3,162 matches
-
ar fi doar aria tematică diversă: viața evreiască în romanul Aviva, fiica ghetoului (1947), copilăria în Școlarul roșu (1950) și în Micul patriot (1950), memorialistica în Prăbușirea Doftanei (1947), Soarele din anii grei (1951), Clocote (1954), istoria în Scântei în beznă, șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947; Herbac din Mărghita, București, 1949; Ocsko Tereza a fost ucisă!, București, 1949; Micul patriot, București, 1950; Scântei în
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947; Herbac din Mărghita, București, 1949; Ocsko Tereza a fost ucisă!, București, 1949; Micul patriot, București, 1950; Scântei în beznă, București, 1950; Școlarul roșu, București, 1950; Procesul, București, 1951; Soarele din anii grei, București, 1951; În țara constructorilor comunismului, cu ilustrații, București, 1953; Clocote, București, 1954; Povestiri din anii grei, București, 1954; Anii mâniei, București, 1956; Eșecul bandei V5, București
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
anii grei, București, 1954; Anii mâniei, București, 1956; Eșecul bandei V5, București, 1957; Povestea unei mame, București, 1957; Pavilionul revoluționar la catarg (în colaborare cu N. Bârdeanu), București, 1959; Tinerețe (în colaborare), București, 1962. Repere bibliografice: Eugen Luca, „Scântei în beznă”, CNT, 1950, 207; Mihai Novicov, O carte care trebuie citită de cât mai mulți, FLC, 1950, 34-35; Ștefania Popovici, Romanul „Clocote”, IL, 1954, 4; Valeriu Râpeanu, Un grăitor document de viață, GL, 1955, 20; Leonard Gavriliu, „Eșecul bandei V5”, O
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
Având un profil politic și social, V.n. se consideră „singurul ziar care trăiește prin și pentru cititorii săi”, redacția fiind asigurată de un colectiv condus de Al. Sahia. Principalele rubrici vizează probleme caracteristice ideologiei comuniste („Fabrici-Uzine-Ogoare”, „Situația muncitorimii ceferiste”, „Din bezna închisorilor” etc.). În aceeași direcție, Petru Comarnescu semnează articolul Rațiunea ca soluție creatoare, unde combate curentele filosofice antiraționaliste, iar Al. Sahia publică nuvela Revoltă în port. Publicația cuprinde și rubrici consacrate domeniului literar: „Revista presei” și „Curier literar”. În aceeași
VEAC NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290475_a_291804]
-
înconjurată de aburi. S-a născut noaptea, iar noaptea durează acolo o jumătate de an. O jumătate de an nu mai răsare soarele. Sclipesc numai stelele pe cerul înghețat și câteodată luna. Dar de cele mai multa ori, domnește o beznă adâncă, fiindcă luna și stele sunt acoperite de nori, iar viscolul poartă zăpada în vârtejuri, hohotește și chiuie și geme; sloiurile trosnesc de ger; e o spaimă și o urgie de ți se zburlește părul.” (Cezar Petrescu Fram, ursul polar
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Apa care Curge" Omulețul scoase capul din culcușul lui de blănuri și își ciuli urechile. De undeva, de afară, vine până la el un vuiet îndepărtat ca o ploaie mare care răpăie înfundat. Dar nu e ploaie. Ce poate fi? E beznă, gura peșterii nu se ghicește; numai deasupra vetrei de jeratec ascuns sub spuză, în jurul căreia s-au cuibărit, ca de obicei, cu toți ai tribului acestuia pentru noapte, parcă ar fi o umbră de lumină roșiatică. De alături Omulețul simte
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la ivirea zorilor. Precum a spus Vrăjitorul. *** Pentru că nu e încă un om împlinit i se spune "Omulețul". Dar știe că îi va fi urmaș Vrăjitorului la conducerea tribului. Și porecla nu-l supără
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nu se miră: „Credeam că e normal să fie așa, deoarece statul, partidul erau incompatibile cu biserica și credeam că acest lucru se întâmplă în toate țările”. Mai târziu, în liceu, locuind în oraș, la o rudă, trece prin experiența „beznei, frigului și a cozilor interminabile”, începe să privească critic „activitățile” UTC („plictisitoare și penibile”), învață jocul duplicitar al ședințelor aranjate, descoperă posibilitatea distanțării prin angajarea unui comportament zeflemitor față de „materialele” care descriau vizite, rapoarte la conferințe, planuri de producție, constată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce o avea la dispoziție, bifează și dă un ordin scurt: „Scoate-ți cravata, golește-ți buzunarele, scoate-ți cureaua și șireturile”. Imediat sunt luat în primire de unul dintre ei și sunt introdus într-o cameră unde era întuneric beznă. A.N.: Vă așteptați la asta? N.I.: Nu. Totuși, unele semne erau, dar la vremea aceea nu le puteam interpreta corect. Lucram într-o clinică și, într-una din zile, profesorul ne-a adunat pe toți cei care lucram în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o mare parte dintre profesori au fost pensionați. A.N.: Să revenim la... N.I.: Da, eram bandit. Din clipa aceea viața mea s-a schimbat radical. Din om liber, cu perspective, devenisem bandit, cu toate consecințele de rigoare. În întunericul beznă din acea cameră, în care erau mai mulți oameni, fără să știu câți sunt și cine sunt ei, am stat două zile fără apă, fără mâncare și fără posibilitatea de a ne rezolva necesitățile fiziologice, sub o teroare cumplită. La
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sufletești aproape halucinatorii”. Introspecția sufletului feminin are subtile infuzii de lirism, păstrându-se într-un plan epurat al emoțiilor erotice, tensiunile izvorând din convorbirile dintre un bărbat și o femeie. Bine primit a fost și cel de-al doilea roman, Beznă (1943; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul „I.Al. Brătescu-Voinești” al Academiei Române). Protagonista, Marta, se zbate în căutarea adevăratei iubiri, dar speranța fericirii se năruie dramatic. Zbuciumul ei e surprins cu o mare putere de analiză a sufletului feminin. Într-
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
Eternele iubiri au o vibrație mai profundă. Cu un titlu ce amintește de nuvela lui Mateiu I. Caragiale, romanul Remember se structurează pe alte coordonate, fiind o evocare limpidă și totodată o confesiune despre psihologia feminină. SCRIERI: Bogdana, București, 1939; Beznă, București, 1943; Povestea lui Toma Ferigă, București, 1952; Pădurea Poenari, București, 1953; Împărătița lui Machidon (în colaborare cu Tiberiu Vornic), București, [1955]; Orașul minunilor, București, 1957; Șerfi, București, 1958; Adolescenții, București, 1962; Plecarea Vlașinilor, București, 1964; Toate au pornit de la
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
1939, 5-6; Dan Petrașincu, Femeile în literatura românească, RML, 1939, 8; Gh. D. Loghin, „Bogdana”, IIȘ, 1939, 8; Streinu, Pagini, V, 269-276; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 936; E. Lovinescu, Aqua forte, București, 1941, 316-323; Virgil Ierunca, „Beznă”, TIL, 1942, 1848; Mihail Chirnoagă, „Beznă”, VAA, 1943, 767; Octav Șuluțiu, „Beznă”, RFR, 1943, 11; I. Negoițescu, Un romancier nou: Ioana Postelnicu, VAA, 1943, 895, 896; Constantinescu, Scrieri, IV, 435-437; Vicu Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; Virgil Brădățeanu
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
literatura românească, RML, 1939, 8; Gh. D. Loghin, „Bogdana”, IIȘ, 1939, 8; Streinu, Pagini, V, 269-276; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 936; E. Lovinescu, Aqua forte, București, 1941, 316-323; Virgil Ierunca, „Beznă”, TIL, 1942, 1848; Mihail Chirnoagă, „Beznă”, VAA, 1943, 767; Octav Șuluțiu, „Beznă”, RFR, 1943, 11; I. Negoițescu, Un romancier nou: Ioana Postelnicu, VAA, 1943, 895, 896; Constantinescu, Scrieri, IV, 435-437; Vicu Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
D. Loghin, „Bogdana”, IIȘ, 1939, 8; Streinu, Pagini, V, 269-276; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 936; E. Lovinescu, Aqua forte, București, 1941, 316-323; Virgil Ierunca, „Beznă”, TIL, 1942, 1848; Mihail Chirnoagă, „Beznă”, VAA, 1943, 767; Octav Șuluțiu, „Beznă”, RFR, 1943, 11; I. Negoițescu, Un romancier nou: Ioana Postelnicu, VAA, 1943, 895, 896; Constantinescu, Scrieri, IV, 435-437; Vicu Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Vicu Mîndra, Pericolul melodramei, GL, 1958
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
mă dezbar de harurile mele/ Ca de niște podoabe grele”. O efervescență lipsită de finalitate („sunt buimacă de tinerețe, de avânt”) susține și gândul morții: „Ia-mă, Doamne,/ Și așază-mă la loc de unde m-ai cules.” Așteptările spulberate („E beznă grea în lume, în suflet și în cer”), doliul, jalea pierderii unor ființe dragi intensifică dorința dispariției: „Să mă dau pământului să mă soarbă/ Să mă prefacă, să mă plămădească, să mă fiarbă” (Cântec de singurătate). Vibrația trăirilor, exprimarea lor
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
plângerii, „ascultând” corul vocilor celor neantizați într-o fracțiune de secundă și alăturând vocea poetului, solidar cu ei în fața morții: „Pot să prefac orice munte/ într-un nimic răsturnat,/ o piramidă a golului/ cu creștetu-n jos,/ o colosală cupă de beznă!” (Glasul demonului din a XX-a vale). Pictural și muzical, retoric și liric, veritabil oratoriu, Surâsul Hiroșimei a avut nenumărate transpuneri teatrale, a prilejuit recitaluri, a fost pus pe muzică și ecranizat, a beneficiat de numeroase traduceri, fiind poate cel
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
după an chemate/ De forța gravitației terestre” (Ceas ciudat). Tabla de oricalc păstrează intact interesul față de misterele cosmice, dar găsește resurse și pentru alte nuanțe: „oarbă ești și îmi cauți lumină / surdă ești și îmi faci ureche / dar fâlfâind din beznele tale / aripi nu mi-ai găsit” (Vârtelnița). Mitul Atlantidei, reluat în romanul Luntrea sublimă (1961), va sta la baza unor studii viitoare despre vizitele extratereștrilor. Prozele din Povestiri ciudate (1967) s-ar putea înscrie în seria celor cu final neașteptat
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
însemnat întâlnirea cu „Ozana cea frumos curgătoare”. Am contemplat în schimb urâtul deghizat în hărnicie. Pentru tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mic-burgheze ale vechilor generații. Cine i-a convins că Iisus este chiar acel prieten, tânăr radical și nonconformist, pe care sufletele lor mereu nemulțumite îl căutaseră în zadar? Cine le-a spus că Hristos e gata să-i răscumpere din bezna oricărei captivități, indiferent cât de rușinoasă și umilitoare le-ar fi caznele? Sunt tinere fete care au făcut avorturi în timpul studiilor fără să știe că decizia lor nu era, de fapt, implacabilă. Cine le-a fost prin preajmă gata să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai greu de recunoscut „acasă” - nu vor putea supraviețui secetei postmoderne și grelelor încercări ale pustiei consumeriste. Bulversați de virtuțile magice ale „societății spectacolului”, nu vom sfârși oare prin a stinge flacăra credinței? Elanul plin de entuziasm va sucomba în bezna unei lumi conduse de reguli economice nemiloase și schimonosite de ingineria socială a corectitudinii politice. În loc să îmbrățișeze vagabondajul mistic și pelerinajul duhovnicesc întru Hristos, tinerii vor fi constrânși să rătăcească în labirintul fără ieșire al falselor întrebări și al veșnicelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oferă „la vărsat” măruntaiele de nepovestit ale vieții domestice românești. Atunci, intelectualii și muncitorii trăiau solidaritatea proletară a neputinței. Amintirile din vechiul București au însă un farmec tragic: „Ajungeam în Dămăroaia, printre casele țărănești cu sere în miniatură, și, în bezna desăvârșită a străduțelor neasfaltate, coboram pentru a ne simți câteva clipe liberi, obraznici și nemuritori” (p. 151). Revin apoi, ca și în paginile celorlalți autori, referințele indepasabile la Pif-Gadget (mult mai greu de găsit pentru puștii născuți la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu va fi deloc, atracția către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia agrariană este legitimă atâta vreme cât nu cauționează lenea intelectuală și anacronismul judecății. Istoria Europei vorbește cu argumente copleșitoare despre momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sale. Pasiunea cunoașterii trecutului continuă să facă victime, fiind, de la Adam încoace, cea mai profundă rană în trupul umanității. Modernitatea ne-a dovedit, după lungul secol al formării națiunilor, cât de stabile sunt prejudecățile, forța demenței și viclenia sentimentelor, în bezna cărora europenii și-au pierdut de atâtea ori cea mai bună zestre. Revoluția tehnologică ne-a arătat cât de ușor și bulversant este să treci granița între fantezie și realitate. Catastrofa ne-a mijlocit revelația enormei diversități și a tragicei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este nedespărțită de plânsul curățitor „al inimii îndurerate” de golul absenței lui Dumnezeu. „Când îți vei întoarce duhul tău, adică mintea ta, în acest mod, vei vedea un fapt neobișnuit. Acolo unde nu-ți închipuiești, în pâcla sufletului tău, în bezna păcatelor tale, vei vedea scurgându-se din ochii tăi lacrimi. Când îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o rugăciune izbăvitoare; germenii îndreptării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]