4,354 matches
-
la ferestre. O! Nu-i așa că e ușor să rănești? Dar, cu vremea, porțile se-nchid și drumul se coboară prin gânduri, ce ne bântuie fără vrerea noastră. Zadarnic le-am spune: plecați! Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: GÂNDURI CE NE BÂNTUIE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂNDURI CE NE BÂNTUIE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377621_a_378950]
-
ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Te-aș picta ca pe-o străină Ce mă bântuie de-o vreme Și-n privirea-i de rugină Văd sentințe, anateme. În absurdul fără capăt Eu cerșesc lumina zilei Și-o aud ca pe un țipăt Tot scurtând din firul milei. Te-aș picta frumoasă toamnă, Cum ai merita
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
așa cum vrei. Dacă dorești acuma orișicine Va sta în locul tău mai cu temei. Eu m-am născut fără de întrebare Ci pentru că așa mi-a fost sortit. Și vrei acuma cu o renegare Să umpli golul ce l-am irosit. Te bântui eu în vise, dar subtil Să crezi acum că nu sunt o himeră. Venită-n timpul tău. Chiar inutil Să definească iar cuvântul ... speră ! De-i vrea cumva tu soarta să mi-o furi Învață mai întâi ce e suspinul
NĂSCARE PREMATURĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378326_a_379655]
-
întâlnind-o în autobuz la un ceas de noapte, însă, văzând înverșunarea cu care refuza întoarcerea, nu am mai insistat. Am lăsat-o să plece din nou și plecată este și acum cu totul, doar dragostea pentru ea mi-a bântuit întreaga viață ce a urmat plecării sale, transformând-o într-un coșmar. Restul, în privința iubirii, a devenit un eșec total. Nimeni și nimic nu a putut să-mi alunge din minte imaginea ei, sau să o înlocuiască. Am înțeles că
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
fost un dezastru, care s-a accentuat atunci când am aflat cât de repede am fost înlocuit, că și-a refăcut viața și avea deja o fiică. Așa s-a sfârșit episodul Genny din viața mea, iar sufletul meu a rămas bântuit de imaginea făpturii ei, chiar și acum, când scriu, după atât de mulți ani, durerea și tristețea mă cuprinde și sufletul îmi tânjește de dor... Nimeni nu a putut s-o înlocuiască vreodată, cu toate că nu pot spune că nu m-
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
septembrie 2016. Nu mi-am făcut acum un plan de viață Și am rămas dator cumva iar sorții. Sau că norocu-mi joacă doar în față Și ce să fac să-ntârzii ora morții. Eu sunt îngândurat cumva spre seară Mă bântuie-ndoieli de neputință. Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă. Cuvintele nespuse mă îndeamnă Să-ți spun povești cu zmei și cosânzene. Iar sub aripa-ți caldă iau doar seamă Că n-
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
un ban ... Citește mai mult Nu mi-am făcut acum un plan de viațăși am rămas dator cumva iar sorții.Sau că norocu-mi joacă doar în fațăși ce să fac să-ntârzii ora morții.Eu sunt îngândurat cumva spre searăMă bântuie-ndoieli de neputință.Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă.Cuvintele nespuse mă îndeamnăSă-ți spun povești cu zmei și cosânzene.Iar sub aripa-ți caldă iau doar seamăCă n-am în
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, ... Citește mai mult Am așteptat să te trezești din somnulunei nopții răscolite de luna ce am împărțit-opentru a ne ascundede fantasmele cu umeri de statuiedospită din piatră șifrig.Apoi, am
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de cel din urmăfior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii șibrațele au devenit aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei de aur,... XXVI. AM AȘTEPTAT LA PÂNDĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnire Știindu-ți pasul rece și cu ecou
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
infestați și urlă pe străzi pentru cine știe care partid care-i cumpără votul. Este adevărat că altfel ar șoma, căci în afara hoților de profesie miliardar nimeni nu mai exploatează în adevăratul sens al cuvântului pădurea. Este bine? Seceta și vântoasele ne bântuie tot mai des. O fi supărarea lui Dumnezeu? Si astăzi mai sunt încă mulți care gustă viața grea pe care o trăiesc muncind. Ei se bucură de rezultatul muncii, de mulțumirea sufletească a operei lăsată în urmă, chiar dacă această operă
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
pe drumul fără de întoarcere pornim. Furtuni de nisip trec pe lângă noi, un înger de zăpadă ne însoțește, doar piatra cerului, încrustată în inelul tău, ne luminează drumul. În trecere, macii înroșesc dealurile din Pergam, ne semnalizează umbrele regilor attalizi ce bântuie, fără odihnă, printre coloanele din evantaiul acropolei. În seara înflorită, în amfiteatru întinzi cortul, în zbor, o pasăre sparge tăcerea... departe, în zare, sclipesc luminile corăbiilor ce-și poartă încărcătura pe apele Egeei, timpul se-oprește prin iarba nopții, suave
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
aripile larg deschise, te-arunci printre astre. Totul e posibil, lumea din noi și lumea de-acolo sunt, parcă, una și-aceeași. Departe, inima îți fuge să mă cuprindă. Dincolo de visul tău ai pășit să mă găsești, văluri palide îți bântuie teama, Dând deoparte ramurile înflorite de prun, intri în grădina mea, Odată cu ultima speranță, ca bambusul înălțat spre cer, între tăcere și sunet apare mireasma prezenței mele. Un murmur dulce plutește, între noi, în derivă - petale de azalee și lotus
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
din interes, de frica sau plăcere. Minciună este iarăși la putere stigmatizând și distrugând destine. Cel ce nu minte suferă și piere când un obstacol incomod devine și-ajunge la putere numai cine la nedreptate poate să adere. În jurul nostru bântuie o cloaca de mincinoși, de-asupritori de țară care se zbat s-o lase mai săracă. Și-n timp ce adevărul stă să moară, nu obosesc întruna să petreacă sărbătorind minciună ordinară. Anatol Covali Niciodată nu se minte atât de
SE MINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379039_a_380368]
-
dragoste trasă din istoricul bucovinenilor, din miturile și superstițiile lor, o poveste Lostriță, magică, dar modernă prin temporalitate, personajul principal, Dor, fiind elev de liceu, emancipat, cu drag de cultură. Locul ales sau chiar întâmplat, un sat în care mai bântuie vrăjitoare, în care se mai întâmplă lucruri ciudate, pedepse inexplicabile, apariții poltergeist. Personaje din Bulgakov, motanul și Agripina, fac din această povestire un mic Maestru și o Margaretă, aduși pe tarâmuri românești istorice. Remarcabilă această inspirație natală pentru rarul la
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
limbi total străine... Șansa mea a fost un vecin. M-a zărit în noapte și, raționând, nu ca mine, și-a zis că face un gest omenesc dacă mă duce acasă. La ora aceea, zicea el, nici hoții nu mai bântuiau pe străzi, darămite prin preajma Aeroportului Băneasa! Am acceptat oferta. Tot drumul mi-a aplicat un tratament stupid: își zâmbea în oglinda propiului egou, rânjind: “Ca să vezi, pe unde-mi umbla craiul!” N-aveam replică. Mă salvase! Altfel, cât aș fi
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
beneficieze de ajutorul Domnului Dumnezeului Său. Șefii celor 28 state unite în Europa Comună, credincioși sau necredincioși, unii Catolici sau Luterani alții Drepți Creștini Ortodocși (nu ca unul din candidații la Președinția noastră) au aflat cauza dezastrelor care ne tot bântuie. Dumnezeu este supărat pe noi deoarece nu toți creștinii sunt considerați „Drept Creștini”. Dar pentru a ne pedepsi ne dă cutremure. Dumnezeu nu mai folosește potopul drept pedepsire a necredinței. Potopul este cauzat de om prin tăierea pădurilor iar marile
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
Acasa > Poeme > Antologie > OCTOMBRE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Octombre Cad frunți și frunze, țarul a murit, Poeții mor și ei în octombre, Ulise bântuie în aceeași lună, Sus - zăpada, jos - sticle sparte, Ajutor de călău se găsește, Dumnezeu nu va fi om niciodată, Bătrânul dictator mergea călare pe tancuri, Mirosea ciudat a urină și benzină, Sisif a venit deghizat în câine, Lătra mereu - sculați
OCTOMBRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379965_a_381294]
-
27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În romanul “Urmașul lui Dracula”, scriitorul Ion Nălbitoru, personalitate profundă, complexă și viguroasă, pentru a arăta că în spatele mitului vampirului se ascund sentimente etern umane, imaginează o continuare a poveștii lui Dracula, personajul care bântuie de mai bine de un secol peisajul literar și dramatic al scrierilor fantastice... atracția sa față de omenire a devenit îndrăzneață și plină de dorință. Atingând formă umană, după ce și-a pierdut-o pe a sa, povestea lui Ion Nălbitoru vorbește
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te caut în tindă... pe-afară... oriunde... Să văd dacă umbli sau poate plutești! Imaginea-ți pură mereu mă pătrunde, Tu ești pretutindeni și totuși nu ești!... Cărări care urcă spre tine, coboară Le bântui fugar de-o vreme încoace, Iar gândul, că nu te-oi găsi, mă omoară Și-n sufletul meu nicicând nu e pace! O clipă m-opresc s-amăgesc rătăcirea, Doar o clipă-n care să știu de trăiesc... Sunt încă
FĂRĂ TITLU... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380328_a_381657]
-
dar nu putem citi și în final stingem lumină și întunericul ce este deja în noi, devine și mai negru, mai înfricoșător și abia așteptăm să vină ziua, dar nu ca suntem bucuroși pentru ceva; doar pentru că, fantomele care ne bântuie, nu sunt chiar atat de oribile ziua. Ne epuizam cu munca, ca să nu ne gândim la viața noastră, apoi ne extenuam cu sportul când avem o oră liberă, dar nimic din toate astea nu ne ajută. Platon avea dreptate când
PACATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380404_a_381733]
-
o mișcare de front spre răsărit ; în martie 1944 : mișcare inversă, catre apus; în vara: revenirea bolșevicilor și re-inceperea deportărilor, arestărilor, execuțiilor pe loc a “colaboratorilor cu dușmanii patriei sovietice” ; apoi cumplită foamete, mai putin cea “naturală”, pricinuita de secetă bântuind și în Moldova românească și în Ucraina de sud, cât hotarita la Kremlin, ca pedepsire suplimentară, iar îndeplinirea ei supravegheată; desigur,de la Kremlin - și, în ciuda rapoartelor autorităților de ocupație, rusești (sanitare, de partid, de NKVD), menținute încă un an - tot
SĂ FIM UN VIS de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380444_a_381773]
-
te rog, e să nu mai trimiți fantoma aceea în camera mea. Puțea oribil! - Cred Ingrid! A murit înecată. Îmi pare rău dragă, dar fantomele fac cum vor ele, nu le trimit eu. Se vede, că a ales, să te bântuie pe tine de data aceasta, din curiozitate. Nu te teme Ingrid! Fiorinda bântuie casa aceasta și parcul de peste 100 de ani, însă nu a făcut nici un rău, nimănui. Am întâlnit-o și eu de multe ori. Tu ești nou venită
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
oribil! - Cred Ingrid! A murit înecată. Îmi pare rău dragă, dar fantomele fac cum vor ele, nu le trimit eu. Se vede, că a ales, să te bântuie pe tine de data aceasta, din curiozitate. Nu te teme Ingrid! Fiorinda bântuie casa aceasta și parcul de peste 100 de ani, însă nu a făcut nici un rău, nimănui. Am întâlnit-o și eu de multe ori. Tu ești nou venită și cred că i-ai stârnit interesul. Era de neconceput, cât de răutăcioasă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
sine, -o piesă delicată dintr-un lemn fin, lucrat cu încrustații dantelate pe margini, o adevărată bijuterie antică, probabil, o amintire de familie. -Va bene Ingrid! Vom vedea ce se poate face. Ți-am mai spus, că spiritele străbunilor, care bântuiesc această veche reședință, nu le tutelez eu, dar văd că nu mă crezi. -Totul e sub controlul tău aici, Dora. Sunt convinsă. După aceea eu venisem în bucătărie, curățasem dezastrul ce-l provocasem acolo și puneam la foc deja alte
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
fiindcă își juca foarte bine rolul. Ea a insistat, să îi pun eu, o întrebare spiritului chinuit al Fiorindei și cum nu prea știam ce să întreb, am întrebat prin intermediul Beatricei firește: ,, Ce vrea nefericita Fiorinda de la mine, de mă bântuie? “ Bea din nou a intrat în transă și mi-a vorbit cu vocea Fiorindei, care mi-a spus că nu poate să plece și are nevoie să fie ajutată. Apoi sa lansat într-un hohot teribil de plâns prin intermdiul
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]