1,747 matches
-
că intenția lucrării nu a fost aceea de a realiza o comparație istorică sau culturală între Europa și America; dimpotrivă, aceasta s-a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vârstă și obosit, cer iertare cititorului, cerându-i ca, acolo unde va găsi o greșeală, să o corecteze cu bunăvoință. De asemenea, voi fi recunoscător celui care va dori să înfrumusețeze cu expresii mai elegante atât stilul scriitorului, cât și banalitatea dictării. Eu sunt mulțumit că am oferit material unor scriitori excelenți și experți în arta de a compune. Dacă iau în considerație umilința și nevrednicia mea și a acelora care împreună cu mine au fost trimiși în Germania, și o compar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-a condamnat la relegare într-o regiune atât de aridă. Nu se poate face nici cea mai mică comparație între acest "psalm penitențial" al lui Ovidiu și "psalmii penitențiali" iudaici din Vechiul Testament: sinceritatea și profunzimea acestora din urmă față de banalitatea și falsitatea primului sunt prea evidente pentru a mai fi nevoie de o demonstrație. Atât începutul (I, I) cât și sfârșitul (III, IX) celor trei cărți din Ponticele se adresează tot lui Brutus. Potrivit Sulmonezului, caracterul monoton, lacrimogen al scrisorilor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru o clipă revelația marelui mecanism, privind cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el [ea] nu va ceda”... (Fragments...) În asceză, Conachi nu vrea să fie singur. Tristețea n-are rost dacă ea nu este văzută, confirmată, dacă nu se transformă Într-un mesaj. Fără martori, suspinul este un simplu suspin. Iar această banalitate poetul n-o acceptă. El aranjează astfel lucrurile Încît În preajma lui să fie totdeauna cineva, un martor. Cel mai fidel este, desigur, natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
carte "elementară", "primară", care "nu trebuia să fie aplicarea inteligenței asupra unui obiect de studiu, ci strigătul nud al sufletului dincolo de conveniențe, expresia conștiinței pure", o carte a cărei importanță ar veni nu atât "din noutatea subiectului", cât, dimpotrivă, "din banalitatea lui aparentă, valorificată doar prin autenticitatea simțirii". După cum observăm, ca și în Viață dublă, există o corespondență evidentă între structura psihică a personajului și forma "statică" a romanului lovinescian "cristal cu lumina egală, unic și monoton". Refuzând viața în manifestările
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În cărțile sale V. se dovedește un povestitor atent la cele mai subtile nuanțe ale vorbirii și comportamentului unor personaje, născute din buna cunoaștere a psihologiei și mentalității omului simplu. Dincolo de spectacolul banalității zilnice și al limbajului neaoș, se pot citi adevăruri esențiale despre om și despre viață. Exemplul cel mai concludent îl oferă nuvela Tăcere, cu un personaj remarcabil, moș Călinaș, cu nenumărate amănunte referitoare la existența omului de la țară în anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
dispune cum crezi de cuviință de timpul tău liber, face parte din standardele cele mai generale, dar și mai profunde, ale civilizației europene citadine. Sunt, de fapt, lucruri foarte simple, elementare, dar esențiale. Aproape că te simți stânjenit repetând asemenea banalități și truisme. Dar care definesc totuși o anume mentalitate europeană și un stil de comportament, de care suntem încă, din păcate, foarte departe. Există, în sfârșit, și un model cultural european, efect al tuturor sincronismelor culturii române începând încă din
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Larian, la Paris, unde colaborează cu cronici la Radio France Internationale. Debutează în 1951 cu recenzii, la „Viața românească”, iar prima carte, monografia Liviu Rebreanu, îi apare în 1967, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Urmează eseuri - Gogol sau Fantasticul banalității (1974), Nicolae Labiș (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), Calea de acces (1982), Journal en miettes cu Eugène Ionesco (1993) -, culegeri de cronici - Structuri literare (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), Critica - formă de viață (1976), Practica scrisului și experiența lecturii (1978), Printre contemporani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
să facă înțeles procesul prin care freamătul interior și neliniștea s-au transformat în operă, devenind calm și obiectivitate. Cu alte cuvinte, tot spiritul creator este cel observat. Totuși, însușirile criticului își dau întreaga măsură în cartea Gogol sau Fantasticul banalității, unde reușește să evite ceea ce i s-a întâmplat în întâlnirea cu alți mari scriitori, și anume ca, însuflețit de religia literaturii, să îi așeze într-o lumină transcendentă, de infailibilitate, de supremă înțelegere a vieții, până la a stârni o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Stilul, deși „sec”, place, are un farmec al său, specific, ce ține probabil de modul „ascuțit” al rostirii, de proprietatea termenilor, de adecvarea netrudnică a expresiei. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Liviu Rebreanu, București, 1967; Structuri literare, București, 1973; Gogol sau Fantasticul banalității, București, 1974; ed. (Avec Gogol), tr. Odile Serre, Lausanne, 1992; Critica - formă de viață, București, 1976; Nicolae Labiș, București, 1977; Practica scrisului și experiența lecturii, București, 1978; Reflecții asupra spiritului creator, București, 1979; Printre contemporani, București, 1980; Calea de acces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Mare” din 16 mai 1926 este, pe de o parte, suprafața neobișnuit de mare pe care s-a propagat incendiul, și, pe de altă parte, imensele pagube materiale produse. Totuși, pentru locuitorii orașului Bacău, evenimentul în sine a fost o „banalitate”. Jurnalistul băcăuan Marius Mircu, martor ocular al evenimentului, afirmă că, în materie de incendii, la nivel național, „Bacăul își disputa cu Galațiul locul de frunte”. Fără îndoială, multe din incendiile ce au izbucnit în orașul Bacău au avut drept cauză
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
rcat furia, s? a cufundat �n ț? cere. Dna Boeru locuia la periferia M�nchenului. C�nd am ajuns i? am mul? umit ? i mi? am luat r? mas bun, g�ndindu? m? la remarcă f? cut? de Hannah Arendt despre �banalitatea r? ului�� Peste c�teva clipe p? trundeam �n str? lucirea nop? îi M�nchenului reconstruit, cu mii de mă? ini de lux purt�nd pl? cu? e cu numere de �nregistrare autohtone ? i str? ine, cu cafenele ? i ber? rîi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
teoriile; 4. tipul vorbăreț („broasca”): vorbește tot timpul, dar spune puține, bate apa-n piuă. Abordare: întrerupeți-l cu tact, limitați-i politicos timpul de vorbit; 5. tipul timid („căprioara”): retras, temător de discuțiile în contradictoriu, obsedat să nu spună banalități sau neadevăruri. Abordare: atrageți-l cu întrebări ușoare, arătați-i încrederea dumneavoastră, încurajați-l să-și exprime opiniile; 6. tipul necooperant-respingător („ariciul”): mereu nemulțumit de tot ce se discută, gata să renunțe la comunicare. Abordare: elogiați-i cunoștiințele, incitați-l
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
teoriile; 4. tipul vorbăreț („broasca”): vorbește tot timpul, dar spune puține, bate apa-n piuă. Abordare: întrerupeți-l cu tact, limitați-i politicos timpul de vorbit; 5. tipul timid („căprioara”): retras, temător de discuțiile în contradictoriu, obsedat să nu spună banalități sau neadevăruri. Abordare: atrageți-l cu întrebări ușoare, arătați-i încrederea dumneavoastră, încurajați-l să-și exprime opiniile; 6. tipul necooperant-respingător („ariciul”): mereu nemulțumit de tot ce se discută, gata să renunțe la comunicare. Abordare: elogiați-i cunoștiințele, incitați-l
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul", spune și Treplev. Deci nu s-au potolit...! Banalitatea în teatrul contemporan e construită foarte complicat. Actori virtuozi, scenotehnică, durate lungi, abuz de ordură și de "asumări" etc. Spectacolul, adesea, e o infrastructură expresivă enormă, iar miezul lui de legitimitate de o naivitate mizerabilă. Imaginați-vă o uzină întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt, poate ultimul strigăt în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și răspunsuri, oglindire a nevoii de mister și de lucruri exotice. Din nou imaginarul cult se dovedește a fi consonant cu cel folcloric, răspunzând unei curiozități fanteziste, unei ... înclinații spre gratuitate și neobișnuit, unei dorințe de a ieși de sub tirania banalității, ternului și raționalului. (Negrici, "Panorama prozei medievale epice în limba română" 12) Tot de această factură sunt și textele parabiblice care completează în manieră populară eposul biblic, în special acolo unde în el se întâlnesc inadvertențe sau aluzii enigmatice greu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei sînt ancorați în lucruri mici
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]