16,324 matches
-
să se folosească de ele? Baia cu apa caldă, săpunul, și prosopul - zicea tata - este Biserica cu toate Sfintele Taine, care curăță și spală sufletul omului. De aceasta trebuie să ne folosim oricând, fie că suntem tineri, fie că suntem bătrâni, că nu știm cât ne va lăsa Domnul, nu știm de vom avea timp sau nu pentru a ne curăța de păcate. Tu, draga tatei, nu te uita ce spun alții. Fă așa cum știi că e bine și cum trebuie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
reușeau să facă în așa mod, ca să crească și copiii și să-și gătească și casa, care arăta bine și frumoasă. Când văzură frații lui și cumnatele că ei se așezau bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că, de fapt, el nu adusese
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ei se așezau bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că, de fapt, el nu adusese niciun aport bănesc la construcția casei. Primea o pensie mizerabilă de cinci ruble, pe care o obținuse datorită norei, care îi dăduse numărul de zile muncitoatre, de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajută să se cunoască și, nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu se terminau. Moș Ion era bătrân și nu mai putea munci, cum muncea odată. Via lui cea dragă începea să simtă lipsa mâinilor lui. Înainte de a muri, își petrecea zilele culcat pe un pat de lângă geamul ce dădea spre grădină. Se ridica din pat și, privind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar mai ales de felul generos în care îi descrisese relația lor, nicio obligație pentru el, toate obligațiile pentru ea, primise bucuros această ofertă, ar fi fost prost să zică ba, dar până la urmă tot observase că ea este prea bătrână, că venise din fundul lumii, nimeni nu o cunoștea, nu scria despre ea în ziare, nu era deputată în parlamentul țării, nici vedetă de cinema, nici măcar ministră de justiție. Ca să scape de Zinzin, iubitul ei ficțiune și-a construit o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i spună verde în față: "Trebuia să observi că sunt doar îndrăgostită, nu și idioată". 8 noiembrie 2009, Sydney Sunt în centrul Sydney-ului, între Queen Victoria Building și Town Hall. Lângă mine se află statuia reginei Victoria, o femeie aproape bătrână, masivă, severă, îmi amintește de bunica. După înfățișare parcă ar fi surori. Bunica era o femeie masivă ca un urs, întunecată la față din pricina atâtor griji, dar înțeleaptă și generoasă. Și acum îi văd ochii, fața, îi aud vorbele pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe dinăuntru. Da' unde să lucreze, abia a scăpat de pușcărie. Eu i-am spus copilului ăsta, nu te însura dragu' mamii cu ea că-i mai bătrână ca tine, tu nu vezi, a mai fost măritată de două ori, nu de pomană au lăsat-o ăia. El nu și nu, că pe ea o vrea, că era frumoasă a dracului, boită, așa cum se cere acolo la localuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta, claxoanele țipă ne întrerupt. "Doar un cutremur ne mai lipsește", se pomenește vorbind în gura mare, o femeie bătrână își face cruce și se uită chiorâș la ea. Își apleacă ochii, își descoperă mâinile muncite, neîngrijite. I-ar trebui două zile să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tata de la moară de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
opresc la o planșetă, la una dintre fete, o întreabă la ce lucrează, fata își recită poezia ca la carte, fără să clipească, fără pauze, fără să se încurce, al doilea este un stagiar, acesta procedează după același tipic, inginerii bătrâni îl vor linșa după această vizită, se așteptau să aibă puțină imaginație, să se bâlbâie măcar, dar nu, acesta își recită rolul perfect, de parcă ar fi fost clona fetei, "măi să vezi", își zice șeful în sinea lui, crezând că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
amestecă, are senzația că se află într-un carusel. Se vede în satul în care trebuie să meargă, în lanul de grâu, numai ea, cerul și un lan nesfârșit de grâu, cântând la vioară, se vede tânără, copilă chiar, apoi bătrână, cu părul cânepos, gheboșată și zbârcită. S-a trezit toată transpirată. În casa de oaspeți a C.A.P.-ului miroase a mucegai, pereții sunt plini de igrasie până la jumătatea încăperii. E învelită cu o plapumă de puf de gâscă. Își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cap până în picioare, vreau să văd cum reacționează la acest examen, fata rămâne nemișcată, parcă ar fi de carton, încep să mă strâmb la ea, fata clipește din genele grele de rimel, mă strâmb și mai tare, o femeie aproape bătrână se schimonosește în inima Sydney-ului la o statuie vie, chiar că m-am țicnit, Circular Que e plin de astfel de statui, aceasta este chiar în fața peronului de unde voi lua feribotul pentru a ajunge la plaja de la Manly, mai am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Iorgu Stănescu, starostele șatrei, și-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era în toiul povestirii, îl văzu pe avocat că întoarce capul într-o latură, unde o țigancă bătrână bolborosea cuvinte neînțelese, punând din când în când mâna pe creștetul unui copil. Văzându-l plecat cu gândurile lui, probabil interesat de ceea ce vedea, bulibașa își lăsă oaspetele să guste în toată plinătatea ei scena, de altfel obișnuită în șatră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bunicul Costan primea curent somații de plată din cauza întârzierilor, și la creditorul evreu Abraham Feldhammer din Câmpulung. O mare parte din avere a fost cumpărată cu banii împrumutați, dar comuniștii au socotit aceasta ca fiind la noi închiaburirea. * Bunica cea bătrână, Ilinca Cotlarciuc, născută Călinescu, provenea dintr-o familie cu șase copii î Luca, Nicolai, Maria, Nastasia, Pentelei și Ileana), părinții măritând-o la 19 ani cu bunicul care avea 28 de 41 ani, diferența de vârstă dintre soți fiind un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la pescuit, în pădure la vânat păsări cu praștia sau cu arcul cu săgeți, sau la fotbal, unde eram titular în echipa de pitici și mai apoi de juniori a comunei. În afară de mine, avea grijă și de Ilinca, bunica cea bătrână, care, după 80 de ani, stătea mai mult la pat și începuse să aibă devieri comportamentale, tot așteptându-și feciorul ce-i mai rămăsese în viață. Aveau amândouă un cult pentru băieți, purtătorii numelui de familie din generație în generație
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat psihic după o vreme, nu a fost mama, așa cum m-aș fi așteptat, ci tata (bătrânul meu tată a muncit o viață, nesupărând niciodată pe nimeni, un om cu o atitudine exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii săi), care se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată a grădinii, departe de casă, unde pătura de omăt părea neatinsă. Era un păr bătrân acolo (avea cele mai gustoase si mai aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu știu de ce mă privește tulburată, cu fața schimonosindu-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fire ludică) inventând, cu o bucurie sadică, exagerată, diferite porecle inspirate de universul animalier. Vecinul de lângă mine - domnul Stratan, e “Gârneață” pentru că mâna stângă Îi este răsucită și se uită Încrucișat (bietul de el are În apartament o mamă foarte bătrână, de de ani, care se trezește În toiul nopții și cântă fragmente de muzică religioasă, exasperându-i pe toți din casă). Domnul de la doi, slab, suspect de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spate percepeam vagi șuierături. Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o firmă solidă, cică), pe care de atâtea ori Îi sesizasem telefonic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]