2,816 matches
-
În Spania, din 1936 pînă la moartea sa, În 1975. ∗ Carlos Gardel a fost un faimos actor și compozitor/cîntăreț de tangouri. ∗ Zeul Creator incaș. Cuvîntul este uneori folosit de indieni pentru a-i denumi pe oamenii albi. ∗ Arhitectură spaniolă barocă, ce se caracterizează prin suprafețe Încărcate cu decorații elaborate ∗ Spitalul Guía ∗ Descabellar, În spaniolă: toreadorul Înfigea spada În măduva spinării taurului. ∗ Cantinflas a fost un foarte prolific actor mexican de comedie- un fel de Charlie Chaplin mexican. ∗ În spaniolă, magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu sînt păsări. Dar greșeala mea mă umple de o bucurie fără margini și tocmai prin ea au aflat și zeii că exist...) Aripile arse se prăbușesc după ce totul a fost spus. Acest visător care zboară, Înălțîndu-se ca o flacără barocă deasupra prudenței clasice, Își bate joc de toți scepticii. Lumina e destinul său și se va Încrede În ea chiar dacă Îl va omorî. Icar iubește viața, dar nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Socrate o inimă divină; Însă de reținut e faptul că filosoful producea asupra celor ce-l ascultau aceeași impresie ca și muzica abilului cîntăreț sfîșiat de Apolo. Nu el-, ci judecătorii săi reprezintă clasicismul. Turbulentul Socrate e un spirit baroc. Cum și sfinxul e un animal baroc. Amîndoi pun Întrebări ciudate Într-o lume care sărbătorea ieșirea lui Tezeu din labirint și care, În cele din urmă, văzînd În ei un pericol, un risc, Îi suprimă pe amîndoi. Socrate e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reținut e faptul că filosoful producea asupra celor ce-l ascultau aceeași impresie ca și muzica abilului cîntăreț sfîșiat de Apolo. Nu el-, ci judecătorii săi reprezintă clasicismul. Turbulentul Socrate e un spirit baroc. Cum și sfinxul e un animal baroc. Amîndoi pun Întrebări ciudate Într-o lume care sărbătorea ieșirea lui Tezeu din labirint și care, În cele din urmă, văzînd În ei un pericol, un risc, Îi suprimă pe amîndoi. Socrate e chiar mai ciudat decît sfinxul; după fiecare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
arta grecilor, nu din istoria lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din istoria lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze tulburi, amestec de luciditate și vis, ca aceasta, cînd lumina și norii tind Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care caută e baroc. Clasicismul repetă. Perfecțiunea clasică Închide cercul și renunța la tot ce se află În afara lui; ea nu numai că acceptă limitele, dar le și celebrează, avînd repulsie pentru vag și indecis, În labirint, Tezeu nu ne va propune decît Întoarcerea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-o oglindă convexă. În acești ochi Înfrigurați se Întrezăresc Întrebări pe care clasicismul nu le-a bănuit. Ei sînt mai sinceri, dar și mai expuși decît ai statuilor antice... Cercul clasic se sparge și Marsyas aleargă acum pe elipsa barocă. Mai tîrziu va scoate un strigat de triumf. Odată cu acest strigăt Însă, el Începe sa uite ce-a rîvnit și să iubească fastul. În clipa În care Își proclamă atotputernicia, elipsa se transformă simbolic În cerc, deoarece Între barocul retoric
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
canonul clasic nu e, ca atitudine, nici o diferență. Barocul a sfărîmat o Închisoare pentru a-și construi din dărîmături alta mai somptuoasă, ceea ce Îi va Încuraja pe adepții lui Apolo să reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
izvoare, Îl vom găsi pe Narcis bolnav de setea de absolut și Într-un tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
știu de ce Îmi vine să murmur un vers dintr-o odă a lui Horațiu „O, Leucone, stînd de vorbă timpul a și trecut”... Alternanței clasic-baroc i-am putea opune, probabil, un Ianus care ar avea o față clasică și alta barocă. Ithaca și aventura coexistă. Și În timp ce verbele clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum am putea renunța la unul din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar avea o față clasică și alta barocă. Ithaca și aventura coexistă. Și În timp ce verbele clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum am putea renunța la unul din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea lui Orfeu e zadarnică, se aude glasul Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și un zeu, dar tu nu ești un zeu obișnuit...) Valurile Înspumate lovesc În continuare țărmul. Țărmul, eșecul mării, ar spune Proteu. El e profund anticlasic. Fuge pe o elipsă și de aceea vom Întîlni În acest vagabond un zeu baroc. (...Alergătura mea continuă pornește, de fapt, din oroarea ce mi-o dau lucrurile care mor. Simt cum fiecare clipă moare În brațele mele. Și atunci mă Îneacă un dezgust profund care mă face să azvîrl cadavrul acelei clipe și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prin reflectarea în ceilalți :,, (...) hotărât să știu totul despre el, ajung să aflu o mulțime de lucruri despre mine.” Că arhetip, isi cunoaște nucleul individuației asemeni unei succesiuni de existente: ,, Cum doi sau mai mulți stau în aceeași ființă.” Dualitatea baroca a personajului Antipa -omul domestic și omul infernal corespunzătoare celor două părți ale românului, se manifestă și la nivelul imaginației. Povestea în care intră este o matrice devoratoare :,,Legenda creștea din ea însăși, îl ignoră pe Antipa și el la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de sâmbătă are șapte harpiști, zice domnul Ferguson. Și o soprană de la Metropolitan. Robyn și Elinor se uită una la alta. — Nu e o idee rea, spune Robyn și își ia agenda. Mă ocup eu. Mergem să vedem și Salonul baroc? propune domnul Ferguson, conducându-ne spre un lift imens, antic. — În noaptea de dinaintea nunții, probabil că vei dori să-ți iei un apartament deasupra și să te bucuri de facilitățile centrului nostru de frumusețe, îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite cocktailuri în timp ce trec pe coridor, explică Robyn. Și iată și Salonul baroc, unde vor fi servite aperitivele, înainte de a intra în Grand Ballroom. Bănuiesc că încă n-ați apucat să vă gândiți la aperitive, așa-i? — Păi... ăăă... știți... Tocmai sunt pe punctul de a zice că, după părerea mea, cârnăciorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip de bătrânel. în urma acestei arătări minunate, pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vizitelor de prezentare cunoscusem diverse sedii de ambasade și rămăsesem impresionat de multe din acestea. Ambasada Franței era situată într-un palat, fost sediu al Nunțiaturii, achiziționat în 1922 de guvernul francez. Era un edificiu impozant, cu motive neoclasice și baroce, cu hol de intrare pardosit cu marmoră de Carara, cu scări elegante din același material, vitralii, lambriuri. Ambasada Italiei deținea o monumentală construcție înălțată în 1906 și cumpărată de guvernul italian în 1920. Ambasada Spaniei era un palat construit special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există și un salon de muzică, cu mobilier stil Louis XV, picturi și un pian Stainway. Cam aceștia erau vecinii noștri din Pocitos și "casele lor". Clădirea ambasadei României n-avea nici stil baroc, nici neoclasic, era o construcție stil "realist socialist", cu tencuiala căzută, roasă de igrasie, cu o grădină în față sălbăticită, o Cenușăreasă care putea arăta bine dacă era îngrijită. Și mi-am asumat eu rolul de a o face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
obligat să apelezi la simțul practic și nu mai ai timp să te pierzi În false melancolii hamletiene... Indiile galante cu Les Arts Florissants Medicamentul care mi-a Întărit tonusul vital s-a numit Indiile galante, opera magică În stil baroc a lui Rameau. Călătoria imaginară În căutarea dragostei pe tărâmuri exotice (Persia, Turcia, Peru și Indii, toate descrise ca desene animate miraculoase) Începe cu un prolog În cer, unde zeița Hebe celebrează iubirea, Înconjurată de cupluri de Îndrăgostiți. Totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la război. Văzând că ideea războiului are priză la bărbați, Hebe Îl trimite pe Cupidon să ducă triumful iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile de scenă ale teatrului baroc, nu ca o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc hip-hop semnată de Blanca Li l-a contaminat și pe dirijorul Bill Christie, care la final a urcat din fosă pe scenă, dansând și dirijând În același timp un bis al celebrului calumet de la paix, În care era angajat tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din fosă pe scenă, dansând și dirijând În același timp un bis al celebrului calumet de la paix, În care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu bucuria și Încrederea lor În triumful dragostei, și ultimele rămășițe ale melancoliei. Ce ușurare! Am ieșit din depresie. Debut la Metropolitan Dată fiind atmosfera destul de convențională a lumii operei din New York (fapt paradoxal Într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]