2,305 matches
-
Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta și coabitarea cu animalele, apariția monștrilor, incen diul unei păduri, prinderea câtorva dintre animale, utili zarea buștenilor aprinși pentru cea dintâi vatră... în sfârșit, tânărul Vulcan azvârlit de pe muntele Olimp pe insula Lemnos, ajutat de către nimfe să se ridice, devenind curând primul învățător al pământenilor, harnic și iscusit, sprijinit de Vânturile zeului Eol, înconjurat încă de dis cipoli care înalță primele case. „Cel puțin două dintre panourile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie, să-și vadă obrazul osos și alb, ca de var, doar-doar apare amănuntul revelator : semnele particulare ! Dintr-un salt e iar în pat. Se acoperă, cuvertura subțire trece sub șolduri, spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în lumina făcliilor fumuroase. Mirosul de rășină arsă îi gâdila nările și fumul îl supăra fiindcă-i întuneca vederea. Plecă puțin capul și, aproape de picioare, văzu pământul deschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă și lutul era azvârlit numai în dreapta, alcătuind o movilă, pe care stătea pretorul, înălțîndu-se deasupra tuturor, ca și cum el ar fi trebuit să... În stânga, la marginea gropii, un coșciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce neagră la mijloc, zăcea alături de o cruce mare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vântului. Unele romane actuale nu sunt decât un soi de râgâit intim. Experiența poate fi o contabilizare a eșecurilor. Mai întâi a fost probabil păcatul. Pentru că am rămas robii plăcerii. Retrospectiv privind, multe zile mi se par mucuri de țigară azvârlite pe jos. Mă tem că abia la Judecata de Apoi vom afla probabil, că nu am știut ce să-i cerem vieții. Grafomanii ornează vidul cu epitete. Și-a sacrificat viața pentru o statuie ... veșnic găinățată de păsările cerului. Înaintăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și voință de-a-ntregul. Filozofia și arta sunt o sală regală izolată în care, din când în când, doar cîte-o umbră sublimă, cu formele ei întunecate, sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cântecul ideilor sale pe calea de mijloc, când tocmai materialismul are pretențiunea d-a trece de cale de mijloc. Circe ar cânta în zădar - noi n-am merge. Dar, fiindcă estremele s-ating, ar fi mult mai lesne să ne azvârlim în idealism, căci, ca ceva de tot nou, ar avea și mai multă atracțiune pentru complexul unor suflete care neci mirosul nu i-l știu și apoi, cunoscîndu-l de rău, trecerea la justemilieu ar fi lesne. ["MÎNDRIA NAȚIONALĂ"] 2257 În
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sigur că nu se interesă defel de domnul primar... și sunt ai mei acei ochi, deși nu sunt ai mei, pentru că sunt ai altuia, adică ai alteia. ["AZI NU MĂ MAI MIR... "] 2258 Când vedeam în Somnambula pe amant cumcă-și [azvîrle] pe amanta sa în genunchi, departe de el, deși se ruga cu lacrimi, mă miram cum un om poate să refuze rugăciunile sau e-n stare să nu creadă asigurărilor unei femei atât de frumoase. Eu în locu-i aș fi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se ferească... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluza în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fără îndoială alți robi care fugiseră și se urcau acum din văi. Și arcașul le ieși înainte, deschizând gura să strige de bucurie. Dar în clipa aceea cineva îi puse mâna pe umăr. Mai-Baka se întoarse și înlemni. Apoi se azvârli cu fața la pământ. Dinaintea lui stătea zîmbindu-i Auta și-i făcea semn să se scoale. Mai-Baka sări în picioare. Mintea lui pricepuse repede ce era de priceput. Strigă către miile de oameni ale căror valuri împînzeau pieptul muntelui: - Veniți, robi fugari
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eforturile gâfâite ale comentatorului de gimnastică pedofil mă irită și mă hotărăsc să apelez la compania vecinilor. Ziarele Încă mai zac prin jur din weekend. Pot să văd fața aia În ziar. Rup pagina și o mototolesc Înainte s-o azvârl În foc. Mai citesc o dată repede postscriptumul din Sunday Mail despre prăpădul de zero la trei de sâmbătă din Rugby Park. O performanță slabă a musafirilor și una de care mai ales Tom Stronach ar vrea să uite. Pasa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vârful scărilor, iar ei ne azvârlă Într-o cameră. Apoi se aud și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvârlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a futut pe noi, puțoiu ăla Lennox. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
le-am studiat deja în alte contexte. Prezentarea mai multor minciuni apărute în mass-media ar putea să ne amuze, însă nu ar contribui la progresul cercetării noastre. O pagină din The Times diavolul citi Și imediat ziarul cît colo-l azvîrli. Oi fi eu cel mai mare mincinos, se văicări, Dar ăștia chiar m-au întrecut în a minți! (Smith 1973:92) Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850 în Red Republican sînt un comentariu adecvat la adresa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
idoli decât zeii falși. Aceștia din urmă se recunosc prin faptul că pot fi văzuți și atinși ca niște bucăți de lemn. Culmea ridicolului: statuia sacră. Ce fel de Dumnezeu este acela care se sfarâmă în bucăți, care poate fi azvârlit la pământ? Ce ființă infinită se poate lăsa circumscrisă într-un volum? Templul este gol, ca și Chivotul. Falșii profeți îl umplu cu nimicuri, cei adevărați vestesc fără să arate. Numai cuvântul poate spune adevărul, vederea este puterea falsului. Ochiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dionysos, copil, e prigonit de regele trac Licurg, care, pe când Dionysos se afla pe muntele Nisa în grija doicilor sale (Hiadele, care au devenit apoi o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul marelui fluviu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Dionysos, copil, e prigonit de regele trac Licurg, care, pe când Dionysos se afla pe muntele Nisa în grija doicilor sale (Hiadele, care au devenit apoi o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul marelui fluviu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai trebuie alt bărbat, câți zâli‟oi mai ave‟! - Nu folosăști mamî la nimica, să te tângui. Intră bătrâna în vorbă. O murit! Șî nouă ne vini rându când hotărăști Dumnezău! Asta-i viața! - Nu, nu mai vreu să mai azvârl înc‟o căciulî în pod. Așa, își încheie femeia scurta ei destăinuire... ca o mărturisire înaintea lui Dumnezeu. Apoi, roșește vinovată, pleacă ochii cu sfială și tace, tace ca în fața unui mormânt deschis. A pierdut demult obiceiul de a vorbi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să strige, atunci, ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și cu cealaltă, i-o trecut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâtea ori în vis, și începu să plângă... I se părea că lucrurile lăsau dâre lungi pe pământ, ca niște umbre întunecate printre vibrațiile luminoase ale zăpezii singuratice. De îndată ce intră în casă, urletul din sufletul ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea apăra de răpitori. Trecuse o zi de când nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]