1,886 matches
-
cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam, cele mai sfruntate minciuni despre oricine, denunțuri calomnioase, injurii, mizerabile bârfe, sub cuvânt că încurajează absoluta sinceritate, mărturia lipsită de orice prejudecăți. La termenul hotărât, Cezar a venit cu articolul la redacție. Respira greu, era palid și transpirase abundent, deși vremea nu era caldă. — Nu mă simt bine de câteva zile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ales prin cartierele mărginașe, apăreau bătrânii cu nostalgiile lor, cu chipuri ridate, cu pași șovăielnici, stăteau de vorbă despre lucruri numai de ei știute, lucruri petrecute cu mulți ani în urmă. Unii criticau aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau timp și vedeau multe. Așa a apărut pe vremuri celebra piesă vocală pentru voce de bas, creeată de compozitorul și dirijorul Ion Runca: „Șapte babe blestemate stau de vorbă pe-nserate, șapte babe și-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spunea un poet, o simplă chestie de igienă, între un duș și o defecație. Camera mea era destul de urâtă, mobilă veche și un miros sleit de naftalină. De fapt, toată casa mirosea respingător. Expirat. Și, în afară de asta, cum primea la bârfă câte o vecină sau o colegă de-a ei de la școală, Rodica dădea cu un spray infect și ieftin peste tot. N-am înțeles niciodată de ce. Explicațiile ei, ete, na, ca să miroasă frumos, n-aveau nici un suport real. Spray-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
foarte multe țări. După eșecul descinderii la Farmacist, am mers la țața Anicuța: - Bă, tace o gură, tac mai multe! Mergi pe burtă, puteam să deduc, scandalul se va stinge de la sine, pentru că e imposibil să nu apară o altă bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru două zile o muscă pe peretele din casa unei familii, o familie de oriunde“, aș spune: bye-bye Marte, prefer să fiu două zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Marte, prefer să fiu două zile muscă în casa unei familii, e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori până atunci. Și eu, când
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e mult mai interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bârfa. Sunt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bârfa. Amândouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori până atunci. Și eu, când scriu despre familii, folosesc exact aceleași materiale ca bârfa. Fac o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
faptul că bârfa dă răspunsuri banale, triviale, pe când literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori până atunci. Și eu, când scriu despre familii, folosesc exact aceleași materiale ca bârfa. Fac o muncă diferită, dar cu același material. Și, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de Cehov, Shakespeare sau Sofocle. Toți au tratat în operele lor familia, toți au tratat tragedia, co media, drama, absurdul și grotescul vieții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care o deține și la care ține cu orice preț, ori dacă acesta este numit pe un post sau o catedră deținute în suplinire de soția primarului, a preotului sau a șefului de post, iar în școala respectivă domnesc intrigile, bârfele, certurile, singurele schimburi de experiență fiind cele în domeniul rețetelor culinare. În asemenea cazuri, noul coleg este izolat, neagreat de către director și oamenii lui, i se fac tot felul de șicane și este sfătuit, direct sau pe ocolite să-și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sălbatică. În diferite locuri erau amplasate bănci pentru odihnă, la umbra brazilor sau la soare și chioșcuri aranjate cu mese și scaune unde se jucau cărți sau alte jocuri cunoscute în acea vreme sau pur și simplu se stătea la bârfă chiar și în zilele cu vreme rea. Veverițele se plimbau de colo-colo fără teama celor din jur, mai ales atunci când primeau alune sau nuci iar pe aleile ce legau punctele amenajate își făcea apariția câte un arici sau câte-odată întreaga
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o astfel de concluzie, pentru a elabora strategii de programe. Televiziunile fac ce fac dintotdeauna: stau numai cu ochii pe audiențe. În al doilea rând, ceea ce vedem vânturat pe aceste televiziuni nu prea este politică. E mai mult cancan politic, bârfă de pe marginea șanțului despre ce fac sau cum sunt politicienii, picanterii parlamentare. Se vede treaba că jurnaliștii noștri știu să abordeze lumea numai întrun singur mod - așa cum o fac și cu vedetele, marile noastre vedete dâmbovițene. Cine cu cine sa
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
grup, toți se uitau la ei curioși văzându-i atât de des împreună. Bârfitorii nu țineau cont că sunt colegi de serviciu dar orgoliul lor nu se simțea rănit. Erau foarte familiari și foarte intimi ca să- i mai deranzeje bârfa lumii și nu se mai uitau la cei care nu făceau decât să arunce cu pietre, ca apoi să își ascundă mână în dos să nu fie văzută. Un singur lucru era cert pentru Carlina...că Valentin nu făcuse nici un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dețin. Carlina simțise că nu își trăise viața ei. Era ca într-o mulțime de oameni când nu te vede nimeni. Toate persoanele care îi veniseră altădată în casă o transformaseră cu bună știință într-o saltea pneumatică, plină de bârfe. Nu își pierduse niciodată dorința de a trăi, găsind totdeauna un motiv pentru a merge mai departe. Bogăția și banii nu o ocoliseră, dar nu aveau de-a face cu ea. Își dorise întotdeauna iubire. Știa mai bine decât oricine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe care nu i-l putea lua nimeni în afară de Dumnezeu. Învățase să-și sărbătorească singură toate realizările muncii ei. Se ținea izolată, departe de lumea exterioară, cea care nu făcea decât să te transforme într-o saltea pneumatică plină cu bârfe de tot genul. Stătea cât putea de mult izolată de lume, în ciuda faptului că era o persoană agreabilă și destul de comunicativă. Cândva își încredințase toată dragostea ei, toată viața în mâinile lui Valentin pe care-l iubise atât de mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sacrificiul ei fusese în zadar. Ajunseseră pierduți amândoi din anumite puncte de vedere. Ea a rămas cu promisiuni neonorate, iar el se afla în pragul unei noi suferințe de care nu avea nevoie. Dobândise o pancreatită severă. Ajunseră subiect de bârfă pentru toți. Când se deschidea subiectul despre alcool, devenea tăcut ca un mormânt. Deseori îl întreba:De ce bei, mă? Ce plăcere găsești în alcool? - Știu că vinul este un lucru sacru. - Dar nu știi realitatea. Oamenii se diferențiază după felul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avea nevoie de ajutor pentru a depăși un prag greu din viața lui. După toate încercările ei, Leon continuă să alunece vizibil, conștient într-un gol degradant. Carlina pierduse orice speranță, toate așteptările și promisiunile lui rămânând o iluzie, o bârfă a lumii în care trăia. Leon nu luase în calcul și faptul că poți primi ajutor în viață de la cine nu te aștepți, că astfel poți depăși unele momente critice dintr-un segment din viață hărăzit a fi o pedeapsă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl afectase era grea, nemiloasă și greu vindecabilă, de vină fiind și regimul de viață pe care îl avusese. Îl avertizase de nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
arde un foc rău. Nu mai există nimic din ce a fost bun între noi, nu mai există înțelegere, liniște, nimic...înțelegi mamă? - Te înțeleg. Dar poate că ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valea Brândușelor, e imposibil să nu fie bîrfită. Într-un oraș de provincie, îmi replică doamna Pascu, se știe totul. Nu mă interesează! Dealtfel nu pot să cred prea multe din cele ce mi-ați spune. Știu că majoritatea e bîrfă. Cum vrei, Mihai. Noi te-așteptăm. Mormăi un "săru' mîna" și închid. Sar de pe scaun și încep să mă plimb furios, îmbrăcîndu-mi scurta îmblănită. Trebuia să mă aștept și la asta!... Doamne, ce bine-ar fi să locuiesc într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-o fi vrînd, oare, să-mi spună doamna Pascu?" mă înfioară un gînd. La naiba! Bîrfă, asta-i! exclam. Ca să nu mai trec pe lîngă Reziduuri, o iau prin stînga, printre bazinele de decantare a apelor și cisternele cu substanțe toxice. Îmi aduc aminte că pe aici nu am voie să circul fără mască de gaze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina dragostei lor. Nu se teme că aș spune cuiva. Nu, asta e bîrfă. Ea se teme să nu scriu. Nu teama dezvăluirii unei prietenii o sperie; o sperie dezvăluirea sufletului ei, pus să aleagă între iubire și poziția socială. Ori, poate că nici nu a fost pusă să aleagă; a dezgustat-o "cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca sigur, punerea mea definitivă cu botul pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lăudau. (Că el s-a opus premierei pe țară cu piesa mea, voi afla-o mai tîrziu.) Dar niște profesori, mai bătrîni, ieșiți la pensie, îl blestemau de mama focului acum doi-trei ani, acuzîndu-l că le-ar fi distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văzută intrînd în blocul unde locuiesc. De aceea m-a și lăudat în cîteva ședințe, imediat ce a fost numită ingineră-șefă, dar tot atunci a început campania împotriva mea. Prin asta voia să-i facă pe toți să spună că bîrfa "Roman-Vlădeanu" e o simplă scornire, timp în care adevăratul ei prieten era în afară de orice bănuială. Azi, Brîndușa m-a acuzat în fața prim-secretarului că am fost vulgar cu o delegată doamna blondă. Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndelung cu Irène, care tot reia subiectul și-i dă târcoale: problema Dan. Pretinde că Lisette Bălteanu i-a spus că tot orașul vorbește despre divorțul lui Dan, cu convingerea că a divorțat pentru tine. Am liniștit-o. Pe urmă, bârfe și vorbe înțepătoare. Hur. se ține după Hélène, născută Prodan. Am văzut-o aseară pe doamna Râmniceanu luând masa într-un colț cu GB, ale cărui articole le-ai tradus tu; mai erau și Daisy Kern și Bubi G. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]