binecuvântată (cf. Martin Heidegger, "La ce bun poeți?", în Originea operei de artă, ed. cit., p. 243). 27 Apărut în Gândirea, VIII
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pentru aceasta a rămas că trebuie să scrie mai întâi Papei. Ludovic a dat crezare celor spuse de han și a încheiat pace pe râul Itil. Tătarii au plecat apoi spre Kataya, iar regele a dat ordin de retragere. Pe la asfințitul soarelui, a ajuns la o curte numită Dobravihoczca, unde nu a găsit deloc alimente. În timpul nopții, un necunoscut a dat foc clădirii și Ludovic a putut scăpa cu greu din pericol, împreună cu suita sa. A urmat un drum printre munți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
este, asemenea domnișoarelor, în faza de ucenicie. A trecut deja de un promontoriu și navighează, cu toate pânzele în vânt, către maturitate. Însă nu există nicio îndoială că tocmai asta o frământă, o face vulnerabilă. În zare se profilează deja asfințitul... Iată de ce simte și acum nevoia să-și dovedească sieși că nu și-a pierdut nimic din prospețime, din farmec, că poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul său de flirt îi trimite imaginea valorizantă pe care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hrănesc cu carne de șarpe, așa cum facem noi din carnea peștelui ori a păsărilor de curte. Codița șarpelui, luată de omul care îi mâncase carnea, încă mai mișca. Nea Culai ne-a spus că așa se va tot mișca până la asfințitul soarelui. Și așa a și fost. s-a tot mișcat. Apoi a aruncat-o. Să se hrănească cu ea alte viețuitoare ale pădurii. Pielea șarpelui a fost trasă pe un băț, pe care îl avea pregătit drept baston. Toamna, când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
femeile și avea nenumărate. Într-o seară, după o zi călduroasă și obositoare, sultanul s-a așezat pe malul unui lac să se odihnească. Soarele se lăsa către Apus. Și lacul, nisipul, arborii, cerul, lumea întreagă se scăldau în culorile asfințitului. Sultanul a fost cuprins deodată de o fericire atît de intensă, în fața acestei frumuseți copleșitoare, încît l-a chemat la el pe marele vizir și a dat poruncă să publice o lege prin care, din ziua aceea, toate femeile țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din ziua aceea, toate femeile țării să fie înveșmîntate în culorile cerului și ale pămîntului, întru deplina fericire a tuturor bărbaților ce le vor privi. Iată de ce femeile uzbece poartă și astăzi straiele acestea în culori șerpuitoare, izvorîte dintr-un asfințit și din dorința unui sultan de legendă. O astfel de pînză multicoloră îmi cumpăr și eu în dimineața asta, în piața din inima Samarkandului, de lîngă moscheea ce poartă numele celei mai frumoase dintre frumoasele femei ale lui Timur-Han Bibi-Hanîm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Probabil încerc să intuiesc eventualitatea unei prietenii... Scuză-mă! -Mă întreba: unde pot să mai găsesc o margareta? -De ce? -Să fac și eu la fel!.. Se lasă o scurtă tăcere. Andrei privește dincolo de rău spre norii adunați la asfințit. Apoi, privirile li se întâlnesc, isi zâmbesc, și amândoi își țintuiesc ochii în pământ cu acea conștiința de sine a adolescenților sensibili la situații noi, la cunoștințe noi. Andrei se uită la ceas. -Ar trebui să plec!... Face câțiva pași
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin secrete albii În adâncul unei lungi singurătăți” Rămas În iureșul cântecelor tale de iubire, singurătate, revoltă; uneori ironie, alteori negre-negre-voi deveni susurul răsăritului de soare sau de asfințit de soare al unuia ce s-a numit și ți-a rămas prieten: Pentru că nimeni nu știe Cum tainele ți-au dăruit ființă Te-ai despărțit după simțirea fiecăruia Fără ține am fi fost mai fericiți Suntem o lume neterminata
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din vale. LECȚIA NATURII Negurile se întind și orașul nu se mai vede ca în zilele obișnuite, cu soare mult. Spre asfințit însă aerul curat învăluie contururile caselor care își iau forma cunoscută, acum totul e limpede. Mă duc să mă plimb prin el, aiurea, cum ar zice poetul, frumoasă seară, minunată, aer de vacanță pe sfârșite, prima săptămână de toamnă, fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
expresie filozofică cunoscută, cerul de-asupra noastră și morala din noi! 83 Valori, care valori? Ele însele se schimbă sau locul lor este deviat? Când suntem tineri în fața noastră se deschide o lume necunoscută, imprevizibilă. Acum, când soarele coboară spre asfințit, apreciez oamenii nu neapărat după ideile lor, ci după caracterul lor, mi se pare mult mai înțelept. Valorile sunt tulburate mereu, esențele trebuie să rămână totuși aceleași. În timp, vezi cu alți ochi lucrurile. Din lectura unor cărți, între altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]