1,991 matches
-
sânge. Așa dar, după trecerea a două decenii putem afirma că a fost revoluție cu atac direct asupra dictaturii socialiste. Și astăzi, după douăzeci și doi de ani, de la înlăturarea de la conducere a țării a P.C.R., metodele comuniste, lăcomia de avuție, de acaparare a puterii nu au dispărut și încă se dau bătălii. La început s-a format Frontul Salvării Naționale, care avea sarcina să organizeze noua putere, să acorde aprobarea legală a partidelor politice și să organizeze alegeri libere fără
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sânge. Așa dar, după trecerea a două decenii putem afirma că a fost revoluție cu atac direct asupra dictaturii socialiste. Și astăzi, după douăzeci și doi de ani, de la înlăturarea de la conducere a țării a P.C.R., metodele comuniste, lăcomia de avuție, de acaparare a puterii nu au dispărut și încă se dau bătălii. La început s-a format Frontul Salvării Naționale, care avea sarcina să organizeze noua putere, să acorde aprobarea legală a partidelor politice și să organizeze alegeri libere fără
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
egalitariste, încercînd să-și construiască singure și direct accesul la prosperitate, printr-o organizare economico-socială și politico-administrativă cît mai apropiată de individ și de nevoile sale. Noua filosofie s-a impus mai cu seamă în spațiul protestant, datorită mentalității specifice. Avuția personală a început să fie considerată, în primul rînd, rezultatul acțiunii personale, al întreprinderii eficiente, al inovației și alegerii optime a fiecăruia și mai puțin rodul redistribuirilor forțate, operate grație voinței și autorității Statului. Sistemului piețelor libere s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
întîlnește la Stuart Mill, dar și la Sismonde de Sismondi și care s-a răspîndit mai apoi. Dar ches-tiunea rămîne și anume de a ști dacă cheltuielile publice sunt numai o prelevare, sau dacă munca funcționarilor este totuși creatoare de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei care produc bu-nuri sunt productivi. Dar o infirmieră, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Criterii de evaluare a rolului guvernelor în economie Problemele care apar în privința determinării rolului pe care îl are de jucat un guvern în cadrul sistemului economic includ, în primul rînd, mărimea (amploarea) și scopul intervenției guvernamentale. Includ pro-blema proprietății, baza redistribuirii avuției prin intermediul politicilor de venituri și cheltuieli, responsabilitatea finanțării și a prestării serviciilor publice, metodele cele mai eficiente etc. În sistemul capitalist, cu toate că acumularea de avuție este ma-re, aceasta se concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
includ, în primul rînd, mărimea (amploarea) și scopul intervenției guvernamentale. Includ pro-blema proprietății, baza redistribuirii avuției prin intermediul politicilor de venituri și cheltuieli, responsabilitatea finanțării și a prestării serviciilor publice, metodele cele mai eficiente etc. În sistemul capitalist, cu toate că acumularea de avuție este ma-re, aceasta se concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu pot fi, însă, remediate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
amintim faptul că procesul politic adoptă decizii colective, întemeiate pe negocieri și pe compromisuri, care pot să nu aibă la bază rațiuni de ordin economic. Guvernul trebuie să-și asume uneori măsuri pe care nu le poate lua altcineva. Deși avuția devine tot mai importantă, în procesul politic, puterea și influența pot să nu fie neapărat în relație directă cu ea, ci cu opinia publică, cu numărul de alegători. Tipul de bunuri și servicii oferite de sectorul public diferă foarte mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
companii private, modul de plată, precum și reglementarea sau controlul prestării serviciului este o decizie de politică publică. Iar decizia politică nu se ia atît pe criterii explicite, economice, cum sunt profitabilitatea sau recuperarea investițiilor, cît pe altele care privesc distribuirea avuției, controlul asupra pozițiilor economice, menținerea sănătății publice, sau a bunăstării anumitor categorii de populație. În sistemul de piață, motivația o reprezintă interesul personal, în sectorul public se încearcă definirea unui interes colectiv, mult mai greu de determinat, mai ales cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aparține, aproape integral, Statului. O situație de compromis între cele două sisteme a fost numită socialism de piață. Aici proprietatea privată coexistă cu cea publică. Piața reglează, în bună măsură, jocurile economice, în timp ce guvernul joacă un rol major în redistribuirea avuției, inclusiv prin intermediul sistemului de asigurări sociale. În tranziția pe care o parcurgem, rolul Statului în activitățile de natură economică trebuie schimbat în mod fundamental, dar lipsa unui sistem bine articulat și a unui aparat de stat eficient, care să acționeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
distinge cheltuielile de funcționare, de cele de transfer, sau de capital. După rolul lor în viața economică, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale, care reprezintă consum definitiv de venit național (militare, administrative etc.), cheltuieli econo-mice, care contribuie la creșterea avuției (construcții de drumuri, aeroporturi, magistrale electrice etc.) și cheltuieli așa-zis neutre, care nu au o influență directă asupra venitului național, cel puțin în aparență (cercetarea fundamentală, învățămîntul etc.). După modul în care se repercutează în activitatea economică, cheltuielile publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cheltuielilor publice și intervenției economice și sociale a puterilor publice"28. De ele se bucură, în mod diferențiat și nedeterminat toți cetățenii unui stat. Din definiție reiese elementul de autoritate care aparține Statului și cu ajutorul căruia realizează un transfer de avuție. Oricare ar fi forma sa, impozitul este perceput întotdeauna ca un element de autoritate. Pentru cetățeni, acesta reprezintă o restrîngere a libertății sale, în fața monopolului statal. Caracterul obligatoriu este prevăzut și în Constituția României, la art.53, alin.l: "cetățenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
autoritate. Pentru cetățeni, acesta reprezintă o restrîngere a libertății sale, în fața monopolului statal. Caracterul obligatoriu este prevăzut și în Constituția României, la art.53, alin.l: "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice". Transferul de avuție se bazează pe faptul că prelevarea este definitivă, nerambursabilă și neînsoțită de o contraprestație directă. Veniturile provenite din impozite se depersonalizează și sunt utilizate în mod diferențiat, avantajele fiind nedeterminate, în acest fel avuția socială fiind redistribuită. Un alt element
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
taxe, la cheltuielile publice". Transferul de avuție se bazează pe faptul că prelevarea este definitivă, nerambursabilă și neînsoțită de o contraprestație directă. Veniturile provenite din impozite se depersonalizează și sunt utilizate în mod diferențiat, avantajele fiind nedeterminate, în acest fel avuția socială fiind redistribuită. Un alt element ce trebuie reținut este faptul că, pe baza impozitului, Statul exercită o funcție intervenționistă în alocarea resurselor în economie, în scopul stabilizării cererii agregate. Cheltuielile publice nu sunt finanțate numai prin impozite, ci prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care contribuabilul este nevoit să-l consimtă, din avuția dobîn-dită de el într-o anumită perioadă. Dar presiunea fiscală individuală nu trebuie analizată doar ca raport matematic; ea este relevantă mai ales dacă este analizată în corelație cu puterea de cumpărare a veniturilor monetare nete, adică gradul în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Aceasta nu înseamnă că fiscalitatea unui stat nu acționează asu-pra altora, de unde încercările de armonizare fiscală, de apropiere a politicilor fiscale, ceea ce, pe termen lung, amenință autonomia fiscală statală, mai cu seamă în zonele ce experimentează diferite formule integraționiste. În Avuția Națiunilor, Adam Smith evidenția patru "canoane" sau principii ale impozitării. Acestea sunt: 1) Echitatea; 2) Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire; 8) Stabilitatea; 9) Flexibilitatea; 10) Redistribuirea avuției și a venitului. La aceste principii, economistul francez Maurice Allais mai propune: individualitatea, nediscriminarea, confidențialitatea, legitimita-tea și lipsa arbitrariului. Din aceste principii rezultă o serie de cerințe ale impozitării astfel: Distribuția sarcinii fiscale trebuie să fie cît mai echitabilă; Impozitele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cea a clasicilor, care o consideră ca pe un cost real în sarci-na generațiilor prezente și viitoare și nu o recomandă decît în situații excepționale; și 2) cea keynesiană, care consideră îndatorarea ca oportună deoarece va fi rambursată dintr-o avuție sporită, neafectînd generațiile viitoare. Sunt, în fond, două opinii diferite despre stat ca agent economic. 3.5. Pasagerul clandestin și finanțarea publică Prezentînd principiile de funcționare a pieței, am insistat asupra caracterului lor constrîngător pentru actorii economici. Mîna invizibilă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
această experiență încă din anii '70, consolidînd treptat autoritatea unităților locale și regionale. Transformarea începe cu instituțiile, cu cele mai importante instituții ale Statului, care iau deciziile referitoare la problemele strategice, cum ar fi sistemul de impozite, prioritățile bugetare, distribuirea avuției și creșterea economică. La nivel național, cea mai importantă instituție de acest fel este Parlamentul. Apoi, Guvernul rezultat din aritmetica parlamentară, sau dintr-o anumită voință politică. Într-un sistem descentralizat, majoritatea deciziilor sunt luate de instituții locale, care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe fără scrupule pentru atragerea de investiții, capitaluri, întreprinderi, deci surse de avuție și de creare de locuri de muncă, fără să le preocupe o necesară raționalitate de ansamblu a dezvoltării teritoriului național. 5.1.3. Politicile industriale 5.1.3.1. Noțiunea de politică industrială O politică industrială poate fi definită ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate constitui un mijloc de a cîștiga o rentă de situație. S Peltzman a prelungit și sistematizat lucrările lui Stigler, arătînd că, pentru a înțelege situația, este suficient să considerăm că actorii economici pot utiliza reglementarea pentru a dobîndi o avuție suplimentară. În mod logic, fiecare corporație se va constitui într-un grup de presiune (lobby) și va practica o politică de prădător, adică de exploatare sistematică a reglementării pentru a-și ameliora propria situație. Din această perspectivă, oamenii politici sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în prezent sub impactul procesului de globalizare, de creștere a interdependențelor, creînd noi reguli ale jocului în relațiile internaționale. Între Stat și economie s-a deschis o prăpastie. Elemente care pînă acum mergeau împreună, cum sunt Statul, teritoriul, populația și avuția, acum evoluează separat. Astfel rolul Statului se cere redefinit și se caută o nouă ordine internațională concordantă cu diferitele interese ale statelor și grupărilor de state și noi instituții cu caracter global capabile să gestioneze noile realități. A devenit necesară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deci, contrar opiniei curen-te, ca și societatea industrială la începutul secolului al XIX-lea, o societate cu tendințe inegalitare din punctual de vedere al repartiției individuale a veniturilor, ca și din punctual de vedere al repartiției regionale a producției de avuție. Internaționalizarea economiilor este, într-o primă analiză, un mijloc de a lupta împotriva inegalităților din interiorul unei națiuni. Într-adevăr, specializarea, sau diviziunea internațională a muncii, permite obținerea celui mai bun preț acolo unde produsele căutate sunt cele mai abundente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1971; > Russo Alecu, Cîntarea României, Bucovina, Iași, 1997; > Samuelson Paul, Microeconomics, McGraw Hill Books Co., New York, 1989; > Sandretto YR., Rémuneration et repartition des revenus, Hachette, Paris, 1994; > Schumpeter Joseph, Capitalism, Socialism and Democracy, Harper and Brothers, New York, 1942; > Smith Adam, Avuția Națiunilor, Ed. Academiei, București,1965; > Stigler J.G., The Theory of Economic Regulation, 1971; > Stiglity J., Economics of Public Sector, W.W. Norton and Company, New York, 1986; > Strange Susan, The Retreat of the State. Diffusion of Power in the World Economy
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de Principat! Dar pentru ce Principat? Sunt state în Europa de o importanță mult mai secondară decât România, unele cari sunt mult mai mici decât noi, atât sub raportul întinderii, cât și sub acel al populațiunii și al sorgintelor de avuție, și cu toate acestea acele state se numesc Regate, au o pozițiune definită, un nume propriu de ierarhie, admis în vocabularul etichetei diplomației europene. Numele nostru de Principat pe care-l purtam până acuma era el oare bine definit și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
economisi corect e deja orice altceva în afară de un lucru intuitiv. Trebuie să putem să fim capabili să determinăm cât economisim în fiecare lună și în ce produse ne plasăm economiile. E vorba de decizii fundamentale care determină pe termen lung avuția unui individ, a unui cuplu sau a unei familii. Reflexele instinctive ori formate prin experiența personală sau a celor apropiați nu constituie întotdeauna reguli de aur pentru a naviga în mlaștina deciziilor financiare. Raționamentele, care pot da impresia de bun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]