3,424 matches
-
să scoată langusta din gură ca să și-i curețe, enervat la culme. Era extenuat grasul, abia putea să respire, În orice caz ofta din greu, se umfla ca un balon și cînd scotea aerul din plămîni făcea să tremure o batistă murdară și probabil umedă pe care o lăsase pe fața de masă albă ca zăpada. Era Lalo Bello și nu se sinchisea de nimic, venise dispus să-și cheltuiască toți banii, la urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sfîrșit și ghici și el: domnii erau frați, bineînțeles, ce altceva ar fi putut fi? ZÎmbeau, nu puteau să nu zîmbească tot timpul; tata era fericit cu costumul lui maro reiat și cu gulerul crem al cămășii de mătase, cu batista la buzunarul de la piept al hainei, asortată cu cravata, ce tînără e iubita mea și face să-mi crească acțiunile, dar dintr-odată se Întristă fiindcă În fața lui, la altă masă, Juan Lucas e fără Îndoială mai bine conservat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scrumul țigării În capul celor care stăteau jos. „Du-te dracului!“, striga victima, ridicîndu-se ca să plătească gluma cu un scuipat fin, compact, perfect, care nimerea drept la țintă pe cămașa glumețului, „Ofticos nenorocit!“, striga glumețul la rîndul lui, ștergîndu-se cu batista, În timp ce celălalt scotea din buzunarul de la spate al pantalonilor kaki sau albaștri un pieptene fin, cu care-și putea aranja din nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu unu, cu doi sau chiar cu trei centimetri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aici văzu că dispăruse pe cine știe ce coridor Întunecos al castelului și hotărî să bea un păhărel pentru sărbătorirea evenimentului. „Din fericire nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și hotărî să bea un păhărel pentru sărbătorirea evenimentului. „Din fericire nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
evenimentului. „Din fericire nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că asta nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir de mătase, dar acum nu mai avea nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir de mătase, dar acum nu mai avea nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu m-a văzut nimeni“, cînd deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să folosească batista cu fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir de mătase, dar acum nu mai avea nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu m-a văzut nimeni“, cînd deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să folosească batista cu fir de mătase, dar trișa: puțin Înainte de a strănuta schimbă iar batistele și-și suflă nasul În cea pentru gripă ascunzîndu-se de propriile sale gînduri, ascunzîndu-se singur singurel Într-un colț al barului. Și descoperea acum cît era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai avea nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu m-a văzut nimeni“, cînd deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să folosească batista cu fir de mătase, dar trișa: puțin Înainte de a strănuta schimbă iar batistele și-și suflă nasul În cea pentru gripă ascunzîndu-se de propriile sale gînduri, ascunzîndu-se singur singurel Într-un colț al barului. Și descoperea acum cît era de dobitoc, cînd un strănut neașteptat aduse pe urmele lui o voce neașteptată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrozitoare: venea din salonașul de alături, unde Susana, sluta, stînd probabil În Întuneric, Îl ascultase tot timpul și-i trîntea acum fraza ei preferată, Încărcată de milă și de subînțeles: „Dumnezeu să-ți dea sănătate“. Juan Lastarria azvîrli cît colo batista pentru gripă și hotărî să iasă În lume cu iubita lui chiar În seara asta, fără să se mai ascundă. Notele lui Bobby s-au Îmbunătățit simțitor la Începutul lui noiembrie și Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că anul trecut În noaptea de Anul Nou, la fel ca În alte nopți petrecute la Cali sau Miami, se culcase cu un străin ca cel din fața ei și era nostimă foc și mișca formidabil din șolduri sub regimul lui Batista, din nou cele șaptesprezece pahare de whisky și bancul spus de Vlăjgan și o mulțime de alte lucruri o făcură pe Gloria Symphony să izbucnească Într-un asemenea hohot, că emoția ei lacrimală Îi puse În primejdie tot machiajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecă și-și acoperi fața tremurătoare. —O, Doamne. Ce m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș vrea să pot face ceva. Îi oferi batista lui - ultimul bărbat din America de Nord care-și mai sufla nasul într-o bucată de stofă. O folosi, scoțând niște zgomote oribile, fără să-i pese. Nu pot pleca de aici. Am încercat de atâtea ori. Chicago. L.A. Chiar și Boulder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm a îndepărtat ceva praf de pe învelișul alb ca laptele. După aceea, a scos un toc de piele din buzunarul hainei sale și din acesta, un raportor și o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o cheie și o agendă de buzunar. Am aruncat cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai trebuie să stai cîteva minute! Un pacient este pe punctul de a se transforma în salamandră, întotdeauna un spectacol impresionant. Luați loc, o să vă arăt. Le indică un divan și rămase în picioare cu fața la ei, tamponîndu-și ușor sprîncenele cu batista. — Spune-mi, Lanark, la ce instrument știi să cînți? îl întrebă el. — La nici unul. — Dar ai ureche muzicală? — Nu. — Dar probabil știi cîte ceva despre ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează, există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu rîvnă ochelarii cu o batistă. Ecranul gol era crăpat dintr-o margine în cealaltă, dar microfonul era agățat cu grijă sub el. Ozenfat era la cîțiva pași, studiind o vioară. — Uite! strigă el, coarda do a pocnit. Și totuși, unii susțin că un Stradivarius n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai trebui să ne întîlnim. Fața umflată de furie a lui Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu izbit de un sentiment ascuțit de pierdere, neutralizat pe dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară o brioșă sub o batistă. Afară, oamenii își îndreptau umerii și începeau să vorbească tare și binedispuși. — Ei, n-a mers prea rău, nu-i așa? O slujbă frumoasă, foarte frumoasă. — Salut, salut! Iată o voce pe care n-am mai auzit-o de mult-mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu. — Bine. Duncan, acum trei săptămîni mi-ai spus că ți s-au furat bunuri în valoare de cincisprezece șilingi. Era o minciună. Vreau să-mi spui adevărul. — Materialele au costat trei lire. — Știu. Ți-am umblat prin buzunare după batiste ca să le spăl și am dat de chitanță. Am pus-o la locul ei, pe cuiul din cămară, cînd am observat adevărata sumă. Domnul Thaw se duse la fereastră și rămase acolo, cu mîinile în buzunare, uitîndu-se la stradă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un vecin al cărui fiu crescuse și-i rămăsese mic. Thaw își înfuriase mama spunînd că n-o să-l poarte niciodată pentru că era genul de costum purtat de afaceriști sau de gansterii americani. în seara asta îl îmbrăcă, vîrî o batistă albă și curată în buzunarul de la piept și o porni spre casa lui Marjory, cumpărînd o cutie de bomboane de ciocolată în drum. în autobuz, inima îi bătea cu putere, iar genunchii îi tremurau, dar cînd intră în cartierul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e convins că ai fi un om extrem de prețios dacă ai ști cum să-ți eliberezi emoțiile. El rămase rigid, strîngîndu-și pumnii și dinții ca să nu urle. Ea puse geamantanul la piciorul patului și se așeză pe el, răsucind o batistă. — O, Lanark, nu vreau să te rănesc, dar trebuie să-ți explic de ce plec. Crezi că sînt lacomă și nerecunoscătoare și-l prefer pe Sludden pentru că e un amant mai bun, dar nu e asta. Femeile pot trăi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]