1,717 matches
-
și-au arătat susținerea pentru al-Abbas, fiul lui al-Mamun, dorind că acesta să fie noul calif, insă al- Mu'tasim s-a impus, reușind să-și asigure poziția dobândită, aceea de suveran al imperiului. La întoarcerea dintr-o campanie împotriva bizantinilor, al-Mutasim a realizat faptul că se planifică înlăturarea să de la tron, de către al-Abbas bin al-Ma'mun împreună cu un numar de comandanți militari. Al-Abbas, al-Shah bin Sahl, Amr al-Farghana, 'Ujayf bin 'Anbasa și Ahmmad bin al-Khalil au fost toți executați
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
sale, unde „toate bogățiile vor curge: aur, mătase, vin și diferite fructe din Grecia, argint și cai din Ungaria și Boemia, precum și blănuri, ceară, miere și sclavi din Rusia”. Doi ani mai târziu, în 971, orașul a căzut sub stăpânirea bizantinilor care invadaseră Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes (969-976) l-a redenumit Teodoropol (în onoarea lui Teodor Stratilat - sfântul căruia bizantinii i-au închinat victoria asupra rușilor de la Drâstor) și au amplasat aici o garnizoană. Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
Boemia, precum și blănuri, ceară, miere și sclavi din Rusia”. Doi ani mai târziu, în 971, orașul a căzut sub stăpânirea bizantinilor care invadaseră Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes (969-976) l-a redenumit Teodoropol (în onoarea lui Teodor Stratilat - sfântul căruia bizantinii i-au închinat victoria asupra rușilor de la Drâstor) și au amplasat aici o garnizoană. Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului (zonă militar-administrativă) Mesopotamia Vestică, condus de un catepan (sau "strategos") bizantin, care apăra noua graniță nord-estică a Bizanțului împotriva rușilor
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
redenumit Teodoropol (în onoarea lui Teodor Stratilat - sfântul căruia bizantinii i-au închinat victoria asupra rușilor de la Drâstor) și au amplasat aici o garnizoană. Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului (zonă militar-administrativă) Mesopotamia Vestică, condus de un catepan (sau "strategos") bizantin, care apăra noua graniță nord-estică a Bizanțului împotriva rușilor și pecenegilor. Mai târziu, în 991, orașul a fost revenit sub stăpânirea bulgară a țarului Samuil, dar în anul 1001 a fost cucerit din nou de generalii bizantini Nichifor Xiphias și
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
tainiță, al cărei loc a devenit cu vremea necunoscut și unde s-ar afla până în ziua de astăzi. În anul 614 biserica a fost distrusă de către perșii Sasanizi, care au ocupat temporar Palestina, fiind în cele din urmă, alungați de către bizantini. Oastea bizantină a fost și ea, în cele din urmă, nevoită să se retragă din oraș și Ierusalimul a căzut în mâinile arabilor musulmani. Prin anul 796 oșteni arabi au pătruns în mănăstire și au omorât pe toți călugării, inclusiv
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor nomad de origine turcică înrudit cu uzii. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul s-a născut
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
fiu al lui Suleyman Șah, beiul tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. În 1230, i-a succedat tatălui său ca șef al tribului Kayı, ca urmare a ajutorului militar pe care l-a acordat selgiucizilor în luptele acestora cu bizantinii. Kayqubad I, Sultanul de Rum, l-a răsplătit pentru serviciile aduse cu pământuri situate în Karaca Dağ, o zonă montană din apropiere de Angora (Ankara de astăzi). Mai târziu, Ertuğrul a primit de la Sultanul de Rum localitatea Söğüt și ținutul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
răsplătit pentru serviciile aduse cu pământuri situate în Karaca Dağ, o zonă montană din apropiere de Angora (Ankara de astăzi). Mai târziu, Ertuğrul a primit de la Sultanul de Rum localitatea Söğüt și ținutul înconjurător, pe care el le cucerise de la bizantini în anul 1231. S-a stabilit definitiv acolo, împreună cu tot tribul Kayı. A murit în 1281, fiind înmormântat la Söğüt. Fiul său, Osman I, considerat de istorici ca fiind fondatorul Imperiului Otoman, și-a menținut reședința la Söğüt până în 1326
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
stabilit definitiv acolo, împreună cu tot tribul Kayı. A murit în 1281, fiind înmormântat la Söğüt. Fiul său, Osman I, considerat de istorici ca fiind fondatorul Imperiului Otoman, și-a menținut reședința la Söğüt până în 1326, când a cucerit Bursa de la bizantini. În afară de Osman, Ertuğrul a mai avut doi fii: Saru Batu Savcı Bey și Gündüz Bey. din Așgabat (capitalaTurkmenistanului) a fost denumită astfel în onoarea lui Ertuğrul. În secolul al XIX-lea o fregată a marinei militare otomane i-a purtat
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
persane, totuși abbasizii rămân o dinastie pur arabă cu o civilizație și limbă proprii, majoritatea funcțiilor administrative rămânând ocupate de arabi. (cf. Clot). Odată cu stabilizarea situației interne, califul va relua incursiunile militare la granițele imperiului, continuând astfel și luptele împotriva bizantinilor, începute încă din perioada dinastiei omeyyade. „Până la slăbirea califatului, statul abbasid va rămâne un stat centralitzat în mâinile unui suverana cărui autoritate nelimitată se va extinde până în provinciile cele mai depărtate” (cf. Clot) Tot Al-Manșūr va introduce funcția de vizir
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]
-
ascuțite. Exemple ale arhitecturii romanice pot fi găsite de-a lungul continentului european, fiind primul stil arhitectural pan-european de la arhitectură romană imperială. Stilul romanic în Anglia face referință la arhitectură normandă. Combinat din elemente ale stilului roman și celui bizantin și altor tradiții locale, stilul romanic a fost cunoscut că având următoarele caracteristici: masivitatea și utilizarea frecvența a arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care a
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
a înfometat popoarele din nordul Europei și al Asiei, provocând năvălirile barbare: regatul Tauridei, zis și „Bosforan” sau „Regatul Bosforului” fiind distrus de goți, apoi de huni. Prezența grecească, totuși, a continuat în sudul Crimeei (vezi Istoria Crimeii), care rămâne bizantin sub denumirile de „Thema Hersonezului”, „Goția” sau „Thema Theodoros”, elenizând chiar goții rămași în zonă și devenind un stat elin independent: Principatul de Theodoros, patria Mariei de Mangop, care s-a menținut până în 1476. Estul Crimeei și vestul Kubanului, adică
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
ca robi pe piața de sclavi de la Mamre, la Hebron.(Schurer,Millar, Vermes 1973, cit Ieronim in Zachariam 11:5, in Hieremiam 6:18. Chronicon paschale, in Hezser 1006) Ulterior orașul a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit sau Bizantin în cadrul provinciei Palaestina Prima din Dioceza Estului. În secolul al V-lea împăratul Iustinian I a ridicat deasupra Peșterii Macpela o biserică creștină, pe care a distrus-o generalul persan Sahrabaz în cursul ocupației scurte a țării de către Imperiul Sasanid
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
împăratul Iustinian I a ridicat deasupra Peșterii Macpela o biserică creștină, pe care a distrus-o generalul persan Sahrabaz în cursul ocupației scurte a țării de către Imperiul Sasanid în anul 614, sub domnia lui Khosrau al II-lea.(Norwich). Sub bizantini stabilirea de evrei la Hebron a fost interzisă (Scharfstein). Persanii au distrus numai biserica, prezervând sanctuarul peșterii, ca semn de bunăvoință fata de evrei, despre care se spune că ar fi avut o prezență importantă în armata sasanidă.(Salaville 1910
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
sit arheologic aflat pe teritoriul municipiului Constanța ce conține: Întreaga peninsulă (după descoperirile din ultimii ani) este ocupată, imediat sub stratul orașului modern, de o multitudine de monumente. Straturile de cultură materială antice se succed de sub caldarâmul modern în ordinea: bizantin, roman, elenistic, grec antic și grec arhaic în care apare și material băștinaș din prima epocă a fierului (Hallstatt). Înălțimea stratificației variază între 1 m și 7 până la 10 m, atingând nivelul actual al mării. Până în prezent, ultimele cercetări au
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se crede că a înflorit sub domnia împăratului bizantin, Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X-lea. Data aproximativă a lucrării poate fi dedusă din conținutul său: la articolul „Adam”, autorul lexicului dă o scurtă cronologie a istoriei mondiale care se încheie cu moartea
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui Sebastiano Ziani (1172-1178), cănd piața
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
De asemenea, el credea că republicile erau potrivite pentru statele mici și că monarhiile erau potrivite pentru statele mijlocii. Deși cuvântul are astăzi sens peiorativ, a fost cândva un titlu legitim al cabinetului din Imperiul Bizantin. Exact așa cum termenul de "bizantin" este adesea utilizat în sens peiorativ, și cuvântul "despot" are astăzi conotații negative. De fapt, "despot" era un titlu imperial utilizat prima dată de Manuel I Comnen (1143-1180) care l-a creat pentru moștenitorul său desemnat Alexius-Béla. Conform lui Gyula
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
și la Florența. Conciliul de la Basel a ales alt papa. Între 1436-1445 s-a desfășurat conciliul de la Ferrara-Florența. Prin conciliu, este ales ducele Amedeu de Savoia ca papa Felix al IV-lea. Eugen al IV-lea i-a sprijinit pe bizantinii înconjurați de otomani, dar cu patru condiții pentru ortodocși impuse la Uniunea religioasă de la Florența din 1439: să recunoască primatul papal, filoque (Sfântul Duh purcede și din Tată și Fiu), recunoașterea purgatoriului și împărtășania cu azimă. A fost impusă și
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
Cruci: - Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335; - Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserică Sfanțului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. Sfântă Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elenă, mama Sfanțului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota
Înălțarea Sfintei Cruci. Ce simbolizează Sfânta Cruce și ce NU trebuie să mănânci by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105246_a_106538]
-
victoriei asupra morții și păcatului. Înălțarea Sfintei Cruci marchează și două evenimente solemne: Aflarea Crucii și înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, și aducerea Sfintei Cruci de la perși, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Aceeași sărbătoare amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul luptei cu Maxențiu, un dușman al creștinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o
Înălțarea Sfintei Cruci. Ce NU trebuie să mănânci în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101828_a_103120]
-
în primele etape ale războiului, cucerirea Levantului, Egiptului și Anatoliei, ascensiunea lui Heraclie în cele din urmă a dus la prăbușirea civilizației persane. Campaniile lui Heraclius a modificat echilibrul, forțând persanii să treacă la stadiul defensiv și pentru a permite bizantinilor să se reîncadreze pe linia dinamică. Aliat cu avarii, persanii a încercat să preia Constantinopolul, dar au fost învinși acolo. În timp ce Asediul Constantinopolului a avut loc, Heraclius s-a aliat cu khazarii sub Ziebel, care sunt identificați cu Khaganate turcești
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]
-
Heraclie, l-au forțat să acționeze. El a dat ordinul de retragere din Persia prin traversarea Tigrului. Heraclie a găsit o câmpie de vest a Mării Zab,la o oarecare distanță de ruinele cetății Ninive. Acest lucru le-a permis bizantinilor să profite de luptele în lănci și corp-la-corp. În plus, ceața a redus avantajul persan în trupele de arcași și care să le permită bizantinilor să le perceapă, fără pierderi mari. Walter Kaegi consideră că această luptă a avut loc
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]
-
Mării Zab,la o oarecare distanță de ruinele cetății Ninive. Acest lucru le-a permis bizantinilor să profite de luptele în lănci și corp-la-corp. În plus, ceața a redus avantajul persan în trupele de arcași și care să le permită bizantinilor să le perceapă, fără pierderi mari. Walter Kaegi consideră că această luptă a avut loc în apropiere de răul Karamlays. Forțele dislocate ale lui Rhahzadh în trei unități au atacat. Heraclie a simulat o retragere, conducându-i pe perși la
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]
-
o luptă personală dintre Rhahzadh și Heraclie. Heraclie a acceptat și l-a ucis pe Rhahzadh într-o lovitură unică. Cele 3.000 de întăriri persane au sosit prea târziu pentru a lupta. Victoria de la Ninive nu era totală pentru că bizantinii nu au reușit să captureze tabăra persana. Cu toate acestea, această victorie a fost suficient de semnificativă pentru distrugerea rezistenței persanilor. Cu nici o armată persana care să-i i se opună, armata victorioasa a lui Heraclie a jefuit Dastagird, palatul
Bătălia de la Ninive () [Corola-website/Science/334523_a_335852]