3,106 matches
-
în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Lenuța Drăgan - Mihai Drăgan (1937-1993). Bibliografie. Prefață de Pavel Florea. În loc de nota editorului de Viorel Savin. Bacău, Editura Studion, 2002, 153 pagini + iconografie. 2. Eugen Budău - Corespondență Mihai Drăgan - George Uscătescu în Ateneu, 35, nr. 11, noiembrie 1998, p. 9. 3. M[arius]M[anta] - Scrisori către Radu Cârneci în Ateneu, serie nouă, 49, nr. 7-8 (515-516), iulie-august 2012, p. 24. 4. Constantin Călin - „Cred în justiția imanentă“ în Ateneu, 38, nr. 11
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
În loc de nota editorului de Viorel Savin. Bacău, Editura Studion, 2002, 153 pagini + iconografie. 2. Eugen Budău - Corespondență Mihai Drăgan - George Uscătescu în Ateneu, 35, nr. 11, noiembrie 1998, p. 9. 3. M[arius]M[anta] - Scrisori către Radu Cârneci în Ateneu, serie nouă, 49, nr. 7-8 (515-516), iulie-august 2012, p. 24. 4. Constantin Călin - „Cred în justiția imanentă“ în Ateneu, 38, nr. 11, noiembrie 2001, p. 15. [Epistole de la Mihai Drăgan din anii 1990-1991]. 5. Nechifor Rob publică zece scrisori ale
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
George Uscătescu în Ateneu, 35, nr. 11, noiembrie 1998, p. 9. 3. M[arius]M[anta] - Scrisori către Radu Cârneci în Ateneu, serie nouă, 49, nr. 7-8 (515-516), iulie-august 2012, p. 24. 4. Constantin Călin - „Cred în justiția imanentă“ în Ateneu, 38, nr. 11, noiembrie 2001, p. 15. [Epistole de la Mihai Drăgan din anii 1990-1991]. 5. Nechifor Rob publică zece scrisori ale lui Mihai Drăgan către Miron Blaga în presa din Oradea - Crișana Plus, Cele trei Crișuri și Al cincilea anotimp
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
avut ocazia de a-l învăța în chiar țara noastră. D-sa s-au folosit de lecțiile marelui autor național, a aceluia care este Ponsard, Tacitus si Max Mueller al României într-o persoană, istoric, arheolog, autor dramatic, prelector la Ateneu, academic, profesor de universitate, director de liceu privat etc. etc., care fiind dus la congresul arheologilor ca delegat tocmai la Stockholm și-au îndeplinit delegațiunea trimițând lista de bucate de la banchet, cu un cuvânt d. Dame au avut de la cine
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Romînul", în numărul său de miercuri 9 mai, consacră un lung articol de fond, cu un rar spirit de denigrare, pentru a combate pe d. Boerescu din cauza discursului ce a ținut acum vreo 15 zile în adunarea electorală din sala Ateneului. Intră în deprinderile falsei democrații de a se sili cu orice preț și cu orice ocaziune să micșoreze orice superioritate, să decapiteze orice se înalță, să cate cu obstinațiune a stabili pretutindeni nivelul unei sălbatice egalități. D. Boerescu prin munca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi zis că voiau să închege o melodie, cum spui tu, cât de cât coerentă, dirijorul o reteza brusc și iar o luau de la cap cu și-su-su și fi-fî-fi! Și atunci se întoarce Silvestri spre sală, era la Ateneu, și zice: domnilor, e o piesă grea, deosebit de bogată și dificilă, permiteți-mi s-o mai cântăm o dată. Și a cîntat-o! Același lucru, oricât ai fi fost de atent și tot nu puteai să distingi vreo temă melodică. S-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la ce folosește. Nu-l mișcau un centimetru de pe braț, așa cum nici aprozariștii de pe vremuri nu umblau la creionul chimic de după ureche. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de bucătari; parcă asistai la geneza poporului român. Am mai băut o cafea slabă și diluată, cum se făcea pe vremuri, și-am cerut nota. Apoi am plecat la Cotroceni. Mi-au trebuit vreo douăzeci de minute să ajung de la Ateneu pe cheiul Dâmboviței. Se circula infect, bară la bară, italienește; o secundă dacă rămâneai pe loc, îți tăia cineva fața. Dâmbovița mirosea a nămol și frunze sleite; o simțeai chiar și prin geamurile închise. Mi-o imaginasem odată traversată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rău. Piața Palatului urma să fie spartă de trei piețe mai mici, umplute cu birouri, parcări și centre comerciale. Miza îți tăia răsuflarea: priveai ultimul loc liber al orașului. În mijlocul lui, două turnuri de 30 de metri ar fi acoperit Ateneul, Palatul Regal și Biblioteca Universitară. Plecau și monumentele, cu piedestale cu tot: Brătianu, copacul de fontă, „chifteaua pe băț“. Clipeai și fugea tot decorul. Fiecare dimineață începea altfel, ca visul unui bolnav de nervi. Modificările veneau zilnic, memoria nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Înaintam ca niște mici-burghezi simpatici, care își rataseră epoca și decorurile (eu poate chiar profesia: îmi dorisem să fiu actor), nimerisem în două secole, două orânduiri, două emisfere cerebrale. Ne târam demn, în tranzit, fără oprire. Mergeam la cafenelele de lângă Ateneu, după care fugeam la Billa, să ne facem cumpărăturile. Ieșeam cu portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se ia curentul. Privirea bătea departe, printre CC și Palatul Regal. Dincolo de galerii, la intersecția cu bulevardul Dacia, plutea Cazinoul, transformat de comuniști în teatru și sală de rock. Urcai pe Știrbei-Vodă și, în vârful pantei, dădeai cu capul de Ateneu, mare cât o minge de baschet. Sub minge, veghea Eminescu, șubred, cu capa de Superman flambat. Puștimea o lua la stânga, să ajungă la timp la concert. Era prin ’84, mergeam cu colegii de liceu la rockotecă, mă însoțeau Mihnea, Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răspicat și invulnerabil al eroului de manual, care își recită sloganurile patriotice în timp ce dușmanul îi pulverizează câteva sute de gloanțe în ficat. Eram un ins ponderat, conștient. Aveam grijă de mine mai ceva ca maică-mea de porțelanurile ei. Scăpasem. Ateneul scăpase și el, se trăsese alături, cu tunul, în Biblioteca Universitară. Mă pomenisem de două ori înăuntru; prima oară, târât la un concert combinat, cum se țineau pe vremuri: orchestra cânta de toate, de la Brahms la Rimski-Korsakov, puțin Vivaldi, adormeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai greu. Luasem un premiu și mă pregăteam să încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot la Ateneu, sala fremăta de sacouri, rochii și pipe, nu puteai să arunci un ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate aparențele unei ființe umane: mănânc, spun glume, gătesc tarte cu portocale și scorțișoară, îmi fac cumpărăturile la Billa, urmăresc vreo treizeci și două de canale TV, ascult muzică grunge, pop, industrial, gregoriană și clismatică, merg la stadion și la Ateneu, îmi plac berea de Reghin și țuica de Baia-Mare, dorm, urlu, râd, obosesc. Înăuntru, o cutie de conservă încărcată cu circuite. Secret lacrimile din pungile de metal ale pleoapelor. Când mișc degetele și-nfig unghiile în carne, dau drumul micilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clenci al impunerii cățeilor și livrelelor l-au aflat și primăria noastră pentru a arunca praf în ochii mulțimii, care ea și numai ea va purta marele împrumut al primăriei. La 6 curent s-a ținut o întrunire zgomotoasă la Ateneu, în care patrioții de meserie și cei neofiți au încercat a proba necesitatea, în multe puncte discutabilă, a nouălor taxe. Un domn (fără copii bineînțeles ) a propus o taxă asupra copiilor. Replica unui om din mulțime la această monstruozitate nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mulțime la această monstruozitate nu se poate reproduce decât în ziare de-o nuanță umoristică, nepermisă organelor serioase, cu toate acestea e o replică care cutreieră Bucureștii, și nu fără cuvânt, dacă potrivirea unei glume e un cuvânt. Adunarea de la Ateneu a ales însă 12 persoane însărcinate a discuta a doua zi cu 7 - 8 persoane numite de primărie taxele proiectate. Conventiculul, ținut sâmbătă la 7 ianuarie, nu s-a putut îngrădi în acest cerc restrâns; contribuabili neinvitați de diferite profesiuni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ce ar cântări tot materialul său juridic în administrațiunea tecnică a căilor ferate, care pentru procese plătește alți avocați? Administrația este lăsată dar universalului colonel Fălcoianu, care din când în când [î ]și reamintește de donchișoteștele vremuri când, pe estrada Ateneului, învăța pe amatori că s-ar coti mai practic și exact butoaiele reducîndu-le doagele la orizont! - Ce timpuri de criză erau pe atunci! Cât despre consiliarii Carada costinescu [î ]i cunosc cititorii; unul se preumblă la Paris - preumblare gras plătită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce a rezistat în mare parte anilor ce a trecut peste dânsa. Costumele și punerea în scenă relativ destul de bună; execuție mediocră. [13 ianuarie 1881] {EminescuOpXII 511} ["POIMÎINE, DUMINECĂ... Poimâine, duminecă d. Frantz Schipek va da un concert în sala Ateneului cu binevoitorul concurs al d-rei Saegiu, al d-lor Vasilescu, Dimitrescu, Weineter, Ferdinand, H. Schipec, Faust și al corului Societății de Gimnastică (Turn - Verein ). E o datorie din partea publicului bucureștean de a da concursul său acestui eminent artist, care, slăbit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
savant de renume internațional, profesor de anatomie la facultățile din Iași și București, cercetător asociat al universităților din Londra și Cambridge, fondatorul neuroendocrinologiei ca știință, originar din Șurăneștii Vasluiului (actuala localitate Emil Racoviță). Într-un celebru discurs ținut sub cupola Ateneului Român În Aprilie 1947, când România era În plin proces de bolșevizare, Întitulat «Morala creștină și timpurile actuale» având ca subtitlu „mai este posibilă astăzi credința În Învățătura lui Iisus Hristos”? legat de morala creștină afirma următoarele „este o morală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
există vreo cale, În condițiile societății contemporane, de reluare a ceea ce Însemna noblețea profesiei și consacrarea ei divino-umană? Pentru răspuns l-aș cita pe mentorul spiritual al universității ieșene de medicină, marele Grigore T. Popa care, În 1947, sub cupola Ateneului Român, Încheindu-și celebra conferință „Morala creștină și timpurile actuale” (având ca subtitlu - mai este posibilă astăzi credința În Învățătura lui Iisus Hristos?) dădea uluitorul răspuns la gravele probleme create de ofensiva materialist atee În timp ce România era În plin proces
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Academia Română În calitate de membru corespondent (1936). După invazia sovietică și schimbarea climatului politic din România, vocația democratică și spiritul liber În exprimarea convingerilor Îl va situa Într-un conflict deschis cu autoritățile timpului, mai ales după celebrul discurs ținut sub cupola Ateneului Român, Întitulat “Morala ceștină și timpurile actuale”. Este exclus din Academia Română, demis din funcția de decan În 1946 și apoi exclus din Învățământ. Părăsit de colegi, prieteni și colaboratori, bolnav fiind, refuzându-i-se chiar și internarea În spital, căutat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Reforma spiritului” partea a III-a, În care arată că numai educația și știința poate transforma În bine gândirea, atitudinea și comportamentul uman În folosul său și al colectivității din care face parte. 3. 15 aprilie 1947 când sub cupola Ateneului Român rostește celebrul discurs “Morala creștină și timpurile actuale” având ca subtitlu - Mai este posibilă astăzi credința În Învățătura lui Iisus Christos?. În acest discurs atacă În mod direct, fără menajamente darwinismul, rasismul și marxismul. Darwinismul, pentru că utiliza lupta pentru
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
celui care ar fi dezmințit astfel „o revoluție pe care șaț făcut-o cu toate arterele explodând sângele”, căutând - scria ironic Gheorghe Dinu - să se înscrie membru în societatea producătorilor de mere, cu drept de vot și bust în grădina Ateneului” și tipărindu-și versurile „la o editură ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
decembrie 1877. 333 Svetlana Paleologu-Matta, op. cit., p. 143. 334 Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1988, p. 288. 335 Ibidem, p. 69. 336 Ștefan Lupașcu, interviu acordat lui Marc de Smedt, trad. rom. de Vasile Sporici, în "Ateneu", nr. 140/1979. 337 M. Eminescu, Opere, 6, ediția Aurelia Rusu, p. 493. 338 Basarab Nicolescu, op. cit., p. 85. 339 Ibidem, p. 110. 340 Ibidem, p. 102. 341 Iată câteva mostre, la întâmplare, din autori mai vechi și mai noi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
S-a pronunțat și despre Năpasta lui I. L. Caragiale, recunoscându-i virtuțile literare, dar socotind-o neverosimilă mai ales sub raport psihologic. Susținea și o cronică muzicală, dovedind pricepere și gust. Era, de altfel, un pianist cu manifestări concertistice la Ateneul Român și un compozitor ale cărui melodii s-au bucurat de popularitate. A compus și muzică de scenă, între altele pentru Fântâna Blanduziei de V. Alecsandri. O istorie a muzicii, pe care o preda și la Conservatorul din București, este
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]