7,814 matches
-
Versuri > Iubire > SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidră Ce devine timp și scurmă, Răscolește cum o Hydră, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde
SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383484_a_384813]
-
ca orice poet, Vergică nu putea rezista tentației de a fi publicat. Prin urmare, în ziua aceea bău numai trei halbe și de restul banilor vorbi cu o dactilografă mai în vârstă ca să-i tipărească lizibil, o parte din operă. Biata femeie nu a înnebunit încercând să descifreze opera lui Vergică, fiindcă lucrase la Uniunea Scriitorilor și era obișnuită. Desigur, acolo unde nu înțelegea nu pierdea vremea ci completa cu ceea ce credea ea că merge. Inclusiv lungile pasaje pline de porcării
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
evident, petrecerea avea acum o motivație serioasă, Brabete fiind cel mai câștigat din afacere nu-l mai gonea pe Vergică, ba chiar și nevastă-sa, observând că nu îi mai lipsesc bani din poșetă se hotărî să-l lase pe bietul om să doarmă când ea pleca la serviciu. Nu a fost o hotărâre bună și a regreta-o imediat, a doua zi. De altfel, publiciștii, cronicarii și literații, uitând de la ce porniseră cearta, în scurt timp au ignorat subiectul și
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
-mi rece Că-s mai puternic decât ea, Că pot a-i ține piept cât zece Să-și cate drum din calea mea. Da-s slab, sleit și scurs de toate Sunt încă viu... dar mort demult; - Să mergem! spune biata moarte, Povestea ta, voiesc ... Citește mai mult AMURG DE VIAȚĂO ultimă rază de soareS-a stins pe cer, stele prelingCuloarea vieții calde moareOdat-cu ea și eu mă sting;Plutesc prin văi, plutesc pe apeAmestec de natură moartă,Un suflet
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
rămășag cu moartea-mi receCă-s mai puternic decât ea,Că pot a-i ține piept cât zeceSă-și cate drum din calea mea.Da-s slab, sleit și scurs de toateSunt încă viu... dar mort demult;- Să mergem! spune biata moarte,Povestea ta, voiesc ... IV. TE CAUT VIAȚĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ne-a adus... VI. RUGĂ DE POET, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. RUGĂ DE POET Ascultă, Doamne... și ruga de poet Căci versul său e rugăciune, Poate-i prea mic sau poate-i biet Dar scrisul său e o minune! Ascultă-i inima cea bună Și sufletul de plâns curat, Condeiul ce îl ține-n mână Chiar Tu i-ai dat, nu l-a furat... E aripă de înger alb Și pană sfântă ce
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langă hambare. Bine este ca să plângem însă niciodată înaintea oamenilor ci în ascuns doar înaintea Bunului Dumnezeu apoi să ne ridicăm dinaintea Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Femeia noastră se duse din nou la preot și îi spuse, veselă, că a făcut ceea ce sfinția sa îi ceruse. Dar preotul adăugă: -Femeie, acuma mergi de culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate într-un sertar. Referință
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚI ROMANEȘTI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eminescu, vârf de lance al spiritualități romanești "Vremea trece, vremea vine", totul moare și iar se naște, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternității rămânând unic. Viața, timpul, iubirea devin la Eminescu un strigăt, o recunoaștere a imposibilității de a trăi cu gândul la împlinirea totală a omului. "Suflet nemuritor" pentru eternitate va rămâne un strălucitor "Domn
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
Ce a-mpărțit totul la doi, Mă grizonează primăvară Simt rătăcirile-au trecut Și m-aș întoarce iar în gară, Unde un suflet am pierdut, Stingher mă plimb prin primăvară Care în doi ne-a împărțit, Acum sunt singur cu chitară, Biet trubadur neîmplinit, Timid privesc în primăvara Care răsare-ncet din noi, Mă strigă marea și chitară, Să fim un suflet,să fim Doi! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Iar mă salvează primăvaraIar mă salvează primăvaraDe frigul ce l-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
zgribulit pe langă garaCe a-mpărțit totul la doi,Mă grizonează primăvaraSimt rătăcirile-au trecutși m-aș întoarce iar în gară,Unde un suflet am pierdut,Stingher mă plimb prin primăvaraCare în doi ne-a împărțit,Acum sunt singur cu chitară,Biet trubadur neîmplinit,Timid privesc în primăvaraCare răsare-ncet din noi,Mă strigă marea și chitară,Să fim un suflet,să fim Doi!Valer Popean,Târnăveni... VI. IZGONIREA MEA DIN RAI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2332 din 20
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Mă grăbeam să plec acasă Colbul,gândul grizonat De nimica nu-mi mai pasă Visul parca-i hibernat Printre gânduri cam trecute Hibernate-n trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
vom fi-n Olimp Vei fi mereu o Evă-n visul meu, Vei fi o Eva...eu pierdut Adam, Ce împreună preferam păcatul, La margine de lume habar n-am: Să trecem dintr-un timp în altul? Tu Eva....eu un biet Adam!!! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Te aștept la mal de lumeTe-aștept la margine de lumeCu trup rănit,revigorat de ploi,Să reparăm ceva,ceva anume,Ceva care ne scoate din noroi,Te-aștept la margine de timp,Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
nu vom fi-n OlimpVei fi mereu o Evă-n visul meu,Vei fi o Eva...eu pierdut Adam,Ce împreună preferam păcatul,La margine de lume habar n-am:Să trecem dintr-un timp în altul?Tu Eva....eu un biet Adam!!!Valer Popean,Târnăveni... XVII. ÎNFLOREȘTE-N SUFLET UN CAIS, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017. Înflorește-n suflet un cais Înflorește-n suflet un cais Din sâmburii uitați în noi, Stresați aiurea de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
ninge-ntr-una, Simt cum zdruncina cuvântul Tot ce am și am doar Luna, Timpul galopează-n șoaptă, La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânță coapta Răbufnită-n tainic zbor... Plângi în noapte suflet trist După creangă desfrunzita, Plângi în taină biet artist Soarta ta e-o soarta tristă, Plânge-n taină iar pământul Simt cum arde-n mine foc, Ne-am împrăștiat că vântul Răbufnind din loc...în loc! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Când plânge pământulPlânge-n taină iar pământul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
iar pământul,Nemurirea ninge-ntr-una,Simt cum zdruncina cuvântulTot ce am și am doar Luna,Timpul galopează-n șoaptă,La fântână-i prea mult dor, Semănând sămânță coaptăRăbufnită-n tainic zbor...Plângi în noapte suflet tristDupă creangă desfrunzita,Plângi în taină biet artistSoarta ta e-o soarta tristă,Plânge-n taină iar pământulSimt cum arde-n mine foc,Ne-am împrăștiat că vântulRăbufnind din loc...în loc!Valer Popean,Târnăveni... XIX. TÂRZIU ÎN NOAPTE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2271 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
10 martie 2017. Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biată frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coapta, Sus la stana din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Profund glas al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
șoaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXII. SPERANȚELE MAI MOR ȘI ELE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și ele În miros de pâine coapta. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu,Vindecate-n nopți cu stele, De un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CĂUTÂND-O PE "EA"... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Venea pe drum în fapt de seară Venea un biet pribeag Cu ochii triști, înrourați De-al anilor șireag... El se oprea din când în când Privind în depărtare De parcă auzea ceva: O vece, o chemare... Iar când prin dreptul lui trecea Un alt drumeț, târziu, O întrebare se-nălța
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
sunt un organ inutil precum apendicele amigdala colecistul ( o rămășiță a cozii! ) uterul ( necesar o dată în viață! ) timusul splina sfârcurile la bărbați măseaua de minte care nu mai folosesc la nimic sunt o copie imperfectă a conștiinței de sine ( o biată conștiința morală! ) într-o lume fără morală o funcție lipsită de conținut pe cale de dispariție Referință Bibliografică: Vestigii / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate
VESTIGII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382960_a_384289]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GAIA-MAȚU Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ca un biet aristocrat exilat pe viață în afara bibliotecii lui din lemn de nuc, întinzi de caimacul dulce al vremurilor apuse pînă se închide și ultima crîșmă a visului, pînă îți cumperi o pereche de zaruri și încerci să treci de porțile sanatoriilor
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
Fiind de cuscri ei zărită / Și-apoi la lume povestită. De ciudă nici nu mai putea, / Simțind că-i crapă fierea-n ea. De-aceea, roase în nurori / Precum și cariul, uneori, Roade în lemn. De răul ei, / Vai-vai, de bietele femei! Cele mai mari, n-au mai putut: / Lehamite li s-a făcut De așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-a hotărât că a sosit / Timpul în care-i potrivit Să pună capăt la necaz
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
O-nțeapă bine și-o presară Cu sare și piper. De-ndat’, / Limba bătrânei s-a umflat, Încât nici cârc nu a mai spus. / Apoi nurorile, pe sus, O ridicară imediat / Și-au mers de au întins-o-n pat, Căci biata babă, bunăoară, / Bolnavă-acum trăgea să moară. Nurorile, când i-au făcut / Patul, i-au pus un așternut Curat, căci se gândiră: „Lasă! / De vremea când a fost mireasă Să-și mai aducă-aminte-acum, / Când este la sfârșit de drum.” Apoi, în
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
de scăpare. Feciorii ei, cu toți plângeau / Și să priceapă nu puteau, Ce-nsemnătate au avut / Semnele care le-a făcut. Nora cea mică se făcea / Că plânge cu amar și ea. Printre suspine, a-ntrebat: „Ați înțeles ce-a arătat, Biata mămucă, dragii mei?” / „Nu! Nicidecum!” - ziseră ei. „Eu înțeleg că mama-mparte / Averea. Cu limbă de moarte Ea lasă fiului cel mare / Și noră-si, casa pe care A ridicat-o-n răsărit. Casa aflată-n asfințit, O lasă mijlociului
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]