11,781 matches
-
-se cu o libertate pe care n-o mai simțise, de parcă abia atunci Își descoperea propriul corp. și-a amintit de asemenea de clipa când băgase capul sub apă și descoperise o Întreagă lume ale cărei vaste Întinderi nu le bănuise de pe țărm niciodată, un loc unde se simțea mic și neputincios. Când revenise la suprafață, trăsese aerul În piept cu lăcomie, speriat că ar putea fi dus de ape, dar În fundul sufletului Își dorise să fie luat de mare. — ...stimați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Schneider, dacă Din are intenții criminale? Cunoașterea asta sau instinctul sau, mă rog, cum Îi spui tu, pe ce-i bazată? Ești prea bănuitoare. La urma urmelor, tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
peste urmările unei dureri insuportabile, fie că e una fizică, fie că e una afectivă, e să o lase deoparte, să o dea uitării. N-ai cum să controlezi așa ceva, creierul o face singur, e un fel de amnezie selectivă. Bănuiesc că știi ce-i o amnezie. Oricum, creierul face un gol În memorie. Pot să rămână unele amănunte din Împrejurarea care a dus la acea durere, zgomote, mirosuri, imagini, Însă durerea e Înlăturată. Din păcate, o mulțime de alte lucruri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că știi despre cine vor besc. Mi se pare că face parte și din consiliul studențesc. — Sigur că-l știu, a răspuns fata, Însoțindu-și vorbele cu o Înclinare a capului. Îmi pare rău să vă spun că Maluddin este bănuit de participare la activitatea unor grupuri extremiste care folosesc violența ca să-și exprime opiniile politice, dacă asemenea opinii pot fi numite politice. De fapt, nu-mi pare rău să vă comunic asta. O merită din plin. Asemenea indivizi sunt pur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea puțin conta despre ce vorbea cu noul ei prieten laconian. Ea se bucura de felul neobișnuit, dar atât de plăcut al vorbirii lui, care Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
recepție oficială oferită educatorilor și profesorilor americani, deși pretextul o interesase prea puțin - și găsise cu mare bucurie că și acea ocazie fusese la Înălțimea celorlalte. Își amintea că se simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În sus și-n jos. S-a Întins apoi spre Margaret, a luat-o tandru În brațe și a ținut-o așa câteva momente bune. — Sunt Într-adevăr foarte bucuros că m-am Întors. — Din unde e? a Întrebat Margaret, bănuind că știe răspunsul. — E la Închisoare, unde și trebuie să fie, a răspuns Bill. I-a spus tot ce știa. Cinstit, a zis. Fusese urzit un complot pentru asa sinarea președintelui, complot despre care el și ai lui știuseră, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fizică. Era ușurare, s-a gândit Margaret; erau epuizați de ușurarea regăsirii lui Adam. — O cheamă Zubaidah, a spus Adam. Cred că ea m a salvat. Se vede că, de fapt, nu-i o comunistă pur-sânge, a zis Mick. Am bănuit eu că e ceva necurat cu fata aia. Pur și simplu n am fost În stare să Înțeleg ce, mie nu mi-a plăcut. Mi s-a părut lipsită de sinceritate, cu două fețe, a zis Margaret. Dar asta cel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
caraghios! Îmi promit Întruna să nu-i cer ajutorul, să-mi văd de ale mele, să fac ce-mi place. Dar acum, pentru că am făcut-o, parcă nu mă simt chiar așa de rău. Mă simt, cum să zic, normal. Bănuiesc că trebuie să mă obișnuiesc. — E teribil cum se petrec lucrurile astea, nu i așa? a râs Margaret. Felul În care unele lucruri devin acceptabile peste noapte. Z Își rodea unghiile Încruntată. — Ciudat e că par mai mult decât acceptabile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai respira după atâta urcuș și i-a trebuit ceva timp să i se obișnuiască privirea cu ce avea În față, o nesfârșită Întindere de Întuneric presărată ici-colo de stropi de lumină pe crestele valurilor. Nici culoarea mării n-o bănuia, un negru de cerneală, precum cerul nopții. și nici orizontul nu se vedea. Johan și-a petrecut un braț pe după umerii lui Adam. — Am reușit. Mereu am zis că Într-o zi o să vedem marea. Împreună. Adam a dat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
te duc În vacanță În Malaysia. Plănuisem totul. Aveam să luăm masa Într-un loc plăcut și să-ți spun totul, apoi te lăsam să hotărăști singur. Dar au dat toate astea peste noi Între timp. Reușiseră amândoi să râdă. — Bănuiesc că e adevărat ce ziceai adesea, Îi spusese Adam. Că nu poți să-ți stăpânești viața. Că trebuie s-o lași să te poarte unde vrea ea să te poarte. Karl Încuviințase și se sprijinise iarăși pe spate. Închisese ochii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața mea și-i arătă o urmă vineție sub ochi. Ce ai, ce s-a întâmplat, o întrebă Carmina deși cam bănuia despre ce era vorba, că nu era prima oară când femeia venea învinețită la serviciu. Ei, ce să fie domnișoară, cele din totdeauna, al meu o venit aseară făcut și cu nazuri, m-o vrut la pat, da numai bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât o joacă, ce credeai? O joacă și atâta tot! Curând după aceea Elena se împrieteni cu fata unor vecini și după felul cum căutau cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce era adevărat și ce nu? Prin fuga Elenei parcă se simțea și ea pângărită, se gândea că, desigur, Elena nu mai era de multă vreme fecioară și dormiseră una lângă alta în pat, nopți la rând fără ca măcar a bănui nici în cele mai absurde frânturi de gânduri asta. Era intrigată și speriată ca de un pericol iminent, ca și cum ar fi fost posibilă o contaminare... Acum rămăsese singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine aerisită. Inginerul Marcu avea încredere în echilibrul ce-i guverna familia, nu-și făcea probleme, știa că soția lui este mereu prezentă și asta era suficient. După prima naștere, când ea îl anunță că este din nou însărcinată, el bănuise, datorită balanței cu care era obișnuit, că ea va face neapărat un băiat. Fusese surprins, neliniștit chiar, când i se comunică rezultatul. Avea tot o fetiță. Se gândi dacă nu era un semn rău, un rău biologic care să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
creat un fel de aversiune între el și tinerii lui colegi. Devenise ca un fel de rană care se inflamează și amenință să spargă. După o vreme, spre necazul său, Marcu se convinsese că băiatul nu se va putea integra, bănuia că se ținea cu dinții de capătul răbdării, de obicei evita conflictele, atingea cu vorbe usturătoare numai atunci când era încolțit, dar inginerul bănuia că mai devreme sau mai târziu le va da pe toate naibii și-și va face lichidarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spargă. După o vreme, spre necazul său, Marcu se convinsese că băiatul nu se va putea integra, bănuia că se ținea cu dinții de capătul răbdării, de obicei evita conflictele, atingea cu vorbe usturătoare numai atunci când era încolțit, dar inginerul bănuia că mai devreme sau mai târziu le va da pe toate naibii și-și va face lichidarea. Îi părea rău că strâmba dreptate a bătrânului tată ieșise deasupra, el personal îl aprecia pe acest tânăr cu ochi cărămizii. Odată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana se mișca de acolo, acolo cu o dezinvoltură controlată, parcă ocupase de când lumea spațiile acelea. Bănuia că o frapează pe Carmina și gândul parcă îi dădea aripi, le povesti foarte amuzată de micile ei dificultăți de ordin casnic, de grijile pe care și le face, de țăranii ce-i vin pe cap cu fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea să fie capabil de subtilități. Hai dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu se pierdea în ficțiuni decât dacă îi aduceau un profit, acum se trezea visând așa, oricând și oriunde, în timp ce traversa strada sau în timp ce dădea ultimele indicații zugravilor sau în timp ce se târguia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori, ce naiba și a fost inutil. N-a mai rămas nimic nou, imaginează-ți. Te-am chemat aici să ne ajuți, nu să încurci și mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigul, greutatea hainelor de pe mine, e neplăcut, incomod. Frigul? întrebă Ovidiu și o privi derutat. Ți-am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hainelor de pe mine, e neplăcut, incomod. Frigul? întrebă Ovidiu și o privi derutat. Ți-am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
porcului? Discutase atât de multe cu Elena, zi de zi, seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]