12,453 matches
-
intrat în cameră și am adormit liniștită la gândul că voi scăpa din casa care devenise ca o închisoare pentru mine. Dimineața m-am sculat și am mers să fac un duș, ca după aceea să încep să-mi fac bagajele. Stabilisem cu Vica că, dacă eram gata, să o sun și mă puteam muta chiar în seara aceea. Când am ieși din baie am mers la dulap, ca să-mi iau haine de schimb, dar surpriză. Ușile erau închise și lipsea
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
Când am ieși din baie am mers la dulap, ca să-mi iau haine de schimb, dar surpriză. Ușile erau închise și lipsea cheia. Am mers în salon și Coca ținea cheia în mână zâmbind triumfătoare. -Nu poți să-ți faci bagajele, până unul din părinții tăi nu vine aici, ca să știm cu toții unde ai de gând să pleci. Dacă ți se întâmplă ceva rău eu sunt răspunzătoare așa că vei primi haine, doar stictul necesar și dacă faci scandal vin la serviciu
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
într-adevăr au sosit, iar când Cocuța a văzut-o pe Vica, o femeie de două ori cât ea, însoțită de soțul ei care fierbea de furie, mi-a întins fără o vorbă cheia, iar eu mi-am făcut repede bagajele. Când am plecat le-am spus totuși la revedere și am îmbrățișat-o pe mamaie pe care o iertasem pentru gafa ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi și i-am strecurat în buzunarul de la șorț o ciocolată
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
își alegea cu grijă cuvintele, dar în capul mamei, vocea ei răsuna din ce în ce mai pițigăiat. - Doamne, nu se poate, e bine? Unde e? - Din păcate, nu e bine ... l-am găsit prea târziu. Am auzit că sunteți în Grecia, pregătiți-vă bagajele. Numai dumneavostră mai puteți avea grijă de cel mic ... Darius nu mai este ... Luni mai târziu, Radu găsi ascunsă, în spatele celor doi saci din dulapul din sufragerie, agenda lui Darius. Nu reuși să citească mai mult de primele rânduri. E
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
Rai!? să bat din palme după fiecare discurs al fantomei lui Stalin!? să suflu-n bășică de drac dacă nu se albește e semn că mai secret gânduri păcătoase să trag sirena lui Roaită până când cei morți învie, își fac bagajele și se-ntorc pe vechiul loc de start!? OFERTĂ Mai am viață doar în pumn dacă-l desfac mi-o spulberă vântul îmi cere molecula de Dumnezeu lichid care îmi băltăcăie-n ea îi ofer capătul vieții mele să poată veni
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
văzut camera în care urma să stea noua perechea. A întrebat-o pe Porumbiță dacă îi convine? Aceasta a fost de acord să rămână aici. Porumbița a rămas la gazdă iar noi ne-am întors la cămin să-i ducă bagajul Porumbiței. Pe drum don Basilio mi-a povestit câte ceva despre Porumbița, dar nu suficient să fiu lămurit! Nu începusem bine discuția și ne-am întâlnit cu Pilu, care venea de la o petrecere și era bine dispus. Voia să mergem cu
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe nume. Ți-am rezervat o cameră la Sheraton, în celălalt capăt al falezei. Fă-ți bagajul, pleci chiar acum! mai adăugă pe un ton sec, apoi se retrase în dormitorul lui răsucind cu zgomot închizătoarea ușii. Nu era o propunere, ci o somație. Florinda nu avusese timp să-i dea replica. Vorbele i se opriseră gâtuite
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
La Vantaa am stat doar 55 de minute, până să fac ultimul salt - cu avionul desigur - spre Budapesta. De la aterizare până când am ajuns în sala de plecare a durat 25 de minute. Deci, totul bine organizat. Inclusiv controalele riguroase la bagaje impuse de intrarea într-o țară a Uniunii Europene. Și iată-mă deci într-o sală de așteptare a terminalului nr. 2, pregătit de zbor - spre Ungaria. Data, 9 septembrie 2013. Plecarea la 9:30 sharp! Adică fără nicio întârziere
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
adică „La revedere!”, facânadu-mi cu ochiul. Sarcastic șmecherașul! A naibi pielea pe el! Și duși au fost! Iar eu am respirat ușurat... rugându-mă lui Doamna-Doamne să nu cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc să pun mâna pe un cărucior de bagaje dar nu se mișca până când nu plătești 2 euro. De unde frate 2
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Iar eu am respirat ușurat... rugându-mă lui Doamna-Doamne să nu cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc să pun mâna pe un cărucior de bagaje dar nu se mișca până când nu plătești 2 euro. De unde frate 2 euro? Că eu nu aveam bani mărunți... și apoi prin câte aeroporturi am bântuit nu am găsit
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc să pun mâna pe un cărucior de bagaje dar nu se mișca până când nu plătești 2 euro. De unde frate 2 euro? Că eu nu aveam bani mărunți... și apoi prin câte aeroporturi am bântuit nu am găsit cărucioare de bagaje cu plată! Ei, nu-i nimic! Mă descurc
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Încerc să pun mâna pe un cărucior de bagaje dar nu se mișca până când nu plătești 2 euro. De unde frate 2 euro? Că eu nu aveam bani mărunți... și apoi prin câte aeroporturi am bântuit nu am găsit cărucioare de bagaje cu plată! Ei, nu-i nimic! Mă descurc eu. Noroc că ambele valize au rotițe. Pe cea mare și grea o trag după mine, iar pe cea mică o împing în fața mea. Că, deh, avem două mâini! Ajung la bariera
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
mă uit în dreapta, ies la carosabil, dar degeaba. Nici țipenie de șofer cu tăbliță în mână... sau de vreun autovehicol cu numere de circulație românești. Mă reîntorc în sală și mă așez pe o bancă la vedere. Cu ochii pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor pentru a ajunge la destinație. Toți mi se adresează în engleză! O fi scris pe fruntea mea că vin din Australia!? Nu! Dar scrie pe etichetă lipită pe mânerul bagajului de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor pentru a ajunge la destinație. Toți mi se adresează în engleză! O fi scris pe fruntea mea că vin din Australia!? Nu! Dar scrie pe etichetă lipită pe mânerul bagajului de cală! SYD-BUD! Adică Sydney-Budapest. Le spun că nu sunt interesat... că aștept pe cineva care vine să mă ia. Unul dintre ei, de necaz, scăpa o înjurătură foarte colorată... Tac și mă uit pe tavan! Mă fac că nu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
Și pe el desigur! Dacă se opune poți să aplici și forța!. - Da să trăiți!! a răspuns răcanul și așa a și făcut. No more comments! În cinci minute mă aflam într-o cameră a gării din Episcopia Bihor. Cu bagaje cu tot. Apoi au venit vameșii! „Ia să vedem nepoate, ce ai matale prin valize?”. Am deschis și i-am lăsat să se uite. Au răvășit totul! Au căutat peste tot, inclusiv prin pachetul de țigări. Portmoneu, bani, hârtii, adrese
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
în familie. Femeile au pregatit fripturile și dulciurile, bărbații băuturile și grătarul și bineînțeles, s-au îngrijit să ia cu ei și sculele de pescuit, deoarece ne vom opri pe malul lacului Limanu. Portbagajele abia se mai închid de atât bagaj. Mi-am lăsat Matiz-ul acasă, în primul rând pentru că se dovedea neîncăpător și apoi fiindcă nu-mi ardea să conduc când știam că la picnic se lasă cu „udătură”. Oricum, în Toyota și Chevrolet-ul copiilor era loc destul, iar fiica
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele. Parcă erau mai puține acum când trebuia să plecam cu toții de pe malul lacului Limanu, atât de primitor și reconfortant. Cu pungile pline de resturile menajere așezate în loc de cărbune în grătar, ne-am pregătit de întoarcerea spre casă. Puteam continua și
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și joaca cu bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat imediat ca pe curcani, cu tot ce doreau să mănânce pentru a-i scăpa de foame. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul, copilașii și a pornit-o spre casele lor, nu prea îndepărtate de a noastră. A fost o zi petrecută în familie deosebit de reușită. Speram să o mai repetăm și altădată. Mangalia - mai 2009 Referință Bibliografică: PICNICUL / Stan Virgil : Confluențe Literare
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
cu amintiri, nostalgii..., rememorez locuri, evenimente, oameni, asociez până și un pom cu momentul când am stat la umbra lui... Este minunat! Nu sunt ciudată..., doar nostalgică și fericită! Uite-l pe tăticu! Sărăcuțul, a venit să mă ajute la bagaj! Tatăl ei se îndrepta cu pas grăbit spre autobuz, însă nesigur din cauza vârstei, dar mai ales a bolii, trăgând după el un căruț cu două roți în care urmau să pună bagajele. Aveau de parcurs până acasă o distanță de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
tăticu! Sărăcuțul, a venit să mă ajute la bagaj! Tatăl ei se îndrepta cu pas grăbit spre autobuz, însă nesigur din cauza vârstei, dar mai ales a bolii, trăgând după el un căruț cu două roți în care urmau să pună bagajele. Aveau de parcurs până acasă o distanță de aproximativ jumătate de kilometru... Fata îi alergă în întâmpinare și își îmbrățișă tatăl, care păru puțin încurcat de exuberanța ei nereținută, cu mare bucurie, lacrimile plecându-i instantaneu pe obraji... Era o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
vine... Nu vă lasă deloc! - Eii! Vine..., îi este destul de greu să scape... Numai din cauza serviciului, dar face tot posibilul și vine. - La revedere, domnule Marcel! strigă Emanuela veselă, întorcându-se spre șoferul autobuzului. Sunt pe mâini bune! Apoi, așeză bagajele pe căruț și apucând de mânerul acestuia pentru a-și ajuta tatăl, plecară amândoi, sporovăind în timp ce parcurgeau drumul către casă, bucuroși... Mama Emanuelei nu mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
zâmbetul pe buze, radiind ca o adolescentă în mulțumirea sufletească ce o simțea, fiind gata schimbată și pregătită pentru a-și începe treburile pe care le intuia că le are de făcut. Cât timp mama ei așeză masa, Emanuela despachetă bagajele punând rapid fiecare pachețel la locul lui: în congelator, produsele pentru congelare; în frigider, cele ce trebuiau păstrate la rece; iar micile daruri obișnuite pentru părinți, le așeză alături. După ce termină cu toate, ordonată și, totuși, grăbită, ridică acele daruri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
să afle ce motiv, ce veste a tulburat-o atât de mult, dar ea nu a putut ori nu a dorit să răspundă. - Hai, spune ce s-a întâmplat ! ...De ce te-ai tulburat așa rău, ce veste ai primit, fetițo? - Bagajele ! Trebuie să-mi fac bagajele. Mâine dimineață plec. Îmi pare rău... Trebuie! Deși era atât de palidă și picioarele se păreau că nu o ajută să stea dreaptă, Emanuela a vorbit cu hotărâre în glas, parcă înverșunată de ceva. A
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
veste a tulburat-o atât de mult, dar ea nu a putut ori nu a dorit să răspundă. - Hai, spune ce s-a întâmplat ! ...De ce te-ai tulburat așa rău, ce veste ai primit, fetițo? - Bagajele ! Trebuie să-mi fac bagajele. Mâine dimineață plec. Îmi pare rău... Trebuie! Deși era atât de palidă și picioarele se păreau că nu o ajută să stea dreaptă, Emanuela a vorbit cu hotărâre în glas, parcă înverșunată de ceva. A trecut în camera în care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Astăzi, miercuri, este ultima zi de îmbarcare. Operațiunea a început de luni. Regula e ca fiecare pasager să nu aibă mai mult de 3 geamantane ( circa 20 de kg de geamantan ), și un bagaj de mână ( până în 10 kg ), regulă impusă de numărul mare de călători, completat de personalul navigant și de cel de serviciu, cam 1000 de oameni în total. Dacă în primele două zile îmbarcarea decurge anemic, în ultima zi atinge cote
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]