2,854 matches
-
dar erați prietene? Întrebă ea privindu-mă. — Nici vorbă, i-am răspuns ferm, profitând de ocazie ca să creez o legătură Între noi. N-o puteam suferi. Două femei ni se alăturaseră pe refugiu, dintre care una târa după ea un băiețel pe care Devon l-a recunoscut. Sări În picioare, alergă spre el și-l bătu cu palma pe umăr, strigând: În regulă, Tariq? Janice se uită În direcția lor. — Bună, Sue, o salută ea pe mamă. Scoți monstrul la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă clădirea BBC-ului, la capătul străzii Upper Regent. Janice spuse dintr-o dată: — Doamne, ce nepoliticoasă am fost, turuind atâta despre mine. Îmi cer scuze. Oare ce părere ți-oi fi făcut despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
reacție, ai lui Janice se lărgiră brusc. Păi, de ce ar face asta? spuse cu un glas dulce. Asta e problema lui personală, nu? Hai, vino, Devon. Trebuie că era prima dată când Lesley apuca să-l privească mai atent pe băiețelul care o ținea pe Janice de mână, pentru că Închise gura atât de strâns, de parcă i-o lipise cineva cu super glue. Nu aveai cum să te Înșeli asupra paternității lui Devon. Mama și fiul tocmai se Îndreptau În direcția creșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se confirmase sau fusese dus la Îndeplinire cu succes. Păi, atunci haideți să mergem, spuse el. N-are rost să mai stăm pe aici, nu? Sper că ai destulă mâncare, Jan. Dev și cu mine suntem lihniți. Îi ciufuli părul băiețelului. — N-ai nevoie de un duș? zise Janice. Nu, pot face unul acasă. Stai cu noi În seara asta? Întrebă Devon nerăbdător. — Numai ce l-ai auzit zicând că da, Îl certă maică-sa. Tu nu asculți niciodată? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
șir Întreg de femei, soții sau sclave, trebuise, totuși, să se plece În fața evidenței: dacă era vorba de un defect, acela Îi aparținea. Fuseseră consultați astrologi, vindecători și vrăjitori, i se prescrisese să Înghită, de fiecare lună plină, prepuțul unui băiețel proaspăt circumcis. Fără rezultat. Și trebuise să se resemneze. Dar, pentru a evita ca această infirmitate să-i micșoreze prestigiul În rândul celor apropiați, Își construise o solidă reputație de amant nesățios, târând În urma lui, pentru cea mai scurtă deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seară, l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sosi peste puțin timp, spune ea, pașii ei se aud tot mai înfundat, nu observă zâmbetul servil pe care i-l aruncă el, dar eu îl văd imediat. Când ajunge medicul, tânăr, cu un aer de superioritate, de statura unui băiețel, încât aproape că îmi este jenă să îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
căsătoresc de la vârsta asta, dar el era lipit de mine, sânii mei au crescut în mâinile lui, iar dacă din când în când mai apărea câte un rival, reușea să îl alunge cu încăpățânarea lui copilărească. Așa era el, un băiețel care mă domina, doar eu te iubesc cu adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se apropie cu fiecare zi ce trece de dimensiunile copilăriei, iar când trec pe lângă el dimineața, înfășurată în prosop, să îmi iau haine din dulap, mă simt și eu la fel de stânjenită cum eram pe atunci, o copilă înaltă, mare, în comparație cu băiețelul acela mititel, iată-ne acum, pe măsură ce el se micșorează, eu cresc, amândoi ne întoarcem la măsurile inițiale, ca și când tot ceea ce ni se întâmplase de atunci nu fusese decât ceva temporar, ceva ce putea fi cu ușurință negat; iată-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta se și așteptase și lucrurile au continuat astfel spre absoluta ei satisfacție, iar apoi se hotărăște să vină imediat, el, pe de altă parte, aleargă la duș, murmurând fără întrerupere versurile acelea pe care și le amintise, asemenea unui băiețel în prag de bar-mitzvah, care repetă partea aceea din Profeți, citită înainte de lectura din Torah, își scufundă sub apă uitarea umilitoare, iar eu îl privesc, stă așezat în cadă, cu genunchii la gură, cu oasele lipite unul de celălalt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
țeava, o ducea la stînga, la dreapta și Înapoi În centru. Își ridica ușor călcîiul drept și tot ce era el atunci se baza pe cele două cartușe din Încărcător. — Gata, spunea, cu vocea aia joasă, răgușită, nepotrivită pentru un băiețel. — Gata, răspundea cel care trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ou. Și voi vă certați? îl chestionez eu, încercând să fac abstracție de gălbenușul care i se scurge pe barbă. Nu, ne înțelegem bine. Nu reușim să ducem însă nimic la bun sfârșit. Când suntem împreună ne comportăm ca niște băieței de șase ani. Vijay își toarnă o tonă de ketchup și mai ia o gură. Acum, pe lângă resturile de ou, s-a adăugat și o scursură roșie. E de-a dreptul dezgustător. —Și ei fac la fel, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Hai, Finn, nu e bine să stai singur. Ai nevoie de un umăr pe care să plângi. Expresia patetică de pe fața lui îmi demonstrează că am dreptate. De ce trebuie să o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că vom plânge unul pe umărul celuilalt, ce zici? Finn se mai înseninează la auzul veștii că mai există persoane în situația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el, pe un ton destul de iritat. N-ai decât să n-o faci, dacă nu vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un băiețel, cu ochii lui mari și obrajii rotunzi. E unul dintre motivele pentru care se chinuie să poarte haine cât mai sobre și ochelari cu rame negre; știe că fără acestea s-ar prezenta ca un puști de doisprezece ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât cele din prima categorie, deoarece au inițiativă și sunt lipsite de pudoare. Fandositele probabil că doar stau pe spate și se plâng că li se strică pieptănătura. Îi spun lui Daisy ce gândesc și mai ciocnim un rând. Oricum, băiețeii ăștia nu vor altceva decât palme la fund. Așa am auzit. După toată bătaia luată prin școlile particulare, nu simt plăcere decât dacă le dai peste fese până ajung să strige „Doamnă“! —Ce? întreabă Vijay, venind spre noi braț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din gașca mea, dacă pot să zic așa. Finn este cu siguranță din gașca mea. Îl cunosc așa cum nu l-am cunoscut vreodată pe Jake. Este enervant și încăpățânat, este temperamental și poate câteodată să se comporte exact ca un băiețel răzgâiat, dar față de el nu simt nevoia de a-mi ascunde defectele mele cele mari, faptul că-mi place întrecerea, vulnerabilitatea mea: n-ar avea oricum nici un rost, fiindcă mă cunoaște foarte bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care să-l numesc Hanibal și o fetiță, Libelula. Ce tâmpenie! Cum te simți? Ți-au dat drumul așa de repede? Mda, am mai stat o oră după chiuretaj la clinică, apoi am chemat un taxi și am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la altul. Coada lui Chilot căzuse spre Orientul Mijlociu; chipul său oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care să mă înșele. — Uite că îi place vorba micuței. A și adormit, păpușa mea dragă, o așează Paulina în leagănul ei. Vasile o ia în brațe pe Paulina și-o sărută spunându-i: — La anu' să-mi faci un băiețel tot atât de frumos! — Ești cam grăbit, omule! — Mai bine să-i avem la tinerețe, ca atunci când vom fi bătrâni, ei să fie mari. Cu sosirea pe lume a Teofanei, casa lor părea și mai luminoasă. Era o construcție nouă pentru care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în ce hal sunt! De-aceea, am mare nevoie de ajutorul vostru, ca să alergați, împreună cu Adrian, cu Adi, care este mai firav și mai labil din fire, să scotociți, să-l căutați și să mi-l găsiți, pân' atunci, pe băiețel și să mi-l returnați, dragii mei domni! Voi sunteți nădejdea și salvarea mea! Bineînțeles, că nu vă rog pe de pomană! Nici poveste! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Avocatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
totdeauna, către copilul lui Vasile Zidaru, care se legăna, cățărat pe ulucile portiței, lălăind cât îl țineau plămânii. Ioana dădea de mâncare purcelului mai în fundul ogrăzii, care era una cu grădina. Îi ținea ceaunul cu lături și-l îndemna: "Mănîncă, băiețelul mamei, hai mănîncă!" Porcul însă își scoase deodată râtul din zeama de tărâțe și trecu la celălalt ceaun gol, scormonind după rămășițe. Baba se supără: "Nebun ești, ori nu ți-e bine, măi porcule?... Na, aici, crapă, mînca-te-ar cîinii!" în vreme ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu muște pe vreun trecător. Până să deznoade el sfoara, Ioana se înapoia cu oalele pline. Copilul o interpelă, urmînd-o în ogradă: ― Ne lași să ne jucăm cu câinii matale și cu cățeaua noastră?... Ai?... Ne lași? Baba nu răspunse. Băiețelul se obișnuise la ea, fiindcă până deunăzi a ținut aci pe nepotu-său Costică, tot de vreo cinci ani, negru ca un pui de țigan și ștrengar de n-avea pereche în sat. Rămas acum singur, Nicu își găsea petrecere când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maică-sa, s-a supărat că o face de rușinea satului. Bătrâna i-a răspuns cu puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici n-aveau de ce: ― Spune, muiere, din fir în păr, că nu te mănâncă nimeni! o îndemnă Ignat cu blândețe. Vrem să știm și noi poruncile și să nu greșim! În sfârșit Anghelina își luă inima-n dinți: ― Plecasem cu băiețelul de mână până la soacră-mea, să-mi mai împrumute nițel porumb... când treceam pe la biserică tocmai trăgeau clopotele de sfânta evanghelie și mă închinam, și-mi era rușine, că de atâtea griji și necazuri nici la sfânta slujbă nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]