4,389 matches
-
un baston gol În interior și să treci granița cu el, șontîc-șontîc. Wakefield se gîndește că dacă ar putea pune mîna doar pe cîteva din pînzele pe care le-a văzut la popota Companiei, le-ar face sul Într-un baston și s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînzele pe care le-a văzut la popota Companiei, le-ar face sul Într-un baston și s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe care le-a văzut la popota Companiei, le-ar face sul Într-un baston și s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Într-un baston și s-ar Întoarce, șontîc-șontîc, acasă și nu ar mai fi nevoit să accepte vreodată slujbe ca asta. Diavolului i-a plăcut chestia cu bastonul. Bastoanele au făcut parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
IV-lea de pe Pont Neuf din Paris care, cînd a fost studiată cu raze X, a dat la iveală un bust al lui Napoleon. Fusese ascuns acolo chiar de sculptor, un bonapartist Înflăcărat. Pe vremea cînd era Însurat, Wakefield colecționase bastoane cu stilet și cutii cu compartimente secrete, dar astea erau lucruri scumpe și intrau În concurență cu colecțiile de bibelouri de sticlă și păpuși ale Marianei. Nu-și puteau permite ambele pasiuni, așa că a Început să bîntuie prin talciocuri după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa cînd dubele poliției, scrîșnind din pneuri, apar de după colț. Trupele de poliție se revarsă din dubițe, cu scuturi și bastoane și Încep să Încarce protestatarii În mașini. Susan o apucă pe Tiffany de mînă și Îi răcnește lui Wakefield ceva cu „nu pot veni la cină“ și „cauțiune“ Înainte de a o porni În fugă spre parcare, urmată de Milena care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca doi dintre cei mai grav răniți să meargă cu ambulanța care așteaptă afară. Scutierii se retrag, escortînd cele două tărgi. De Îndată ce ies, cei din hol Încep să țipe toți deodată. Ne-au atacat, pur și simplu. Gaze lacrimogene, grenade, bastoane. Crimă! Una dintre doctorițe scutură din cap. — Și la ce vă așteptați? Voi ați spart vitrinele la Maxdrip, cel mai mare lanț de cafenele din lume. — Tocmai, rîde unul dintre băieți, cu un bandaj peste un ochi. Maxdrip pune cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și au luat cu asalt hotelul unde stăteau delegații, pentru a nu-i lăsa să ajungă la reuniune. Oameni revoltați! Gaze lacrimogene! Reporterii se calcă pe picioare la locul răscoalelor și unii dintre ei se regăsesc la capătul nasol la bastoanelor. Purtătorul de cuvînt al unui grup francez pacifist Își expune obiectivele: — SÎntem aici ca să Împiedicăm dispariția camembertului! Oricît ar fi de greu de crezut, Wakefield Îl recunoaște pe tip. Magazinul lui, cea mai fină prăvălie de brînzeturi din Paris, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
extrasenzoriale. O perioadă a stat cu mine, dar văzând socrii mei că nu ne putem descurca și ea nu mai poate să facă menajul prin casă... Deci mergea cu un cadru de-ăsta, metalic, la început și, după aia, în baston. Și eu eram la 25 de ani, îmi fierbea sângele în mine la vremea aia; eram tânăr. Da’ nu știu ce m-a apucat în ziua aia... Prietena mi-a zis că vrea să se căsătorească. Și când am auzit că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un om-afiș. Sau poți să te faci ghicitor, ca mine, să ghicești soarta oamenilor. Ghicitor european! Nu sună rău! Cred că ți s-ar potrivi. — Dar nu știu nimic despre ghicit. N-are nici o importanță. Nu-i nevoie să folosești bastonul magic, ca mine, încearcă cu cărțile de joc. Dar asta înseamnă să-i înșeli pe oameni. Ba dimpotrivă, spuse bătrânul Higurashitei. Îi încurajezi și le insufli forțe noi celor necăjiți care vin la tine. Acesta-i și scopul „ghicitului“ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ușile de acces în biserică erau cinci la număr. Ne-am îndreptat spre cea mai mare, ferecată în plăcuțe de argint bătut cu ciocanul în relief. - Un alt dar din partea papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit în baston. Nouă sute șaptezeci și cinci de livre de argint. În glasul său mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lanterna. — Să plecăm de-aici, șopti prinzând-o de Încheietură. De-acum paza era mult mai activă. În fiecare noapte era din ce În ce mai periculos să intre În galerie. Săptămâna trecută, Într-un alt depou subteran surprinseseră niște tineri. Îi loviseră cu bastoanele, iar unul dintre ei Își pierduse toți dinții. Se imagină arestat Într-un comisariat oarecare. Dar ea? Ce s-ar fi Întâmplat cu ea? Ar fi forțat-o să-și spună datele de identitate? Ar fi denunțat-o? Toți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ceruse să-l vadă pe domnul Ionescu de la Anexe, pe-acolo, sigur că știa, mulțumesc, la revedere, apoi bătuse în ușa Anexelor și intrase înainte de a i se răspunde, o ignorase pe Ancuța, care stătea lipită de scaun ca un baston și care începuse să spună pe cine căutați, doamnă, apoi deschisese ușa biroului lui Andrei și, dintr-o săritură, Zogru fusese la gâtul lui. Femeia-vehicul stătea încă în ușă, ea însăși nelămurită, își amintea vag că vrusese să intre aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
petrecut multă vreme și a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici atunci când părinții și chiar fiul au plecat spre nesfârșitele ceruri. În fiecare vară așteptam cu nerăbdare să sosească vacanța ca să-l vizitez. Intram pe poartă și strigam: Sărut mâna, bunicule! Am venit! Bunicul apărea încet din casă, sprijinit pe bastonul său întâmpinându-mă cu fața luminoasă ca soarele: Bine ai venit, nepoate! Vai ce-ai mai crescut! Așa este, sunt mare acum. Mi-a fost dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a lovit, sângele i-a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească, l-a obligat să sară în continuare. Soldații nu plecaseră de-acolo, ofițerul stătea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț, ca și acum, când l-am salutat, s-a oprit, mi-a făcut semn cu bastonul și mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e să fii orb, să trăiești o viață în bezna veșnică și să vezi doar cu bastonul, pipăind, și tocmai când mă gândeam la asta, cineva din spatele meu mi-a acoperit ochii cu palmele. Am așteptat să mă întrebe, ghici cine-i, încercam deja să ghicesc, mi-a acoperit bine ochii, nu vedeam chiar nimic, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gură, făcându-mi semn să tac, deși nu mai vroiam să spun nimic, m-am uitat în spate, peste umăr, pentru că voiam să văd de ce tăcuse Prodan așa, deodată, păi, pricina era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ținea de el să nu cadă, acordeonul a mai scos un sunet, și atunci bătrânul a pornit-o spre bancă și s-a oprit în fața noastră, dă-mi-l înapoi, a spus, să-mi dai acordeonul înapoi, și a întins bastonul alb spre acordeon de parcă ar fi vrut să-l ciocănească cu el, dar Prodan a apucat capătul bastonului și l-a smuls din mâna bătrânului, acest instrument nu vă mai aparține, a zis, tatăl meu l-a câștigat cinstit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre bancă și s-a oprit în fața noastră, dă-mi-l înapoi, a spus, să-mi dai acordeonul înapoi, și a întins bastonul alb spre acordeon de parcă ar fi vrut să-l ciocănească cu el, dar Prodan a apucat capătul bastonului și l-a smuls din mâna bătrânului, acest instrument nu vă mai aparține, a zis, tatăl meu l-a câștigat cinstit, nu trebuia să jucați table cu el, a zis, la care bătrânul a dat din mână a lehamite, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a spus, făcând un pas spre bancă, dar atunci Prodan l-a împuns cu bastonul în burtă, aveți grijă să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine știe ce-o mai fi, a zis, atunci bătrânul s-a întors spre mine, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]