17,561 matches
-
încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele albastre, beau cola și bere și stau de vorbă, își fac cu ochiul, se uită sub fustele femeilor. Povestea chiar începe într-o asemenea zi toropitoare, în piața Buzești. La McDonalds-ul de vizavi de clinica Polizu, băieți și fete și femei și bărbați stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la care mergeau era în centru, aproape de bursă, un subsol decorat ca o grotă, cu bănci și mese de lemn masiv. Grupul lor era destul de mare, 16 persoane, dar încăpură cu toții la o singură masă, înghesuiți, însă veseli. Se comandară beri, vinuri, platouri cu șuncă, salam și brânză, măsline negre, salate. Orele treceau și atmosfera de gașcă și alcoolul îi alungară gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și ieși să dea un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o singură masă, înghesuiți, însă veseli. Se comandară beri, vinuri, platouri cu șuncă, salam și brânză, măsline negre, salate. Orele treceau și atmosfera de gașcă și alcoolul îi alungară gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de altfel) că se dă la ea. Vorbiră despre Frankfurt, despre Hamburg, de unde venea ea, despre firmă și diverse alte nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia în contact. - Ți-e somn? zise Christine. - Nu. Ție? - Nu. Andreas deschise radioul și schimbă posturile până găsi ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi-a venit brusc o idee: să mă fac alpinist! Oricum n-aveam meserie, deci nimic de pierdut, și în emisiune se spusese că alpiniștii câștigă bine, mai ales ăia care fac curat pe Himalaya, adică adună sticle, cutii de bere, tuburi de oxigen, cadavre, mânuși și ce gunoaie mai găsesc pe-acolo, și cică primesc 500 de dolari pe zi. Bani de care aș fi avut nevoie la vremea aia (și și acum, recunosc). Dar cum să mă fac alpinist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mircea cel Bătrân. Iartă-ne... - Ei, bine, lasă, cu vaza nu-i nimic, luăm alta, dar vă rog eu să vorbiți mai încet, că doar nu sunteți copii... - Ieșim acum, Cati, imediat, spuse Vlad Țepeș. Hai băieși afară, luați și berile astea cu voi... Cei patru foști domnitori ieșiră. Ecaterina Teodoroiu se culcă la loc. - Mathieu, am zis, hai să ne cărăbănim și noi, am sugerat eu. nu-mi place aici. - OK, dar unde vrei să stai? - Păi, fata de la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îți fuți sănătatea, a zis. - Știu, moșule, o să mă las cândva. - Lasă-te cât mai e timp. - Da, da... Era frumos în curte, liniște, zgomote de păsări, de frunze de palmieri mișcate de vânt. Manson a adus din casă o bere pentru mine și un păhărel cu țuică pentru el. - Și zi, băi Alex, ce mai faci? Tot n-ai terminat facultatea? mă întrebă Manson. - Încă nu. - Și tot istorie studiezi, nu? - Da, istorie și americanistică. - Mișto... Și Maja ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
particular. Venea și Maja acolo peste vreo două zile. - La opt și douăzeci. Pe la șapte trebuie să fiu la aeroport. Era aproape șase. - Te duc eu la aeroport? - Dacă vrei... - Da, sigur, nici o problemă. - Mersi mult. Am mai luat o bere dintr-o ladă frigorifică de sub masă. - Și ia zi, bă, albumul ăsta nou al vostru cum e? - Păi, o să-l auzi. - Nu, cum e, adică în ce stil? Cam ca Grotesque sau ați mai evoluat și voi puțin? - Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
drogurile și femeile, le spusese prietenilor. Într-o oarecare măsură reușise. Nu descoperise chiar Europa, dar măcar văzuse Olanda - Amsterdam, Rotterdam, Den Haag, Eindhoven. Fumase toate felurile de hașiș accesibile legal în Amsterdam, dar fusese oarecum dezamăgit de ele. O bere avea asupra lui un efect considerabil mai mare. Iar femei avusese vreo patru, toate curioase să afle cum fute un japonez. Cel puțin așa credea Shuoke. Și aflaseră. După patru luni de stat acolo începuse să se plictisească. Fumase hașișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul. Joia, cele 100 de coroane s-au dus toate pe bere. Când s-a terminat ora de vizită, domnița iese cu putoarea de pușcărie pe hainele ei elegante, iar deținutul se-ntoarce în celulă cu parfumul domniței pe hainele de pușcăriaș. Eu, în schimb, rămân cu mirosul de bere. Viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toate pe bere. Când s-a terminat ora de vizită, domnița iese cu putoarea de pușcărie pe hainele ei elegante, iar deținutul se-ntoarce în celulă cu parfumul domniței pe hainele de pușcăriaș. Eu, în schimb, rămân cu mirosul de bere. Viața nu e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l căutați? — Da, asta intenționez să fac, răspunse Mma Ramotswe. O să mă interesez să văd dacă-l știe cineva. Dar între timp avem de scris câteva scrisori, Mma. Mai avem și alte cazuri. De exemplu, bărbatul de la fabrica de bere care era îngrijorat de fratele lui. Am aflat ceva și-i putem scrie. Mai întâi, însă, trebuie să-i scriem o scrisoare despre contabilul ăla. Mma Makutsi introduse o foaie de hârtie în mașina de scris și așteptă ca Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul, „tot murea el până la urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care să le interpreteze, să le sucească, dracu’ să-i pieptene. Dacă scrii: „Am luat sticla de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
O, săracă inima mea cea rănită și sângerată...” - Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
găsește să-mi arunce nimeni cocoșul sugrumat și penit în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Era la Ghiocel, a băut vreo două pahare, a mai cerut un rând, a venit și Andronic, pe urmă au mai venit și cei de la atelier, a mai băut și pe banii lor, le-a mai dat și Ion o bere... Când s-a întors din curte ca omu’, Petrache n-a mai găsit geanta. „Luna mă-sii, care mi l-o luat pe Șarik...” - i-a dat c-o halbă-n cap lu’ Ion, dar nimeni nu știa nimic. - Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mei sunt fabricați în Coreea, nu-n Elveția, și costă doi dolari. La trei mile în larg, mă-mpiedic în lucrurile de pe punte. Cad la pământ. Manus îmi aruncă o frânghie și eu n-o prind. Manus îmi aruncă o bere și eu nu prind berea. O durere de cap, am genul de durere de cap cu care Dumnezeu te-ar pedepsi în Vechiul Testament. Ce nu știu eu e că una dintre lentilele ochelarilor mei de soare e mai întunecată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]