2,845 matches
-
insuportabil, cu tot petrolul cu care le Îmbunătățeam arderea. Lăsam focul să ardă până se Încălzea puțin atmosfera din cameră și apoi deschideam fereastra. Așa neam strecurat până la vacanța de Crăciun, după care ne-am despărțit, eu Întorcândumă la unchiul Aurel iar cei doi prieteni găsindu-și alte culcușuri. Primul an de studenție s-a scurs destul de repede. Mi-am susținut examenele programate și m-am Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest, anunțata
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unui asistent universitar (În toamna anului 1951 avusese loc a doua stabilizare monetară). Am ajuns, astfel, la o unitate din Piatra Neamț, situată la capătul dinspre Roman, al orașului. Printre tinerii sublocotenenți ai unității l-am Întâlnit și pe consăteanul Chisăliță Aurel, care Îmi va deveni curând nepot prin căsătoria cu Mărioara, fata leliței Maria de Sub Râpă. Prin el și camarazii lui mi-am găsit o cameră mobilată În apropierea unității, pe malul Bistriței, pe atunci purtătoare a zeci de plute, conduse
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
salariul, după ’90, din trimestru-n trimestru. „- Măi, zic, ce dracu’ îmi crește mie-așa, salariul așa de tare ?” Nu aflam secretul. Și-mi creștea și salariul, îmi creștea și îndemnizația de conducere. Și, la un moment dat, plec cu Aurică Baciu într-un turneu în țară, să văd dacă mai găsim de treabă, că eram înnebuniți, că la orice zi trecută, neavând de treabă, ce să vinzi, banii trebuiau dați la oameni, la ingineri, tot ce era... După ce mă-ntorc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
banii trebuiau dați la oameni, la ingineri, tot ce era... După ce mă-ntorc, după o săptămână, după ce am colindat toată țara, am ajuns și pe la București, și pe la Mecanica, și spune că nu mai avem nici o șansă, îi spun lui Aurică Baciu: ...îi spun lui Aurică Baciu: „- Eu mâine îi adun pe toți la o ședință și pe urmă vin la București și-mi dau demisia.”... Aurică Baciu îmi spune: „- Iar îți dai demisia, măi ?” El o fost c-un an
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la ingineri, tot ce era... După ce mă-ntorc, după o săptămână, după ce am colindat toată țara, am ajuns și pe la București, și pe la Mecanica, și spune că nu mai avem nici o șansă, îi spun lui Aurică Baciu: ...îi spun lui Aurică Baciu: „- Eu mâine îi adun pe toți la o ședință și pe urmă vin la București și-mi dau demisia.”... Aurică Baciu îmi spune: „- Iar îți dai demisia, măi ?” El o fost c-un an înaintea mea, „- Te joci de-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și pe la Mecanica, și spune că nu mai avem nici o șansă, îi spun lui Aurică Baciu: ...îi spun lui Aurică Baciu: „- Eu mâine îi adun pe toți la o ședință și pe urmă vin la București și-mi dau demisia.”... Aurică Baciu îmi spune: „- Iar îți dai demisia, măi ?” El o fost c-un an înaintea mea, „- Te joci de-a demisia.” „- Păi, da’ tu ce părere ai, tu ești Comercial, tu cel mult poți aduce materiale, da’ eu trebuie să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
p. 59. 14 Din Cîntecul poetului grec din poemul Don Juan, în Robert M. Gay, ed., The College Book of Verse, 1250-1925, Houghton Mifflin, Boston, 1927, pp. 358-361. (Versiunea în limba română reprodusă din Byron, Opere, vol. 3, traducere de Aurel Covaci, Editura Univers, București,1987, pp. 152-155 n.t.) 15 Dedijer et al., History of Yugoslavia , p. 266. 16 Ioannes Makriannis, The Memoirs of General Makriyannis, 1797-1864, trad. și ed. H. A. Lidderdale, Oxford University Press, London, 1966, p. 57. 17
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței, Aurica, cu nume schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost clipe unice în viața mea și a tuturor celor care au luat parte la acele evenimente de un dramatism inegalabil!... Am revenit în Basarabia română la aproape trei săptămâni de la puciul de la Moscova, în urma unei invitații făcute de către prof. Aurica Tizu. Așa era la acea vreme, intrarea în Basarabia era posibilă numai cu invitație oficială, aprobată de autorități de pe ambele maluri ale Prutului, sau se trecea în grupuri organizate de excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a urmări ca nu cumva să ne cunoaștem neamul bine. întâi am mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica Tizu, care avea locuință în oraș, pe strada Bubnovschi, devenită Matei Basarab. La data de 18 iunie 1991, împreună cu prof. Aurica Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica Tizu, care avea locuință în oraș, pe strada Bubnovschi, devenită Matei Basarab. La data de 18 iunie 1991, împreună cu prof. Aurica Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod de fier, doamna profesoara ne zice că sunt trei stații cu numele de Calfa la rând, după cum urmează: Calfa Sat, Calfa
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
două Mig-uri care veneau dinspre Tighina și se îndreptau spre Bulboaca. Se auzeau și până atunci focuri de armă, dar de mai departe, de peste dealurile de la Gura Bâcului sau de la Bender, dar așa de aproape nu. Eram doar cu bătrâna, Aurica Tizu se întorsese la Chișinău în seara zilei anterioare și începuse să-mi fie teamă. Așteptam cu emoție ora când am tren să pot pleca către Chișinău. Trenul era în după-amiaza zilei, în jurul orelor 17, iar timpul trecea foarte greu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
scăpam trenul acela nu mai puteam să ajung la Chișinău, a fost ultimul tren din acea perioadă, toate se opreau la Bulboaca și nu intrau în acea parte unde se dădeau lupte, considerându-se zonă periculoasă. La câteva zile prof. Aurica Tizu a plecat la Calfa să-și vadă mama. Trenul, așa cum am spus, mergea doar până la stația Bulboaca. Am rămas în gara Bulboaca să o aștept. De acolo ea a mers pe jos o bucată de drum, apoi cu o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
el, căuta din priviri pe cineva și l-a întrebat: „Dumneata ești omul meu, nu-i așa? Care-i afacerea?“. Insul l-a măsurat din ochi pe Costică și, cu toate că urma să se întâlnească la douăsprezece fix cu un anume Aurică, nu l-a mai întrebat de nume. I s-a părut că domnul Costică putea să se cheme foarte bine și Aurică. Iar când Costică a zis: „E vorba despre treaba de la Paris, nu?“, omul care-l aștepta pe Aurică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a măsurat din ochi pe Costică și, cu toate că urma să se întâlnească la douăsprezece fix cu un anume Aurică, nu l-a mai întrebat de nume. I s-a părut că domnul Costică putea să se cheme foarte bine și Aurică. Iar când Costică a zis: „E vorba despre treaba de la Paris, nu?“, omul care-l aștepta pe Aurică n-a mai avut nici o îndoială că se întâlnea cine trebuie cu cine trebuie, unde trebuia și la ora care trebuia. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Aurică, nu l-a mai întrebat de nume. I s-a părut că domnul Costică putea să se cheme foarte bine și Aurică. Iar când Costică a zis: „E vorba despre treaba de la Paris, nu?“, omul care-l aștepta pe Aurică n-a mai avut nici o îndoială că se întâlnea cine trebuie cu cine trebuie, unde trebuia și la ora care trebuia. Și au bătut palma. Iar afacerea a ieșit cum trebuia, fiindcă, deși nu era vorba despre Paris, ci despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trebuia. Și au bătut palma. Iar afacerea a ieșit cum trebuia, fiindcă, deși nu era vorba despre Paris, ci despre Viena, tot ceea ce conta la o potriveală românească se potrivea perfect: adică Mitică cu Stelică, Stelică cu Costică, Costică cu Aurică și Aurică cu Vasilică. „Dar Vasilică - veți întreba -, cine mai e și ăsta?“ Cum cine? Omul cu care trebuia să se întâlnească, de fapt, Stelică, dar căruia i-a ieșit mai bine o altă potriveală în fața magazinului Cocor și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au bătut palma. Iar afacerea a ieșit cum trebuia, fiindcă, deși nu era vorba despre Paris, ci despre Viena, tot ceea ce conta la o potriveală românească se potrivea perfect: adică Mitică cu Stelică, Stelică cu Costică, Costică cu Aurică și Aurică cu Vasilică. „Dar Vasilică - veți întreba -, cine mai e și ăsta?“ Cum cine? Omul cu care trebuia să se întâlnească, de fapt, Stelică, dar căruia i-a ieșit mai bine o altă potriveală în fața magazinului Cocor și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rol. Mircea, Lică și Radu zise mama ia spuneți-mi, vă rog, ce prenume v-ați gândit voi să poarte frățiorul vostru mai mic? Spune, Mircea. Mama, noi ne-am gândit că cel mai bine ar fi să se numească "AUREL". Frumos, foarte frumos nume. Adică vine de la aur... aurel... aurit, plin de aur. Da... da... Mircea era un copil pragmatic, având o judecată realistă fără fisuri. Nu suporta verbiajul. Totuși, Mircea, spune-mi te rog, ce v-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-mi, vă rog, ce prenume v-ați gândit voi să poarte frățiorul vostru mai mic? Spune, Mircea. Mama, noi ne-am gândit că cel mai bine ar fi să se numească "AUREL". Frumos, foarte frumos nume. Adică vine de la aur... aurel... aurit, plin de aur. Da... da... Mircea era un copil pragmatic, având o judecată realistă fără fisuri. Nu suporta verbiajul. Totuși, Mircea, spune-mi te rog, ce v-a determinat să vă opriți asupra acestui nume? Fratele meu mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Saul Bellow, D.H. Lawrence, Henry Miller etc.“ LUMINIȚA VOINA-RĂUȚ, Traducerile din poveste, Editura Vellant, 2010 „Antoaneta Ralian nu este doar o traducătoare admi rabilă, ci și o proeminentă personalitate în domeniul anglisticii, una dintre cele mai bune cunoscătoare ale domeniului.“ AUREL DRAGOȘ MUNTEANU, Luceafărul, august 1983 „Romanul Înainte și după Edith al lui Petru Popescu este tradus excepțional de Antoaneta Ralian. Meritul traducerii trebuie relevat cu atât mai mult cu cât e vorba de un roman erotic extrem de îndrăzneț sub raportul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aparte pentru a-l traduce și cred că nici lectura sa nu este chiar la îndemâna oricui. Rareori am descoperit pe cineva cu un gust atât de sigur în lumea prozei englezești, de la Andrei Ion Deleanu încoace, cum este Antoaneta Ralian.“ AUREL DRAGOȘ MUNTEANU, Luceafărul, nr. 52, 1983 „În felul său discret, elegant și plin de umor, adorabila doamnă Ralian ne-a pus în față o oglindă: felul cum reacționăm la «morala politicoasă» povestită de dânsa aici arată exact cum suntem.“ ALEX
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui, poetul democrat-popular Alfred Margul Sperber, care trăiește în România de atâta vreme, își scrie opera într-o limbă străină, pentru ca apoi veninul lui vulgar să fie tălmăcit de poeți sau propagandiști români. Nerușinarea e rotundă. (Nota V. I.) MARTIN Aurel „Interlocutorul poeților noștri de azi e o patrie socialistă. Cu inerentele ei contradicții. De alt ordin decât cele acute de pe vremea lui Eminescu, Goga sau Beniuc - tânărul. Cu alte idealuri imediate. Și cu un alt sistem de a le înfăptui
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
românești pentru care stă mărturie întreaga sa operă, a fost și este deschizătoare de drumuri și pentru munca noastră, a celor din învățământ și cercetare.“ („Este o cinste pentru noi să înfăptuim asemenea generoase idei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) RĂU Aurel „Cuvântările, interviurile, declarațiile, toasturile, mesajele de salut, textele rostite devin treptat cărți, obiect de lectură sau studiu, de referință. În cărțile tovarășului Ceaușescu sunt aprecieri nu puține la adresa artei și literaturii, nu puține accentuând pe cerințe care întotdeauna au condiționat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Boeraș Gheorghe 3,0 25 Grovu Nicolae 2,8 26 Budac G. Nicodim 2,8 27 Budac N. Ilie 3,0 28 Călefar Emilian 3,0 29 Grovu G. Gheorghe 3,0 30 Grovu I. Andrei 3,0 31 Pădurean Aurel 3,0 32 Cozma Toader 3,0 33 Vodă Gheorghe 3,6 34 Grecu Ioan 2,6 35 Grovu I. Nicolae 3,8 36 Folea Filimon 3,8 37 Cânduleț Constantin 2,0 38 Vodă Matei 3,8 39 Banciu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]