2,280 matches
-
tip cumsecade, pot fi sigur că de la el n-am să primesc niciodată ghionturi în creștet. Automobilul cu care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea un cucui uriaș și vopseaua cojită. „Mașina e proprietatea dumnealui”, a spus domnul Sanowsky, arătând cu o mișcare din cap către fiul său. „Așa-i la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un palton elegant, al cui o fi fost acest palton, mamă, acum este paltonul meu” și ea râde fericită de acolo, din inima toamnei, care este chiar inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de 40 de minute! Partea strigătoare la cer e că-n 40 de minute na reușit să spună mai mult de-o frază despre autoarea cărții! Restul, a bătut apa-n piuă... Cu ani În urmă, am fost la un banchet literar, organizat de o doamnă cu suflet bun și cald, dar care are scăpări În invitarea mesenilor. La un moment dat, se vorbea despre Nichita Stănescu: doi literați se aprinseseră Într-o polemică interesantă. Din păcate, la masă se afla
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un coleg de-al tatei de la Boston & Northeastern, un pilangiu pe nume Doyle (nici că se putea un numai mai potrivit!) să mănânce un homar à la Newburg. Erau la o conferință organizată de companie la Atlantic City, la zgomotosul banchet de adio, când Doyle a convins-o pe mama că, deși nu e ceea ce pare a fi după miros, în farfuria pusă de chelner pe masă în dreptul buchetului ei de flori nu e nimic altceva decât pui à la king
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obișnuiam să rămânem datori, iar banii datorați Savin ii explica prin cine știe ce nevoi serioase ale lui. Odată însă a fost admirabil. Eram în clasa a VI-a. Se alesese un deputat socialist. Ne-am dus la Iordache Leu să facem banchet. Savin era îmbrăcat caraghios: împrumutase niște ciubote oribile, căci își dăduse botinele la dres (era iarna). Pe când toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră a făcut Savin, care s-a dus la tatăl său - și, ca concluzie, tatăl său a plătit banchetul nostru socialist. Am uitat să spun că Savin era cel mai învățat între noi. Viața la Bârlad, în clasa a V-a și a VI-a a fost la fel, cu deosebire că, din clasa a VI-a, a mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de altădată. Grație ospitalității obișnuite la această mănăstire și drepturilor mele câștigate de musafir vechi, dar desigur mai ales grație ochilor Adelei, maica arhondară se purtă cu noi ca și cu un revizor eparhial. Prânzul și cina au fost adevărate banchete, prezidate de ea cu o însuflețire mai vie decât i-o cunoșteam: maica arhondară se înamorase de Adela. Deocamdată, însă, după dulceața de zmeură și cafelele cu rom (Adela trebui să bea cafeaua -cu rom, servită ei anume de maica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Gradații, tot cu binișorul, ne-a condus spre un tren lung de persoane și ne-a invitat să ne urcăm. Fiecare apoi, după afinități, ajutându-ne unii pe alții - unii chiar aveau nevoie de acest ajutor - am luat loc pe banchete. Erau vagoane fără compartimente, așa că ne puteam vedea cu toții, fără nicio opreliște. Rică era lângă mine, apucase un loc la geam. - Ia ascultă, băi, i-am spus, de unde ești? - Din Păcurari nr. 18, dar tu? - De pe strada Gării numărul 14
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu plecăciuni de aristocrați sută în sută, ne-am retras spre culcușurile noastre. Până la București, căci acolo mergeam, n-au mai fost isprăvi prea de soi făcute de-alde noi, ba, pe la întorsura Buzăului, toți gradații s-au retras pe banchete, pe lângă recruți, matoli, căutându-și vreun consătean sau măcar vreun suflet mai duios care să le mai îmblânzească aspra cătănie. Auzeai acum: - Băi, răcane, care ești de la Sârca? - Eu. - Atunci de ce stai cu limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noroaiele, pentru a ajunge cât mai aproape de locul de pescuit, căci astfel, ea ne salva de la multe: când ne era sete, ajungeam la badocul cu apă din pântecul ei; noaptea, când era prea frig sau timp ploios, ne găzduia pe banchetele ei și ne era cald și bine; pe caniculă, pe la ora amiezii, când peștele nu mușcă, trăgeam câte un pui de somn în ea; sau când eram undeva, pe un drum de țară, ceva mai departe de șoseaua pietruită și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
față, ca să intre mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele, pe peretele Îndepărtat și au retapițat scaunele vechi de la bar cu pielea de zebră a lui Zizmo. Într-o dimineață, o firmă de transport la domiciliu a adus un tonomat. Și, În timp ce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lăsase un autograf pe propriul portret: „Pentru prietenul meu Milt, grozave ouă!“ Când a ars o biserică greco-ortodoxă din Flint, Milton s-a dus cu mașina și a recuperat unul dintre vitraliile rămase intacte. L-a atârnat pe perete, deasupra banchetelor. Conserve cu ulei de măsline Athena stăteau aliniate În vitrină, alături de un bust al lui Donizetti. Era un soi de ghiveci: lămpi bătrânești alături de reproduceri din El Greco sau o statuetă cu Afrodita, la gâtul căreia atârnau niște coarne de taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la fugă. ― Opa! Înăuntrul bufetului, tatăl meu auzi strigătul bine cunoscut al chelnerilor greci și, Înainte să-și dea seama ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul. Ieși de acolo ținând furtunul ca pe o jumătate de lămâie Învelită În tifon și tocmai se pregătea să apese... ...și dintr-o dată, se opri. Iar acum recunosc o expresie familiară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai mari, peste tot pe unde spațiile erau ieftine și treceau mulți oameni sau mașini. Mie nu-mi plăceau standurile. Pentru mine erau o degradare abruptă față de zilele romantice de la Casa Zebrei. Unde erau bibelourile, tonomatul, raftul strălucitor cu plăcinte, banchetele cu spătar, maroniu Închis? Unde erau specialitățile casei? Nu Înțelegeam cum se putea ca aceste standuri cu crenvurști să facă atât de mulți bani, față de cât făcuse vreodată bufetul. Dar chiar asta făceau: bani. După primul an de tatonări, lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi fost, era mai bine să se dezvăluie treptat, Într-o lumină măgulitoare. Care Însemna extrem de puțină lumină, de fapt. Pe deasupra, așa merg lucrurile În adolescență. Experimentezi lucruri pe Întuneric. Te Îmbeți și te droghezi și improvizezi. Amintiți-vă de banchetele din spate ale mașinilor, de corturi, de petrecerile lângă focuri de tabără, pe plajă. V-ați trezit vreodată, fără s-o recunoașteți, Încurcat cu cel mai bun prieten? Sau Într-un pat de campanie, cu doi oameni În loc de unul, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi, iar apoi cursa a luat sfârșit. M-am trezit mai târziu, pe bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de sandvișuri, căutând casele de bilete. Când le-am găsit, am luat un bilet pe o cursă de noapte spre Chicago, plătind tariful până În Scranton, Pennsylvania, pentru că doar atât credeam că-mi pot permite. Vagabonzii și drogații care stăteau pe banchete mă măsurau cu privirea, pâsâindu-mă uneori sau țuguindu-și buzele. Și ei mă speriau. Aproape că renunțasem la ideea de a fugi. Dacă mă grăbeam, puteam ajunge Înapoi la hotel Înainte ca Milton și Tessie să se Întoarcă de la piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
observă agitația noilor consumatori unde localul Își primea clienții, În timp ce orchestra Îi Întâmpina cu șlagăre de muzică ușoară, În timp ce el privea absent. Gândurile sale Îl trimeteau În urmă atunci când Înainte de-a părăsi țara oferise prietenilor În acest local, un „Banchet” de adio, iar solista localului le ținuse companie până la ziuă, o dovadă În plus, după părerea lui, fata spera mai mult, Însă În cele din urmă idila rămasese ca la Început. Zâmbi cu Îngăduință la amintirea unei tragic-comedie. După mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-l facă să Înțeleagă... Are nevoie de ajutorul familiei sale Imperiale...! Pierdere de timp inutilă, bani cheltuiți din propiul buzunar: acest profitor nu a Întreprins nimic pentru a-l ajuta În favoarea adevărului. Din contră. La terminarea lucrărilor, În timpul unui banchet În doi, desigur din buzunarul lui Tony Pavone, simpaticul Emil Gârleanu aduse vorba de plată, milogindu-se: Am văzut documentația ce se ridică la suma de peste 180.000 mii lei Însă vezi cum faci...Efectiv, nu pot plăti mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împăcat, Tony Pavone organiză o masă festivă invitând o parte din principalii Șefi de Echipă undeva la un restaurant În apropiere de Grădina Icoanei și unde presupunea lipsa Șefului de Șantier: acesta nu părăsea perimetrul Gării de Nord. Se hotărî să motiveze banchetul Încercând stingher să țină un toast. „Prieteni, bunii mei tovarăși de muncă...Cu mult timp În urmă am plănuit această sindrofie În care să ne cunoaștem mai bine și să ne felicităm pentru realizările noastre. Vă rog, dațimi voie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exterior dela vânzarea produselor alimentare, În excursii Însoțiți de toată gașca de profitori În toate țările și imperiile planetei. În acest scop, pentru a fi invitați, se ofereau cadouri și facilități exorbitante clasei dominante din țara respectivă plus În timpul vizitei banchete și alte substanțiale promisiuni și cadouri iar ziariștilor prezenți li se oferea milioane și milioane de dollari, să debiteze minciuni pentru a-și propulsa nevasta (o evidentă analfabetă, ce cu un efort deosebit deschidea gura fiindu-i greu să exprime
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dovedit un bucătar mai mult decât acceptabil, căci, în mai puțin de o oră, a pregătit un imens platou cu spaghete cu sos picant, urmate de o porție generoasă de copane de rață la grătar, ceea ce a însemnat un adevărat banchet pentru niște sărmani beduini care de ani de zile mâncau același lucru. Făcu și o cafea foarte tare și le oferi bărbaților havane veritabile, care-l făcură pe voinicul Suleiman să tușească, să se albească la față și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite. - Sam Muller adăugă, plescăind din limbă cu o figură scârbită: Chiar acum, cinci vulturi fac un adevărat banchet cu trupul băiatului și al numărului doi. - Își privi șeful pieziș și-l întrebă: Crezi într-adevăr că asta înseamnă că i-au omorât și pe ceilalți? Nu știu ce să spun. Sud-africanul se gândi câteva clipe și apoi arătă spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]