7,165 matches
-
IOSIFViori de octombrieSe-mpodobește octombrie cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie...Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri.Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele de brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii Astrului înrourați în Ziurelii bălai, cu beteala bunelor vestiri în restul timpului ce curge vremii binecuvântate. Dan Puric-Românul frumos și iubitor
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
SOMN Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN Fac un pas, și-un alt pas...Nu e mers, parcă-i zbor Împrejur un decor ireal, nefiresc Prin lumini aurii mă strecor și plutesc, Pare-un drum nesfârșit, nici nu pot să-l măsor. Mă percep diferit... sunt prezentă și nu-s, Recunosc amintiri înșirate-n eter, Doar secunde terestre-oglindite pe cer, Ce-au trecut, prin clepsidră, c-o lume
ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381139_a_382468]
-
din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest colț
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
orice avea legătură cu celelalte lucruri. Povestea mea devine și mai ciudată. Nu eram singur în călătorie, eram cu o femeie. O femeie tânără cu obraji puternici și ochi mari și albaștri. Fața ei frumoasă era mărginită de un păr auriu. Când am văzut-o prima dată, mergeam alături pe o suprafață cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau milioane de fluturi în jurul nostru, care se duceau în inima pădurii
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
revarsă ca un râu.Fără om, totul ar fiCenușiu, nisip și piatrăPlus câinii care... III. HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. • Treptat, Orientul Mijlociu se mută în Occidentul auriu. Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare! • Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Rău nu ne-a fost niciodată, dar bine nici atât. • Moșhe rabeinu a fost singurul evreu care s-a văzut cu Dumnezeu. De atunci așteptăm și alte întâlniri, fără șanse de împliniri. Citește mai mult • Treptat, Orientul Mijlociu se mută în Occidentul auriu.• Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare!• Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie.• Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită.• Sălbatică și domoală, femeia e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Încăperea gândindu-mă la sacralitatea din interiorul ființei umane. FRĂMÂNTĂRI Cobor încet pe scara Violet A Neîncrederii. Ce caut? Amurgul prieteniilor pierdute Sau falsele iluzii... Coborând, înveți să urci, îmi spun în gândul ce răsună în interiorul meu, ca un clopot auriu într-o albă catedrală. TIMPUL Ceasului, acestui alergător continuu i-am șoptit: punctează mai rar timpul sentimentelor noastre. Iubirea nu trebuie să îmbătrânească. INSTROSPECȚIE Ferestre... Spații deschise de violetul vânt al gândirii, ce tulbură ființă prin vuietul sau. Ferestre... Spații
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul fetei, păreau să curgă izvoare răcoroase care puteau să-i topească regelui orice sete l-ar fi încercat vreodată. - Dar cine sunt eu, știi? - Un călător însetat? Sprâncenele aurii ale fetei se ridicară ca aripile unor păsări, după care reveniră cuminți la locul lor. - Eu sunt regele și tu vei fii regina mea! Fata râse din nou. - Dacă se învoiesc maica și taica, eu mă învoiesc bucuroasă. Regele era
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
și mai luminos, iar florile înfloreau dornice de a-i face pe plac. Florea al nostru avea ca singură avere o grădină ca un vis. Acolo, sute de flori pline de culoare și bucurie cântau pe diferite voci în timp ce peștișori aurii dansau pe lângă fântânile din care apa curgea în pârâiașe scânteietoare printre straturile de flori. Cale de zece mări și zece țări, oamenii veneau să asculte și să vadă toate minunățiile pe care le îngrijea Florea-Zâmbet de Floare cum ar îngriji
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
pe urma alaiului ce ieșea din palat, la timp pentru a vedea cu ochii săi locul în care soldații se descotorosiră de povara care nu le mai era de trebuință. Mare milă o apucă pe mezină când văzu atâția pești aurii nemișcați și atâtea flori uscate. Plânse lângă zidurile palatului până ce rămase fără lacrimi. Pe când era gata să se întoarcă în camerele sale, numai ce i se păru că prin mormanul acela de uscăciuni se mișcă ceva. Privind mai bine, văzu
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
umezită de picăturile sărate. Prințesa apucă repede peștișorul și floarea și se repezi în camera ei. Acolo găsi un vas frumos cu pământ în care sădi floarea și o cupă de argint pe care o umplu cu apă pentru peștișorul auriu. Abia după trei zile în care prințesa nu mișcă vasul și cupa de lângă patul ei, peștișorul începu să bată din aripioare și floarea să grăiască cu glas subțire și plângător. - Nenorocire pe capul nostru! Împăratul Mustață-Sură e un monstru! Auzind
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
nu se mai întoarse decât seara, când floarea și peștișorul dormeau. Această întâmplare se repetă și a doua zi și a treia zi. Sătulă de cuvintele urâte ale florii, prințesa hotărî să o arunce cât mai departe de palat. Peștișorul auriu își luă zborul din cupa cu apă și se așeză pe floare, ca și când s-ar fi împotrivit planurilor fetei. - Dacă nu te dai la o parte, jur că am să te arunc și pe tine! - Dacă vrei să mă arunci
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
dintr-un măr ca și când și până atunci tot acest lucru l-ar fi făcut: - Cine să fie? Aici sunt doar eu! Mustață-Sură scotoci prin ficare cotlon, urmat de privirile iscoditoare a slujitoarei, dar nu găsi decât floarea purpurie și peștișorul auriu. - De unde ai aceste odoare? - Le-am găsit lângă zidul palatului. Neștiind ce să mai zică, împăratul ieși din camera fetei și se pierdu în umbra coridoarelor, urmat de slujnică. Fata împăratului se repezi la fereastră, dar nici urmă de grădinar
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
va lua pe tine de soție, va trebui să răpună Vrăjitorul Întunericului. - Atunci, vom rămâne pe vecie nemăritate! - Prostii, rosti împăratul, oricum, până ce vă sosesc pețitorii nu aveți voie să mai părăsiți palatul. Mezina se retrase în camera ei. Peștișorul auriu zbură spre ea și i se așeză pe umăr, iar floarea începu să cânte încetișor un cântec trist. Prințesa începu să plângă. I se părea că este foarte nefericită și că tatăl ei nu o înțelege deloc. Se hotărî să
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
mare aștepta vești de la sora ei. Cu fiecare zi care trecea, fata devenea tot mai neliniștită. Într-o zi, pe când se plimba prin palat, prințesa ajunse în camera mezinei. Acolo, o floare purpurie pe jumătate ofilită îi cânta unui peștișor auriu pe jumătate amorțit: - Ce e de făcut acum? Prințesa nu mai e pe drum. - Ce spui tu acolo? sări fata împăratului. Unde e sora mea? - Slujnică la vrăjitor e de-acum prințesa noastră, asta este vestea proastă! Fata cea mare
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
și peștișorul cu ea. După ce le îngriji câteva zile, se hotărî să-l trimită pe peștișor în zbor pentru a-l căuta pe Florea - Zâmbet de Floare să-i dea de veste că mezina căzuse în mâinile Vrăjitorului Întunericului. Peștișorul auriu zbură cât îl ținură aripioarele către casă. Mic cum era, fu nevoit să se oprească la fiecare din cele zece mări pe care le avea de străbătut, dar nu se dădu bătut până nu ajunse la grădina minunată pe care
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
zece mări pe care le avea de străbătut, dar nu se dădu bătut până nu ajunse la grădina minunată pe care Florea începuse să o reconstruiască strat cu strat și fântână cu fântână. Auzind veștile pe care le aducea peștișorul auriu, Florea se pregăti de îndată de drum, căci îi căzuse și lui tare dragă fata împăratului, cu toate că Mustață-Sură îi pricinuise numai supărări. Castelul de Fier era construit sub pământ, în mijlocul unei păduri și nimeni nu îi putu spune grădinarului în
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
din grădina ta să am grijă de tine. „Ce putea face un fluture împotriva unui vrăjitor?” îi trecu prin minte grădinarului, dar îl primi pe fluture ca tovarăș de drum. Nu trecu mult și din urmă îi ajunse o broscuță aurie. - M-au trimis peștișorii din fântânile tale să îți port de grijă. „Cum poate face față o broscuță unui vrăjitor?” se gândi iar Florea, dar o primi și pe broscuță să îl însoțească. Îndrumați de scaiul vânăt, cei trei tovarăși
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
cuvânt și nici cărpănosul acesta de împărat nu și-l încălcă. I-o dădu pe fată de soție și jumătate din împărăția sa. Așa că, nu trecu mult și în acele locuri începură să înflorească flori cântătoare și să zboare pești aurii, fără ca împăratul să facă vreun război pentru aceasta. Până la urmă, a înțeles și Mustață-Sură că numai cu bunătate și iubire poți obține lucrurile de valoare. Noroc că mi-a cântat și mie povestea aceasta o floare, că altfel n-aș
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult uitate Păstrate-n acest colț
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
tăcere din alt veac?Alături sta o casă boierească,Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate,Cu tufănele gata să-nflorească,Cu pomi bătrâni în grădina din spate.Și-n pustia livadă a nimănuiîși bruma-n vinețiu coroana prunul,În bulgări aurii și amăruiGutuile își rotunjeau parfumul.Prin gardul răsucit în fier forjatTorceau pisicile lungite-n soare,Într-o tăcere de sfârșit de veac,De blândă și cromatică visare.Eram în alte vremi, de mult uitatePăstrate-n acest colț de Iași bătrân
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Acorduri de pian, Cristale în razele de purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și ți-e frig. Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus... Lumina aurie s-o regreți, Neliniștită, s-a scurs în apus. Ridică-ți capul greu de atâta plâns, Nu mai mă vezi, Cu ea, și eu m-am dus... Referință Bibliografică: Cu lumina verii / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CU LUMINA VERII de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381532_a_382861]
-
26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă... Elisabeta IOSIF 25 noiembrie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI
ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380909_a_382238]