3,939 matches
-
Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat în apropierea malului înalt ce domina fluviul ce curgea în vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - înainte de război era o nebunie, acum luminat în înserarea crescândă de câteva becuri singuratice. Toți cinci ne aflam la o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una în prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât din apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și în lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, îi văzui ochii înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gândise până atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar deranja dacă am aprinde o lumină? Nu de alta, dar nu-mi văd cărțile. Cu mișcări abrupte, Joey a sărit, a apăsat cu furie pe întrerupător și s-a aruncat la loc pe scaun. —Mulțumesc, am murmurat. La lumina becului, toate florile și lumânările și căpșunele și ciocolatele au părut deodată puțin stânjenite. Bănuiesc că vrei să opresc și muzica să te poți concentra, a zis. Nu. Chiar îmi place Bolero-ul lui Ravel. Îmi părea rău să le stric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu era ea. Era Detta! Cu pantaloni croiți pe comandă, bluză de mătase și un pistol! Hopa! A zis: Stai jos. A arătat spre un scaun. Mă rog, spre singurul scaun, de fapt. Unul stingher de lemn, așezat sub un bec neacoperit, cu o sârmă pătată de sânge încolăcită în jurul picioarelor. Eu: Nu. Uite, îmi pare rău că i-am arătat pozele alea lui Harry. Ea (clătinând din cap, de parcă nu-i venea să creadă cât de grea de cap pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asistase însă nimeni, se ridică, alergă în sufragerie și țâșni pe ușa care ducea la acoperiș. Însă și la etaj era la fel de cald. Luna era palidă și semăna cu mucegaiul, ca o pată lipsită de viață în noapte. Nici unul dintre becurile de pe stradă nu funcționa și nici nu avea să funcționeze, după cum știa toată lumea, până la următoarele alegeri locale. Atunci va avea loc o izbucnire de entuziasm sub forma unui plan cu cinci și zece etape în vederea ameliorării sistemului electric și suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întors acasă târziu și, după ce am coborât din Fiasco, m-am oprit puțin să sting țigara și să mă bucur o clipă de căldura nopții. Două curve, roșcata și una străină, voinică, cu un cap mic și musculos ca un bec, sau ca o ceapă, stăteau sprijinite de gardul care străjuia hotelul asupra căruia plana iminența unui incendiu, și le-am spus: — Hei, am auzit că una de-a voastră a mierlit-o alaltăieri - poate că nu era cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg de toamnă violet... Doi plopi
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate?... O, vis... o, libertate... Hau!... hau!... depărtat sub stele-nghețate... Nocturnă Stau... și moina cade, apă, glod... Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod - Un bec agonizează, există, nu există, - Un alcoolic trece piața tristă. Orașul doarme ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, - Case de fier în case de zid, Și porțile grele se-nchid. Un clavis îngînă-ncet la un etaj, Umbra
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de la un etaj Se vede Autouri Și-o lume micșorată. Cum recompare Junia În cârciume igrasioase. Amici, Cadențe De târziu orologiu... O haină, pe gust, Să părăsim Necunoscutul Leviathan. * ESTETIC URBAN Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a sunat. Foburgul Cu bachice dorinți, Și cugetări De opere văzute, Orașul seara... Din statica uitării, - Destul frumos, Destul departe. * MERIDIAN Sezonul verii s-a finit De serenadele
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
seama? Și cu dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și fără preaviz? Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape, printre clondire. Era Conți, așa cum stătuse lângă mine cândva la „Melody“, așa cum glumeam cu ea atârnată de gât, așa cum dansasem toată noaptea cu ea, așa cum mă amuzasem cu ea și cu cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luat câteva. — Luați, nu vă fie rușine. Se mai întâmplă. Până se-așază mâncarea, oboseala, oameni suntem. Amestecarea de lichide... Tăceam. Nu-mi ardea de sporovăiala lui. Priveam absent derularea stâlpilor de lumină. Abia atunci am observat că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-o zi ca asta. Că, de... Să se-ntâmple, Doamne ferește, vreo chestie, să se prindă ăia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu te-ai mai Întors să-ți iei rămas-bun. Ba m-am Întors, m-am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știu dacă o fi din cauză că am tot ascultat cum plouă toată ziua, dar eu cam făceam pe mine, ca să nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține În Întregime. — Mulțam. Agentul, care În lumina becului Îmi păru o mică nevăstuică, mă privi de sus pînă jos. Privirea lui de cloacă se opri pe liturghierul din mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el. Și când medicul avu impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capul de perete, dar nu simți nici un fel de durere. Și atunci gândurile negre i se așezară pe umeri și pe creștet. Masterandul Își Întinse brațele În sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la antebraț. Și totuși, În ciuda acestui fapt, metamorfoza s-a produs, picioarele și mâinile i s-au acoperit de pene negre și argintii și trupul lui Oliver s-a putut Înălța la cer. Acolo a rămas mult timp planând În locul becului și răspândind o lumină Întunecată-n jur, plină de Înțelepciunea și de adevărul ultim ascuns În bezna cea de nepătruns din om, iar când s-a trezit din nou În pat, legăturile căzuseră, astfel că s-a putut ridica În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tuburi Întregi de pastile, combinându-le cu alcool. M-am Întins pe calea ferată, așteptând ca trenul să mă tăie În bucăți. De zeci de ori m-am urcat pe un scaun și mi-am lipit mâinile de firul de la bec...” „Și?” Îl Întrebă Noimann cu o voce calmă. „Și”, răspunse cu emfază celălalt, „de fiecare dată, În ultimul moment, În ultima secundă, a intervenit ceva care m-a salvat....” „Sunteți, am putea spune, un sinucigaș de profesie...” „Ca și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]