2,315 matches
-
Stern, Alexander Schneider, odinioar) membru al cvartetului de coarde „Budapesta”, fiul lui Kollek, Amos, dou) cupluri israeliene pe care nu le-am identificat și redactorul pe probleme externe al ziarului Le Monde, Michel Tatu. În biroul arhiepiscopului se afl) icoane aurite. În vitrine iluminate sunt obiecte foarte vechi. Rareori asemenea vitrine și obiecte Îmi stârnesc interesul. Armeni Între dou) vârste ne ofer) b)uturi și ne servesc la mas). Poart) c)m)și În culori stridente, albastru-verde, pe care sunt imprimate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mult timp, mult prea mult, nădăjduind cu Încăpățânare Într-un miracol ce o va transforma Într-un fel de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar fi continuat să spere, dacă n-ar fi apărut Lenski, un tânăr preceptor rus, cu ochi blânzi și miopi și opinii politice ferme, care fusese angajat să ne instruiască asupra unor subiecte variate și să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
diferența Începea să se observe), primul lucru pe care l-a făcut Îndată ce ne-am aflat singuri În grădină, a fost să scoată degajat o țigară „ambrată“ dintr-o elegantă tabacheră de argint, invitându-mă să remarc pe partea interioară aurită formula 3 x 4 = 12, gravată În amintirea celor trei nopți pe care le petrecuse, În sfârșit, cu contesa G. Acum era Îndrăgostit de tânăra soție a unui bătrân general din Helsingfors și de fiica unui căpitan din Gatcina. Am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vrăjmașe ce s-au tot bătut în capete ca munții din poveste -, în calea tuturor răutăților, mult am suferit și mult am bătut pasul pe loc. Ne-am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite ale altor popoare ce s-au putut înălța în lumina culturii și civilizației occidentale. Suntem ce-au făcut din noi vremurile haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu voia voastră iastă-vă să vă fiu domn?!" Și noi am răcnit să ne plesnească bojocii: "Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-ta!!!" Vezi bine, ne-a fost gura aurită. Atunci mi-am jurat să fiu domnul unei Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am precupețit nimic!... Am sacrificat totul! totul!... Oare a meritat sacrificiul? Brusc se lovește cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată în calamara de la brâu, este gata de luptă. Cuvântul nostru aiesta este! dictează Ștefan plimbându-se încoace și încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos și-a patra oară! Numai așa se ajunge la desăvârșire! se aprinde Ștefan. Unde sunt "Patimile", "Iisus răstignit", frumos, senin, scăldat în lumină, cu aureolă aurită? Lumina, aurul să le păstreze pentru "Înviere". Iisus pe cruce, bătut în cuie, chinuit de durere, singur, părăsit de însuși Dumenzeu-Tatăl: "Era un om... și suferea ca dânsul... Un Dumnezeu nu ne-ar fi înțeles plânsul". Toată suferința, și batjocura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De ce nu? La puterea banilor lor... sugerează Țamblac. Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe brațe, solemn, un pachet din care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vor să salvăm "Creștinătatea"! Avem doar tractat, glăsuiește Șendrea. Sunt obligați să-l respecte! S-au legat prin jurăminte! Ștefan se dezlănțuie batjocoritor, încrâncenat, numai mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să-ți fie gura aurită! Îți dau Voronețul! Mitropolit te fac! îi promite și râde, râde, dar râsul îi moare încet în gâtlej, înăbușit. Aș vrea să cred... Dar... dar cine poate știi ce va fi?... Oricum, îți mulțumesc pentru încurajare și pentru clipa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de a avea acea alură decontractată pe care o admir și o detest la alții și nu am încă acel aer stupid de sănătate. Sunt ciudate zilele de vacanță pe care le petrec la acest Club Mediteranean, o adevărată colivie aurită: un ghetou. Marile probleme sociale și politice ale epocii noastre nu trec niciodată dincolo de zăbrelele clubului. Nimic nu e făcut ca să neliniștească acest cadru burghez al celor veniți aici să-și refacă, să-și recâștige condiția fizică ce le va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rost”, cu trecut, prezent și viitor, nu încetează să mă aducă în starea de spirit a adolescenței, când eram tentată de tot și de toate, găsind că totul e demn de iubit. Acum, când viața mea a luat forma amurgului aurit. Uneori îmi vine să cred că recititul scrisorilor lui René (toată noaptea până dimineața, ca și cum mi-ar fi fost adresate mie, cea de acum!) m-a „contaminat” cu o dispoziție ciudată, care-i face pe prieteni să vadă în ochii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
A adormit de mai multe ori, aplecându-și capul pe umărul meu de samurai bine antrenat cu luptele vieții. L-am trezit lovindu-l ușor cu cotul în coaste, l-am făcut să râdă și să se trezească la „realitatea aurită” în care se sărbătorea sfârșitul anului, ca de obicei, constatându-se că, „deși a fost greu”, anul a fost bun. De Crăciun, printre invitați, Boni (Herlin), căruia i-am dăruit un nai indian; l-a încercat ducându-l la buze
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se poate pune veșnica întrebare, nerezolvată de când lumea: "cine a fost mai întâi: oul albastru sau găina cu fireturi și bicorn?" Greu de răspuns, dar practic, din cele mai vechi timpuri, "Iscoadele" și-au găsit acoperire sub mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin statutul său sacrosanct, deasupra oricăror bănuieli și acuze (deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pătrate purtătoare de chipiuri de la diverse UM-uri că o să "EXCURSIONĂM", în traducere "să alegem libertatea", ceea ce nu ne trecuse niciodată prin gând, soția și eu fiind din categoria "păsării spin", care nu poate trăi în colivie, fie ea și aurită, a străinătății și având, în misiunile anterioare, suficiente ocazii să "EXCURSIONĂM", dar n-am făcut-o, spre blamul și apostrofările neamurilor, prietenilor și a altor "oameni de bine". TELEGRAMĂ Strict Secret Expeditor SLĂNIC URGENT DESTINATAR VG/ A-20 25.09
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea, oricât de aurită ar fi fost, nu putea să-mi ofere mare lucru din ceea ce aș fi pierdut. Făcusem aici o facultate, lucrasem în învățământul superior, eram diplomat. "Dincolo" ce aș fi fost, un paria? Am cunoscut mulți respectabili artiști, oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Treviso, lângă Veneția, dar era de aproape un veac locatară în Rai și cred că o "chemare internațională" de-a ei de acolo era imposibilă. Pentru ce atâta deranj, tovarășe șef de UM 0625? Sub chipiul matale ornat cu lauri auriți nu mai existau și "neuroni benigni" sau planuri de acțiuni împotriva adevăraților dușmani ai României? Ce IQ ai matale, că nu ți-ai dat seama că poate fi o convorbire retransmisă peste Ocean? Unitatea specială "T", la solicitarea de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
punct de vedere sentimental nu are nici un strop de snobism; un strop de nostalgie, da, asta tot are, dar nostalgia nu mi se pare deloc nepotrivită... Obiectele vechi care mă tulbură cel mai mult sunt cărțile cu frumoasele legături solide, aurite, evidențiind simbolul importanței lor și, mai mult încă, scrisorile; dar nu sunt cartofii, nu am înclinații de colecționar, nu iubesc obiectul în sine, nici vechimea lui, nici scrisul și limbajul unei scrisori, cât un anumit mod de comunicare, relația dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
necesitatea unei revoluții naționale? Cred că nu. M-am gândit de multe ori ce-ar fi putut să însemne pentru neamul nostru dacă în acel an fatal 1922, Iorga n-ar fi trădat naționalismul pentru mirajul unui blid de linte aurită... Dacă întregul tineret naționalist românesc ar fi fost strâns în jurul lui și ar fi pornit vijelios lupta cu prestigiul până atunci neîntinat al unui om în care crezuseră atâția... În trei-patru ani mișcarea naționalistă ar fi câștigat neîndoielnic bătălia politică
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a căzut, la reconstruirea ei cu atîta fidelitate? Monumentul înălțat întru gloria noii Italii, sprijinit pe Capitoliu și adăpostind după războiul din 1915, sub altarul patriei, mormîntul Soldatului necunoscut, este în genere calomniat. Albul construcției nu se potrivește cu tonurile aurite ale pietrelor romane învecinate. Trebuie știut că arhitectul, autorul acestui monument, nu are aproape nici un amestec în executarea operei sale: prevăzută a fi în travertin și încadrată cu șiruri de chiparoși funebri, ar fi avut un alt efect nobil și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
teatrală, cînd trompetele de argint sună din înaltul cupolei, cînd norii de tămîie se leagănă sus, iar stolurile de porumbei albi se învîrtesc pe deasupra. În mijlocul acestei pompe regale și divine, eviți să privești de aproape prapurile și afișele cu rame aurite menite să comemoreze faptele deosebite din viața noului Sfînt proclamat de biserică picturi în ulei de o factură foarte stînjenitoare. Pentru familia fericitului La Salle, aceasta reprezenta mai degrabă un plus de cheltuială pe care un titlu ducal conferit de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
camelie talie zveltă în prima tinerețe, înaintea ofensivei obezității provocate de abuzul de dulciuri, friptură de gîscă și de sieste pe divane moi se îmbrăcau cu haine frumoase, viu colorate, fuste de un verde-jad, tunici de catifea brodate cu fir aurit, bonete de mătase peste părul strîns, cel mai adesea de un roșu aprins. Burghezia israelită: Morpurgo, Misrahi, Allatini spunea că este protejată de puteri străine austriacă sau italiană și împreună cu corpul consular își deschidea saloanele pentru five o'clock-ul ospitalier
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]