5,219 matches
-
nu le sunt proprii și nu iau poezia în serios, așa cum ar trebui să facă orice creator, ca mesager al Cetății, ca trimis să strige adevărul. În toate poemele respiră un sentiment patriotic eminent și crud: „Am revenit din depărtări bizare -/ Te-am regăsit frumoasă, dar mâhnită/ Cum soarele doar din „Apus” răsare/ Tu ai ajuns o biată urgisită// Privești tăcută la migrații sumbre/ Străjerii tăi au adormit în front/ Pe cerul tău au năvălit din umbre/ Armatele unui imperiu tont
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Ce reclamă Copacul ? Grija noastră De a rezista zborului În întunericul nopții, Iar viața aceasta Să o strămutăm în versuri. Deși, se pare, acest lucru Nu este cea mai bună idee. (9) Cândva, adesea, el deveni eu În vis, În bizare și Morbide viziuni Ale unui suflet sfâșiat Și tremurând de frică. Păi, omu-ăsta cu nasul coroiat A întruchipat groaza coșmarurilor mele nocturne. Mai ales că nu puteam înțelege Ce tot vrea de la mine. Uite că îmbătrânesc. Alaltăieri în oglindă L-
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
aștept adaptarea la greaua responsabilitate asumată. Mișcarea în peisajul Cotroceniului are limitele ei. Oricum, nu pare a fi în turnul de fildeș. *** Un tânăr arab îl interpelează pe taică-său: - Tată... - Da, fiule! - Pentru ce purtăm pe cap pălăria asta bizară? - Se numește burnuth, iar în deșert te apără de soare, răspunde tatăl. - Aha... dar, tată... - Da, fiule! - Dar ce-i cu rochia asta pe care o purtăm? - Este burka, iar în deșert, unde este foarte cald, îți protejează corpul. - Bun
TABLETA DE WEEKEND (100+1): COANA JOIŢICA REDIVIVA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367950_a_369279]
-
promițându-mi un nou tumult. Vine dorința, mă ia de mână și dăm o raită prin zbor voios, ea preschimbată-n superbă zână, eu părând umbra lui Făt-Frumos. Alter ego Mă opresc privind mereu în urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o zi se curmă, va sfârși făcând din pisc altar. A fost greu. Destinul n-a fost darnic. Pe poteci mi-a pus abrupte stânci. Deseori vedeam cât e de-amarnic zbuciumul din luptele pe brânci. Dar
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
actrițe Catherine Deneuve; Séverine Faussait în „Corps et âmes” („Trupuri și suflete”), regia Laurent Carcélès ; tipul de soție fidelă, sinceră și care a devenit ulterior victima soțului ei, Legris, personaj interpretat de Jean-Marie Lamour, impresionantă fiind moartea ei în circumstanțe bizare. Ce roluri din filmografia românească poți adăuga în această prezentare? Din filmografia românească aș menționa rolul profesoarei de cor din lungmetrajul românesc „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”, regia Cătălin Mitulescu. De acest film mă leagă o amintire emoționantă. Ziua
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
în obrazul lui Hristos?” Spre deosebire de majoritatea refugiaților din vremea aceea, care în general erau legionari, Costică Vâlceanu se diferenția de aceștia nu numai prin imensul bagaj de cunoștințe pe care-l deținea, ci și printr-un lucru care, contextual, părea bizar: era comunist! Acesta era motivul pentru care, românii din Montreal nu-l prea agreau pe Costică Vâlceanu. Înainte să vină în Canada fusese în Spania și în Franța. Se dusese să lupte împotriva lui Franco; în Spania erau chemați susținătorii
ERUDIŢIE ŞI MARGINALIZARE SAU DUELUL CONTRARIILOR? de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366934_a_368263]
-
ași adică un dinar, ceea ce e foarte mult. - Deși a fost un an bun și în Egipt și în orient, prețul grâului continuă totuși să crească, interveni magistratul Valerius Audanius. Nu sunt specialist în chestiuni economice însă mi se pare bizar faptul că deși recoltele sunt mai mari ca în anii trecuți, prețul crește constant. -Hm! interveni Iocentus, când prada e bogată, o mulțime de vânători dau târcoale... -Nu pot pricepe cum, dacă recolta este proastă, prețurile cresc pe motiv că
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Teofil Răchițeanu modifică frecvent locul tradițional al accentului, lucru care reformează și intonația. Se face mai bine observat, în acest fel, un cuvânt (nu în detrimentul contextului, ci în câștigul lui), ceea ce dă și un efect acustic de o extraordinară muzicalitate. Bizar este că, în loc să lase o impresie de cuvânt neologic, neofonetismul aduce un son de epocă de demult - mai cu seamă în circumstanța recreării unui accent paroxiton, preferat, de altfel, dintre toate, de limba noastră (aúră sau Vultúrul, de exemplu, sunt
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
același nume, suntem pe costișele abrupte care ne înscriu până la urmă pe autostrada 101, lângă Fort Baker, o cetate fortificată cu niște tunuri în față, soldați de plumb și bronz, singuri sau în grupuri statuare, așezați în poziții solemne, chiar bizare, etalând reverențe cazone la ocazii aniversare numai de ei cunoscute și sfruntând tihna noastră de a-i provoca ademenitor, pentru niște timpuri pentru care au luptat dar pe care nu le-au mai apucat... Uniformele și orizonturile spre care privesc
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
din tine te face să te lași chiar din start, chiar după ce citești de exemplu „Pianista", cartea premiată a scriitoarei Elfride Jelinek, pe care eu o consider puternic erotică. Descoperim legătura muzicală între afecțiune, dăruire... și lama de ras, extreme bizare care pun în evidență și legătura profesor-elev, carte scrisă din unghiul fetei bătrâne, pianista care a ratat, numai pentru a înțelege lumea vieneză, care a născut valsul deformat al acestui secol: „Corpul nu-l mai percepe pe celălalt, ci devine
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
2011 Toate Articolele Autorului Amurg pe cai cu seri de fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
terasă, vreau sa plec acasă, să fac baie și să dorm! - Ok. Am o propunere.. Carol îl privi pieziș, încruntată. - Casa mea iți stă la dispoziție. Poți dormi în orice cameră și folosi orice baie. - Situația devine de-a dreptul bizară. Sunt sub influența alcoolului și cu capsa pusă. M-ați adus, să fac baie? - Nu! Să petrecem împreuna o noapte specială. - Mister JJ ... sunt băută, nu damă de consumație. - Nu îmi doream una. - Ce? O băută? - Te las să te
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TRĂDĂRI DE SINE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Iubire neatinsă rugă nerostită forme netezite sfârcuri carbonizate femeie bărbat abundă în păcat avorturi sex calvar colapsuri definite erotism bizar umbre învăluiri plumburii pași ce devin ceață labirint ispită cedări plăceri utopice prin ritualuri sordide mâhnirii în amar trădări de sine învinuim destin. Referință Bibliografică: Trădări de sine / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 690, Anul II, 20
TRĂDĂRI DE SINE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364803_a_366132]
-
urcându-te la cer. Fiecare clipă e o șoaptă rece, stelele ciobite așchii de durere; un zeu de fum printre luceferi trece, te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Karamazovilor prin atitudinea sa față de personajele create, se simte totuși legat de acestea prin compasiunea, dragostea și ura față de ele: fiindcă și „domnia sa are o fire largă, karamazoviană” pentru a-l cita pe Ippolit Kirillovici - capabilă să cuprindă cele mai bizare contradicții și să contemple în egală măsură cele două abisuri, „abisul de deasupra noastră” și „abisul de sub noi”. Familia Karamazovilor este un rezultat și un produs răspândit al dezagregării obștei. Ippolit Kirillovici deslușește în acest „mic nucleu familial” „trăsăturile fundamentale
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
făcea frică, din ce în ce mai frică de faptul că ar putea fi nevoită să-i suporte pentru tot restul zilelor. Singura piesă pe care o mai avea drept amintire legată de viața obișnuită era o statuetă stranie, de fildeș, ce reprezenta o bizară zeitate cu o figură prelungă, albă ca ceara, și cu doi ochi de un roșu-aprins, ce te făceau să te înfiori. Într-o seară, a privit statueta și i s-a adresat, ca în fața unui ultim refugiu către care doar
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
a fura un telefon mobil de la unul dintre membrii găștii și de a încerca să sune la poliție, dar și-a adus aminte de amenințările pe care le primise, ca și de promisiunea făcută de zeitate (care prinsese, în mod bizar, viață în strania pădure), și s-a abținut de la orice gest imprudent. ”Mamă... tată... într-o zi vom fi din nou împreună”, rosti, aproape ca un legământ, apoi se liniști un pic. A așteptat cu răbdare să se lase seara
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un moment dat încolo să fi avut halucinații. Prea erau multe lucruri ciudate, inexplicabile, ce păreau izvorâte din asocieri bizare plăsmuite de propria minte, de adâncurile subconștientului. Prea era totul posibil în acea lume necunoscută. Dar, chiar și de ar fi fost așa, își dădea seama că proba înfruntării demonului avea să-i decidă soarta în mod real, așa cum o
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
și deja locurile îi păreau familiare, exercitând asupra sa o stranie fascinație, o atracție fatală în care binele și răul, obișnuitul și magicul, realul și imaginarul coexistau, se amestecau într-o halucinantă cavalcadă a viziunilor și a simțurilor. Acest sentiment bizar numai locuitorii pădurii l-ar fi putut confirma... A întâmpinat-o o fată cântând la vioară, cu tenul alb deschis, având un firicel de sânge ce i se prelingea din colțul gurii. Era vie? Era reală? Micuța Aiko s-a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
infernal, aproape cu puterea unei tornade. Visurile noastre cele mai dragi ar putea dispărea odată cu torentul ploii... * Unu. Lisa s-a trezit după o noapte agitată, pigmentată cu coșmaruri. De când lucra la secția ce se ocupa de paranormal, avea vise bizare, iar uneori seara, deși era singură în casă, i se părea că aude zgomote. Știuse de la început că există acest risc - și și-l asumase. Și știința cere sacrificii, nu numai arta. Trebuia să se împartă între atâtea... Problemele de
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
estetică, fiindcă, deși ancheta în cazul Julian mergea greu, nu se îndoia că va fi inculpată pentru moartea acestuia. Și, chiar dacă avea cerul martor că nu era vinovată, nu își mai putea lăsa viața în seama hazardului și a întâmplărilor bizare. Trebuia să se apere cumva. Decăzuse, nu mai citea, nu se mai îngrijea de îmbrăcăminte, consuma vin ieftin în cantități industriale, ba chiar într-o seară și-a dat frâu liber instinctelor și a agățat un tip într-un bar
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
am simțit o ușoară amețeală. M-am rezemat de perete câteva momente, apoi am înaintat către casierie. Acolo mă aștepta aceeași doamnă elegantă, îmbrăcată în portocaliu. Avea un aer ușor amuzat și pentru câteva clipe am avut o imagine complet bizară, despre a cărei proveniență nu aș putea da nicio explicație. Mi se părea că scoate fum pe nări și chiar pe urechi, fără a avea, evident, vreo țigară. Am rămas pe loc, împietrit de această imagine halucinantă. ”Vă simțiți bine
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
platforma care a venit din Japonia, dupa tsunami. Mami, bunica și Scumpa merg pe cărăruia marginită de iarba infuzată în ultima zi a platformei japoneze. Atmosfera-i marcată de alge, de macaraua uriașă pe nisipul fin al plajei, de scoici bizare și de lemnul adus de ocean. - Scumpo, sunt alte vremuri acum. Acum petrecem concediul pe coasta Pacificului. În tinerețea mea mergeam la Southwold. Îmi amintesc cum căldura intersecta suprafața mării. Reflectă bunica, cu ochii mari albaștrii spre orizont. - Așa-i
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
ne lăsa pe noi în ispită...", am rostit cuvintele de la finalul rugăciunii. Aș fi vrut să iasă sincere, curate, izbăvitoare. Spontane. Dar au sunat fals. "Ci ne izbăvește de cel viclean...", am încheiat, și m-am cutremurat într-un mod bizar, de parcă cel rău ar fi fost chiar înlăuntrul meu, unde și-ar fi găsit un neașteptat sălaș. Pe drum, m-am întâlnit chiar cu misterioasa străină. Inima mi-a stat aproape în loc. Ce coincidență mai e și asta? Îmi pare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]