7,394 matches
-
răsărit de soare sideral. Politicienii și oamenii puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio trebuia neapărat să cânte karaoke cu Camilla, Îi promisese. La orele 19, onorabilul prezida inaugurarea Aulei Magna a unui liceu al părinților barnabiți, nu-mi amintesc cum se cheamă, răspunse Antonio rece. Eu am liber acum. Valentina prinse un balon de săpun rătăcit și Îl ținu suspendat pe vârful degetului. Era imens, strălucitor. Dacă nu explodează, gândi ea, se Împlinește o dorință. Ce dorință? Că Jonas, chimistul, va veni să mă vadă și altă dată. Ce șic erau doamnele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar timpul. Se strecură printre ospătarii care susțineau tăvi de argint, evită un măscărici ce continua să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și priveau un monitor așezat la picioarele lor. Cântau - urmărind cuvintele care se desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de program, rămânem cu tati până luni. — Du-te tu, insistă Kevin Încăpățânat. Eu rămân aici și apoi bona Camillei mă duce Înapoi la mama. Valentina se Întoarse la tatăl ei. Rămăsese În pragul salonului, luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care pluteau deasupra capului său. O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tu, insistă Kevin Încăpățânat. Eu rămân aici și apoi bona Camillei mă duce Înapoi la mama. Valentina se Întoarse la tatăl ei. Rămăsese În pragul salonului, luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care pluteau deasupra capului său. O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un lichid roz-aprins, și rotea o umbreluță de hârtie Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se așezară la Tre Scalini și comandară trei Înghețate imense În cupe strălucitoare de argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de rufe, să o urmărească În cutia de sticlă, să se aplece, poate chiar să-i vorbească, și să o ucidă sub masă. Ce simțise? Puișorul sașiu, cu bandaj pe ochi, ghemuit pe divan, cu capul Înclinat pe spătar. Un balon roșu legat la Încheietura mâinii plutește deasupra capului său. Cu o hăinuță absurdă - nepotrivită cu casa modestă și goală. Un smoching negru, deosebit de elegant, cu papion de mătase, desculț și el. Pe chipul rotund, vesel și amuzat, o expresie fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dar nu așa cum crezuse Zogru, căzând grămadă. Ci se pregătise bine. Coborâse din podul casei șase tigve mari, cu care să plutească pe lac, dinspre nord, dintr-un loc pe care îl știa bine, încă de pe când era copil. Cu baloanele plutitoare legate de talie, înotase ușor până la stufărișul de lângă insulă. Era frig, dar era învățat și-și lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sunase pe Giulia și o invitase la cinema în mall-ul din Titan. Rula Aviatorul, dar nici nu conta ce film ar fi fost, căci și el, și Giulia erau topiți, zemoși, fără gânduri și cu sufletul umflat ca un balon. Au colindat prin magazine, au mâncat pizza, iar când Di Caprio a scăpat din accident, s-au sărutat. Au petrecut aproape toată ziua împreună. Ea era fericită, iar el vorbea fără oprire: i-a povestit tot ce credea el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gâfâia Feliatu, abia venit cu sacul de papuci din Europa, mare, gras și inaccesibil lui Zogru. S-a întors spre Gingirică, dar acesta tocmai intrase în curte, ca niciodată, și cum în starea lui plutitoare se urnea greu, ca un balon de săpun, s-a lăsat pe creasta vântului, tăind-o pe-o străduță laterală care dădea în Gemeni. Trebuia să ajungă la Andrei Ionescu, neapărat și înaintea ei. Chiar dacă ea nu se ducea acolo, tot la el era bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit, Fersen o strînse la piept, În chip de răspuns, și o legănă tandru. Fără să și-o spună, se simțiră atunci la unison, ca Într-o balon despre care știau că este fragil și efemer. Sfîrșită de puteri, Marie dormi cîteva ore, vegheată de Lucas. Acesta se simțea deosebit de bine, trăind total clipa prezentă, capabil să dea la o parte tot ce nu se referea la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu mă poate suna pentru a-mi solicita prezența. E timpul meu și numai al meu. Timpul meu personal. Cum stau așa la fereastră și meditez la asta, mă cuprinde o senzație ciudată. Mă simt ușoară, parcă plutesc, ca un balon cu heliu. Pe față mi se întinde un zâmbet de beatitudine. Îmi zăresc ochii în reflexia de pe geam. Pentru prima oară în viața mea, pot să fac absolut orice doresc. Mă uit la ceas, și e abia șapte și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe care scrie „La mulți ani, Samantha !” De la el venea fluturatul ăla. Masa din grădină e aranjată cu o față de masă albă, un buchet de flori și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facem o petrecere surpriză ! Trish ridică paharul. În sănătatea Samanthei ! La mulți ani ! — La mulți ani ! răspund ceilalți, ridicând paharele. Nu-mi dau seama dacă să plâng sau să râd. Sau amândouă. Mă uit în jur la banner și la baloanele argintii care se ciocnesc ușor în adierea vântului ; la sticlele de șampanie; la chipurile zâmbitoare ale tuturor. Nu pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată să bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată să bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în Porsche, și-mi mușc buza cu putere. Nu ți-am trecut vârsta pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în Porsche, și-mi mușc buza cu putere. Nu ți-am trecut vârsta pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul și-mi face ușor cu ochiul. Mă uit la chipul ei înflăcărat, exagerat machiat, apoi la fața roz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușor cu ochiul. Mă uit la chipul ei înflăcărat, exagerat machiat, apoi la fața roz și durdulie a lui Eddie și, deodată, mă simt atât de emoționată că nu știu ce să zic. Tot timpul ăsta, ei planificau petrecerea. Făceau bannerul. Comandau baloane. — Doamnă Geiger... domnule Geiger... Mi-ați luat pur și simplu maul... — Stai, că încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani trăiască... În spatele meu începe să cânte cineva și, la scurt timp, i se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca și cum cineva ar fi aruncat o grenadă în bucătărie. Eddie se clatină vizibil. Lui Trish pare că îi fuge pământul de sub picioarele în saboți cu toc și apucă un scaun pentru a-și regăsi echilibrul. Chipul Melissei arată ca un balon spart. — Am vrut să vă spun... Îmi mușc buza jenată când le văd fețele. Tocmai... încercam să vă spun... Trish cască niște ochi cât cepele în timp ce citește titlul articolului. Deschide și închide gura, dar nu iese nici un sunet. — Ești... avocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o să fiu și eu ? Fiindcă am uitat cum e. Poate că am uitat complet cum e să fii avocat. Trenul încetinește, apoi oprește în stația Hitherton. Mă uit afară pe fereastră - și mi se taie respirația. În aer plutește un balon uriaș, la doar un metru și ceva deasupra gării. E roșu aprins cu galben, și cei dinăuntru fac cu mâna. Arată ca din poveste. Hei, uitați-vă ! strig. Uitați-vă ! Nimeni nu ridică privirea. Sunt mult prea ocupați să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]